Despre lungmetrajele românești de la Cannes. Ce spun criticii români

de Cinemagia în 21 Mai 2016
Criticii de film Tudor Caranfil, Irina Margareta Nistor, Mihai Fulger și Alin Ludu Dumbravă ne-au transmis câteva rânduri despre lungmetrajele românești din Competiție

Tudor Caranfil: filmele romanesti au tinut stafeta ridicata, intr-un festival nu tocmai reusit

Important e ca toate trei au tinut stafeta ridicata, intr-un festival nu tocmai reusit! Debut sau consacrati capete de afis, s-au afirmat alaturi, candva, ca „nou val”. Nici nu stiu daca e bine sa bagi zazanie intre ei. Au mers impreuna, sa continue asa, sa mearga inainte, concurandu-se intre ei si concurandu-se intre sine. Avem toate motivele sa fim satisfacuti...

Irina Margareta Nistor: Sieranevada - piramidal fascinant, Bacalaureat - o țesătură fină și solidă totodată

Sieranevada - un film de replică, pe care l-aș vedea cu un premiu pentru scenariu: piramidal fascinant, chiar dacă uneori cam buruienos ca exprimare! Dar așa o fi în viață! Cu personaje pe care aș vrea să le văd doar la cinema. Circulă un zvon că ar lua Cristi Puiu pentru regie.

Bacalaureat - o țesătură fină și solidă totodată, personaje despre care ai vrea să știi: povestea, biss, cum îi spunea cu har D.I. Suchianu. Cristian Mungiu, surprinzător de fiecare dată, de parcă ar fi mai mulți regizori într-un singur trup.

Câini sunt duri-duri, dar prevestesc un regizor pasionat și pasional.

Mihai Fulger: trei filme care ar putea fi premiate şi pentru regie, şi pentru scenariu, precum şi pentru imagine sau interpretare

Toate cele trei lungmetraje româneşti selecţionate la Cannes (în competiţia principală şi în secţiunea „Un Certain Regard”) au, în opinia mea, şanse să intre în palmaresul Festivalului.

„Sieranevada”, al lui Cristi Puiu, filmul care a şi deschis competiţia, face cumva rapel la „Moartea domnului Lăzărescu”, primul succes cannez al cineastului român, în sensul în care experienţa morţii (iminente, în cazul filmului anterior, sau consumate, în cazul celui de acum) îi serveşte cineastului la revelarea tragicomediei, deseori absurde, a vieţii.

„Câini”, splendidul debut al lui Bogdan Mirică, ar fi putut fi intitulat şi „No Country for Young Men”, căci tinerii veniţi din mediul citadin protector (Roman şi iubita sa, Ilinca) nu au nici o şansă în lumea dură a lui Samir (în acest rol, Vlad Ivanov rivalizează cu interpretarea lui Javier Bardem din filmul Fraţilor Coen).

Iar „Bacalaureat”, al lui Cristian Mungiu, desăvârşeşte arta cineastului de a crea – şi menţine – tensiune, precum şi de a surprinde mecanismele sociale. Pe scurt, trei filme care ar putea fi premiate şi pentru regie, şi pentru scenariu, precum şi pentru imagine sau interpretare. Dar asta rămâne să decidă juriile Festivalului de pe Croazetă…

Alin Ludu Dumbravă: Trois couleurs: Bleu, blanc, rouge  (desi ar putea fi rosu, galben si albastru,  sau rouge, rozee si blanc)

Deci ;) , trei culori cunosc pe lume… . Trei filme avem la Cannes (lungmetraje). Se vorbeste deja in Cannes despre renasterea cinematografului romanesc.  Va aparea si un articol in Positif. Pina duminica seara nu stiu daca si cu ce vom fi premiati dar am un presentiment ca vom primi ceva. Nu noi, ci filmul romanesc. Ceea ce insa inseamna ca vom cistiga si noi.

Blanc:

Sieranevada, de Cristi Puiu. En competition officiale

Cina cea de taina. La bloc. 2 ore 55. Prea lung. Dar intens, magistral jucat (distributie-ensamblu) si filmat. De la venirea apocalipsei la bine ai venit.  De ce Sieranevada ? de aia.  M-am simtit minunat cind l-am vazut, alive, vivant, viu. Am ris. M-am emotionat.  Va pierde spectatori din cauza duratei si va pierde in sali din cauza sunetului de la noi, excelent aici, mixul intre muzica, colajul radio si voci si ambianta, wow!

Rouge:

Câini, de Bogdan Mirica. En competition - Un Certain Regard

Debut. Puternic. Dur. Western. De tip outback Australian. outback in Dobrogea, un adevarat film de gen romanesc pe care il astept de mult ! Vlad Ivanov, cel mai crunt rol. Intens. Gheorghe Visu, excelent, a la Kitano. Ciinele Politia. Putea sa nu fie romanesc. Un picior care are legatura cu urechea lui Lynch. Taceri. Mistreti. Ecran lat. Singe pe nisip. Mi-ar placea sa ia Camera d’or.  Pentru fanii de film de gen si alte tipuri de cinema decit cel predilect pentru Noul Val minimalist.

Bleu:

Bacalaureat, de Cristian Mungiu

Conflictul dintre generatii, tema principala a a filmului romanesc, dar, desi avem probleme, din nou exista speranta. Situarea geografica de orasel de munte periferic (Victoria) si drama unui medic, a fiicei sale, si a unui sistem in degringolada, coriptie, etc, asa cum e la noi. A treia intrare a lui Cristi Mungiu in competitie.  Un soi de Cache as zice.

Cred ca filmul romanesc are o cu totul alta lumina, 15 ani de la intrarea noastra in circuitul cannez cu Marfa si banii.  Acum avem si marfa si banii, si ne-am dat bacalauratul. As zice chiar si doctoratul

 

 

Exploreaza subiecte similare:

festival:cannes 2016

Spune-ţi părerea

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
jinglebells