Albüm, în regia lui Mehmet Can Mertoglu, o coproducție Turcia-Franța-România, a primit France 4 Visionary Award în cadrul Săptămânii Criticii, la Cannes, și 4000 de euro pentru regizor, din partea France 4.
Parada Film, prin producătoarea Oana Iancu, e implicată în acest prim lungmetraj satiric de la o nouă voce din cinematografia turcă. selecționat la cea de-a 55-a ediție a Săptămânii Criticii (Semaine de la Critique). Albüm este câștigător al unei finanțări din partea CNC-ului românesc, iar Marius Panduru semnează imaginea lungmetrajului.
„Producătorii turci doreau să aibă un co-producător din România pentru că l-au ales pe Marius Panduru ca DOP și pentru că regizorul este pasionat și inspirat de cinematografia românească”, declara Oana Iancu pentru Cinemagia la momentul anunțării selecției canneze.
The France 4 Visionary Award este un premiu independent acordat de căte France 4, canal al televiziunii publice franceze, pentru a reflecta „entuziasmul cinefililor pentru noile talente din industria filmului”.
Povestea filmului se învârte în jurul unui cuplu fără copii, care pregătește un album foto al unei false perioade de sarcină – la plajă, la locul de muncă, lenevind acasă. În acest fel, copilul adoptat va putea în cele din urmă să-i recunoască drept părinți biologici iubitori. Și, desigur, vor avea documente reale de împărtășit cu prietenii și colegii de muncă.
Bahar și Cuneyt sunt un cuplu obişnuit din clasa de mijloc, cu credințe, vise și preocupări legate de mediul lor urban provincial. Un copil ar completa imaginea unui stil de viață perfect, dar adopția poate fi un proces birocratic lung, în special pentru părinţi pretenţioşi. Cu toate acestea, persistența și legăturile potrivite dau rezultate. Cuplul mândru parcurge până la capăt povestea de fațadă a familiei, făcând fotografii în spital cu băiatul lor adoptat.
Următorul pas serios al cuplului este să înceapă o viață nouă alături de noul lor copil. Numirea lui Cuneyt ca profesor de istoria într-un oraș îndepărtat vine repede prin influența lui birocratică. Dar cuplul intră în panică atunci când descoperă că adopţia a fost înregistrată în evidențele poliției, doar un pas distanță de publicul larg...
Producţia daneză „Wolf and Sheep” regizată de prima regizoare afgană câştigă cel mai important premiu al secţiunii Quinzaine des Réalisateurs de la Cannes
Shahrbanoo Sadat a câştigat premiul ART CINEMA pentru primul ei film de lungmetraj. Selectat în Quinzaine des Réalisateurs, producţia daneză „Wolf and Sheep” a primit premiul ART CINEMA. Filmul va fi proiectat din nou mâine, sâmbătă 21 mai, 18:30, la Cinema Croisette din Cannes.
Filmat în Tadjikistan de una dintre primele regizoare afgane de film, Shahrbanoo Sadat, „Wolf and Sheep” este un portret poetic combinat cu un realismul magic al comunității rurale în care a crescut regizoare. Filmul a fost produs de Katja Adomeit pentru Adomeit Film („Pine Ridge”, „The Weight of Elephants”, „Force Majeure”).
„Wolf and Sheep” a fost filmat în condiții foarte dificile în Tadjikistan, deoarece, chiar dacă era visul regizoare de a filma în țara ei natală, ar fi fost mult prea periculos pentru o echipă formată în mare măsură din femei să filmeze în Afganistan. Ulterior, un întreg sat afgan a trebuit reconstruit de la zero, fără un designer de producție, iar cei 38 de actori afgani au trebuit să meargă prin zona talibanilor ca să ajungă la platoul de filmare. Și, desigur, cu o femeie goală învârtindu-se în jurul caselor, nu era - ușor într-o comunitate musulmană. Doar din acest motic erafoarte puțin probabil ca Shahrbanoo Sadat să poată vreodată să prezinte filmul în Afganistan, chiar dacă Zâna Verde şi Goală este o credință împărtășită de aproape toată lumea.
Sinopsis
În Afganistanul rural, oamenii cred în poveștile pe care le inventează pentru a explica misterele lumii. Copiii ciobanilor stăpânesc propriii munţi. Chiar dacă nu sunt supravegheaţi de adulţi, ei cunosc foarte bine regulile; cea mai importantă este aceea că băieții și fetele nu au voie să fie împreună. Băieții se antrenează praştiile pentru a lupta cu lupii. Fetele fumează în secret și se joacă de-a nunta, visând să aibă un soț în curând. Ei o bârfesc pe Sediqa, în vârstă de 11 ani, o venetică, despre care cred că este blestemată. Qodrat, de aceeaşi vârstă, devine şi el subiect de bârfă, după ce mama lui se recăsătoreşte cu un bărbat bătrân, care are deja două soții. El este singur în părțile cele mai izolate ale munților, unde o întâlnește Sediqa și devin prieteni.
„Wolf and Sheep” este primul lungmetraj al lui Shahrbanoo Sadat, o tânără scenaristă şi regizoare afgană care trăieşte în Kabul. Shahr a studiat filmul documentar în „Atelier Varan Kabul”, un atelier francez. Primul ei scurtmetraj de ficțiune „Vice Versa One” a fost selectat la Quinzaine des Réalisateurs în 2011. În 2013, ea a deschis propria companie de producție „Wolf Pictures” în Kabul. „Wolf and Sheep” a fost creat împreună cu Cannes Cinefondation Residency în 2010, când Shahr avea 20 de ani.
Filmul a fost produs de compania de producție daneză Adomeit Film a Katjei Adomeit, care a lucrat în industria filmului din Noua Zeelandă, Germania și Danemarca. Ea a lucrat pentru Zentropa timp de 6 ani înainte să deschidă propria ei compani Adomeit Film în decembrie 2011. Adomeit Film lucrează îndeaproape cu cineaştii săi, ca parte a echipei de creație, și împreună constituie ceea ce ei numesc Adomeit Family. Munca în familie se se bazează pe schimbul continuu de idei, conținut și consiliere. Filmele sunt destinate să abordeze și să amuze un public internațional și au fost coprodus la nivel internațional, distribuite la nivel mondial și au câștigat premii la festivaluri apreciate („Pine Ridge” la Veneția), „The Weight of Elephants” la Berlin, „Not at Home” la Rotterdam etc. Adomeit a coprodus de asemenea, „Force Majore” de Ruben Östlund și va co-produce următorul sau film de lung metraj. Adomeit Film este format din Katja Adomeit (CEO și producător), Maj Skifter și Annette Averhoff (asistenți de producţie) și regizorii Anna Eborn, Annika Berg, Daniel Borgman și Shahrbanoo Sadat.
Quinzaine des Réalisateurs este o secțiune paralelă a Festivalului de Film de la Cannes. Edouard Waintrop, directorul artistic al secţiunii, explică faptul că „preocuparea sa este să aducă noi talente în prim-plan, să surprindă publicul cu fațete noi și necunoscute ale unor talente cunoscute şi să diversifice plăcerile, într-un cuvânt, să arăte ce este cel mai interesant în cinematografia mondială și ce se ridică la înlălţime din rândul noilor tendințe.
Filmul „Diamond Island” al regioului franco-cambodgian Davy Chou a câştigat premiul SACD la Cannes
După „Golden Slumbers” (Busan, Berlin) şi filmul de scurtmetraj „Cambodia 2099” (Quinzaine des Réalisateurs), apreciatul regizor Davy Chou a revenit la Cannes cu al doilea film al său de lungmetraj, „Diamond Island”, care a avut premiera mondială în „Săptămâna Criticii” de la Cannes. La ceremonia de închidere a Săptămânii Criticii, „Diamond Island” a fost distins cu premiul SACD.
SACD (Asociația Autorilor) susține festivalurile care promovează noi autori, precum Săptămâna Criticii de la Cannes. Premiul SACD se acordă unuia din cele șapte lungmetraje din competiția Semaine de la Critique. Premiul include și finanțare de 4000 de euro. Juriul e alcătuit din membri ai SACD.
După documentarul de lungmetraj „Golden Slumbers” despre popularul cinema cambodgian, care a dispărut în timpul dictaturii khmerilor roșii, „Diamond Island” este primul film de ficțiune al lui Davy Chou. „Diamond Island” este un simbol al viitorului Cambodgiei, un paradis întins şi ultra-modern pentru cei bogați pe râul din Phnom Penh. La fel ca mulți alți băieți de țară, Bora - în vârstă de 18 ani - este atras să-şi părăsească satul ca să lucreze la constrcţiile de vis ale dezvoltatorilor imobiliari. Acolo, el îşi face prieteni noi şi se reîntâlneşte cu carismaticul lui frate mai mare, Solei, care dispăruse în urmă cu cinci ani. Solei îl introduce pe Bora în fascinanta lume a tinerilor din mediul urban privilegiat din Cambodgia, cu fetele, viața de noapte și iluziile sale.
„Când am descoperit „Diamond Island” în 2013, îşi amintește regizorul, am dorit imediat să fac un film acolo, ceea ce a avut ca rezultat filmul meu de scurtmetraj „Cambodgia 2099”, o schiţă pentru „Diamond Island”. Este un proiect imobiliar uriaş, un mic oraș format din clădiri moderne și de lux pe o peninsulă în apropiere de Phnom Penh. Simboliează dezvoltarea de mare viteză care predomină în Cambodgia. Ceea ce m-a impresionat, pe lângă arhitectura kitsch, a fost vederea sutelor de tineri colindând noaptea, mergând pe motociclete lor. Sunt încântați să vadă renașterea țării; privesc spre viitor cu speranţă şi inocenţă. Au între 17 și 25 de ani, sunt dezrădacinaţi din mediul rural pentru a fi mână de lucru și pentru a construi Cambodgia viitorului, care va fi oricum prea scumpă pentru ei.”, a declarat la Cannes regizorul.
Davy Chou este nepotul lui Van Chann, unul dintre cei mai mari producători din anii 1960 și 1970 din Cambodgia. În 2009, el a creat ateliere de film înn Phnom Penh și Golden Reawakening, un festival despre vârsta de aur a cinematografiei cambodgiene. În 2011, primul său film de lung metraj, „Golden Slumbers” („Somnul de aur”/Le sommeil d’or”), un documentar despre nașterea și distrugerea cinematografiei cambodgiene, de la primul film cambodgian realizat în 1960 până la sosirea khmerilor roşii în 1975, a fost prezentat la Busan și la Berlin, precum și în peste 40 de festivaluri internaționale. În 2014, scurtmetrajul său, „Cambodgia 2099”, deja amplasat în Diamond Island, a fost selectat în competiţia Quinzaine des Réalisateurs.
Premiile Cinéfondation. România, nu în palmares
Vineri s-au decernat Premiile Cinéfondation iar filmul românesc Toate fluviile curg în mare, de Alexandru Badea, nu s-a regăsit în palmares. Juriul, același și pentru secțiunea de scurtmetraje, în cadrul căreia se acordă Palme d'Or-ul, este prezidat de Naomi Kawase și alcătuit din Radu Muntean, Marie-Josée Croze, Jean-Marie Larieu si Santiago Loza. Iată palmaresul secțiunii Cinéfondation: Premiul I - Anna, de Os Sinai (Israel) Premiul II - In the Hills, de Hamid Ahmadi (Marea Britanie) Premiul III, ex-aequo: A nyalintas nesze, de Nadja Andrasev (Ungaria) La culpa, probablamente, de Michael Labarca (Venezuela)
