Mademoiselle/The Handmaiden, de Park Chan-Wook, cel mai impresionant film ca scenografie. Premiat cu Vulcan Award

Juriul Comisiei Superioare pentru Tehnica Imaginii și Sunetului a decis să acorde Vulcan Award scenografului Seong-Hie Ryu pentru realizarea cu mare inspirație a decorurilor din filmul Mademoiselle (The Handmaiden/Agassi) de Park Chan-Wook, film aflat în principala secțiune competițională a Festivalului de Film de la Cannes 2016. Premiul a fost decernat la Paris, după încheierea Festivalului.

Premiul Vulcan este un premiu independent, creat în 2003. Premiază munca unui tehnician în cadrul unui film din principala secțiune competițională a Festivalului de Film de la Cannes. Premiul e acordat de un juriu special, numit de Comisia Superioară a Tehnicii Imaginii și Sunetului.

În The Handmaiden/Mademoisele, inspirat de Fingersmith, romanul istoric al lui Sarah Walters, Park Chan-wook (Stoker/Legături suspecte, Bakjwi/Setea, Oldboy, Sympathy for Mr. Vengeance) se întoarce în Coreea pentru una dintre cele mai ambiţioase producţii de până în prezent. În Mademoiselle, el continuă să aibă o abordare îndrăzneaţă şi inovatoare a modului în care spune povestea şi a imaginilor vizuale care l-au făcut celebru la nivel internaţional. După ce a transpus povestea în anii 1930 ai erei coloniale din Coreea și Japonia, Park prezintă o poveste captivantă şi senzuală a unei tinere japoneze bogate ce duce o viață retrasă pe o proprietate imensă, şi a unei coreene care este angajată drept noua ei slujnică, dar care este implicată în secret într-un complot cu un escroc pentru a o jefui de marea ei avere.

„Cel mai important spaţiu din punct de vedere al scenografiei este biblioteca. Exteriorul este arhitectură tradiţională japoneză, iar în interior există o bibliotecă de tip occidental. În interiorul bibliotecii există, de asemenea, o secțiune cu rogojini tatami, care în timpul lecturilor se transformă într-o gradină japoneză cu pietricele albe și apă. Grădinile japoneze sunt menite să reproducă lumea în miniatură – munţi și râuri, lacuri și păduri – aşa încât actul protagonistei de a le muta în interior este similar cu crearea unei noi lumi în interiorul propriului ei regat”, notează realizatorii în caietul de presă oferit jurnaliștilor la Cannes.

Interpretată de Kim Min-hee, Mademoiselle este Lady Hideko, apoi actorul HA Jung-woo apare în rolul escrocului care pretinde că e conte, și actrița debutantă Kim Tae-ri apare ca slujnica Sookee. Mademoiselle împrumută cele mai dinamice elemente ale materialului sursă și le combină cu viziunea și energia singulară a lui Park Chan-wook pentru a crea o experiență vizuală de neuitat.

Pentru primul film de epocă făcut de Park Chan-wook, cadrul anilor 1930 oferă noi surse de inspirație pentru sensibilitatea lui vizuală izbitoare. Colaborarea cu vechii parteneri, precum DoP Chung Chung-hoon și scenograful Seong-Hie Ryu, Park îşi începe povestea pe o mare moșie care amestecă elemente redate viu ale arhitecturii europene și japoneze, iar mai târziu acțiunea se mută în Japonia pentru un deznodământ de neuitat.

Romanul „Fingersmith” a fost publicat pentru prima dată în 2002 și nominalizat atât la Premiul Man Booker, cât și la Premiul Orange. Amplasat în Anglia Victoriană, romanul a fost transpus în 2005 într-o dramă cu Sally Hawkins și Elaine Cassidy. Este al treilea roman a celebrei scriitoare de origine galeză Sarah Waters, care a primit numeroase premii și a fost aleasă ca membru al Societății Regale de Literatură în 2009.

Sinopsis extins

Un cartier dur într-un oraș din Coreea ocupat de japonezi în anii 1930. Sookee este fiica orfană a unei hoaţe infame. Ea locuiește împreună cu mama ei adoptivă, care se ocupă de bunurile furate, un frate adoptiv care face falsuri și o soră adoptivă, care este hoaţă de buzunare. Într-o zi, îi vizitează un escroc alunecos care se autointitulează Conte și o invită pe Sookee să ia parte la o escrocherie care o va face bogată.

Contele a cunoscut o nobilă japoneză bogată numită Hideko, care trăiește pe o proprietate vastă și nu are practic niciun contact cu lumea exterioară. Unchiul ei, un coreean ambițios, care s-a căsătorit cu cineva din familia ei, îi controlează fiecare mișcare și este obsedat de colecţionarea de cărţi. În fiecare lună, el îi invită pe oameni din familii aristocrate să vină s-o ascute pe Hideko citind cărți rare, cu conținut licențios.

The Count, care nu este un novice în seducerea femeilor, a pus la cale un plan pentru a o vrăji pe Hideko să fugă cu el în Japonia. După ce s-ar fi căsătorit cu ea şi i-ar fi transferat averea în numerar, el intenționează să o declare nebună și s-o interneze într-un ospiciu. Pentru a face toate acestea posibile, Sookee trebuie să intre în casa lui Hideko ca servitoare a doamnei și să lucreze din umbră pentru a concretiza complotul contelui.

Totul merge mai mult sau mai puțin conform planului. Sookee este orbit de opulenta proprietate și de frumusețea noii ei stăpâne, dar pune planul în mișcare. Contele sosește câteva săptămâni mai târziu, aparent pentru a da lecții de pictură doamnei. Sookee este o servitoare harnică și plină de resurse, iar pe măsură ce trec zilele, ea și Hideko împătrăşesc secrete și devin mai apropiate. Contele îi face avansuri doamnei, ziua cea mare se apropie, dar Hideko rămâne în mod curios rece şi distantă...

Câştigătorul Marelui Premiu Cannes pentru „Oldboy” şi al Premiului Juriului pentru „Setea”, Park Chan-wook se află în prim-planul renaşterii cinematografiei coreene. Faimos pentru vizualurile explozive şi modul dinamic de a spune povestea, este un regizor care continuu provoacă şi sfidează aşteptările.

Cinefil pasionat, Chan-wook Park a jonglat în anii 1990 cu regia şi critica de film înainte de succesul lui comecial din 2000, Joint Security Area (JSA), care a bătut recordurile în încasările locale şi a fost proiectat în competiţia de la Berlin. Odată cu continuarea aclamată de critici, Sympathy for Mr. Vengeance (2002) din 2002, el şi-a consacrat stilul intens, neobosit, pentru care este renumit în prezent.

După succesul şi recunoaşterea internaţională a filmului Oldboy (2003), următoarele lui filme, Dulcea ei razbunare (2005, în competiţia de la Veneţia), I'm a Cyborg, But That's OK (2006, în competiţia de la Berlin) şi Setea (în competiţia de la Cannes) au întărit gama cinematografică şi tematică a lui Park. A ajuns să regizeze şi primul lui film de limbă engleză pentru Fox Searchlight, Stoker/Legături suspecte (2013), cu Nicole Kidman, Mia Wsasikowska şi Mattheu Goode, care a consolidat statutul său de cineast mondial important.

În The Handmaiden/Mademoiselle, inspirat de Fingersmith, romanul istoric al lui Sarah Walters, Park se întoarce în Coreea pentru una dintre cele mai ambiţioase producţii de până în prezent. Legat de mișcarea camerei de filmat, regizorul coreean notează în caietul de presă oferit jurnaliștilor la Cannes: „casa din acest film este mare și există doar câteva personaje în acest spațiu mare şi gol. În plus, există mai multe scene pe care le vedem din perspectiva lui Sookee în prima parte, iar apoi din perspectiva lui Hideko în partea a doua. Există în tot acest timp un fel de „joc al privirilor”, în care cineva se uită la altcineva sau ignoră pe cineva ori surprinde privirea cuiva. Există momente când această dinamică este cel mai bine exprimată în prim-planuri și alte momente când camera în mișcare a fost mai eficace~, a concluzionat regizorul.

`De fapt, la început am planificat să fac acest film în 3D. De obicei filmele SF sau de acțiune folosesc 3D, dar m-am gândit ca ar fi interesant să-l folosesc pentru acest tip de dramă liniștită. Tehnica 3D ar fi subliniat perspectiva fiecărui personaj într-un mod mai pronunțat. În cele din urmă, nu am putut face să meargă punct de vedere financiar, dar cred că mişcările camerei funcționează ca un fel de înlocuitor pentru acel efect pe care mi l-am dorit~, a mai specificat regizorul în notele de producție.