Filmul german Toni Erdmann, turnat în proporție de 85% în România și care o are pe Ada Solomon în calitate de producător executiv, este cel mai apreciat din cursa pentru Palme d'Or până în acest moment. 10 filme din competiția oficială au avut deja premiera la Cannes. Toni Erdmann a obținut, de altfel, 3,7 puncte din maximul de 4, un record în istoria clasamentelor publicate de revista Screen International (în 2014 filmul Mr.Turner al lui Mike Leigh era în fruntea topului cu 3,6 puncte). Critici de la unele dintre cele mai importante publicații ale lumii (printre care Positif, Time, Los Angeles Times etc) au votat pentru alcătuirea clasamentului. Maren Ade este una din cele trei regizoare din competiția pentru Palme d'Or 2016. După ea în clasament se situează Jim Jarmusch, cu filmul Paterson (3,5 puncte) și Cristi Puiu, cu 3 puncte.
Dacă filmul românesc Bacalaureat, scris și regizat de Cristian Mungiu, vorbește despre relația dintre un tată (Adrian Titieni) și fiica lui adoloescentă (Maria Drăguș), iată că regizoarea Maren Ade este preocupată de relația dintre un tată (Peter Simonischek) și o fiică (Sandra Huller) aflată la vârsta adultă. Cei doi s-au înstrăinat, iar încercarea tatălui de a găsi o cale de comunicare cu fiica lui, Ines (Sandra Hüller), e firul roșu al poveștii. După ce îi moare cățelul, Winfried (Peter Simonischek) decide să părăsească Germania pentru a-i face o vizită (inopinată), la București, fiicei - o expată în poziție de conducere. Tatăl și fiică înstrăinați devin - așadar - doi străini într-un oraș departe de casă și de tot ce le era familiar. Poate că aici, departe de casă, pe un „teren neutru” e locul ideal pentru a-și reface relația.
În căutarea căii de comunicare, Winfried (Peter Simonischek) își crează un alter-ego, pe acel Toni Erdmann din titlu, deoarece nici fiica lui nu mai e aceeași persoană, copilul de altă dată. Winfried încearcă prin umor să ajungă la fiica lui - o corporatistă glacială, rigidă, detașată la București, pentru care pare că nimic din afara biroului nu mai are vreo relevanță. Iese serile în club, dar se plictisește de moarte. Toni aduce în viața ei umorul, spiritul ludic, curajul,libertatea și ideea că orice și totul sunt posibile.
Deghizat cu o perucă și dinți falși, Winfried devine alter-ego-ul său capabil să împingă lucrurile la extrem - dă năvală la întâlnirile profesionale ale fiicei, pretinde că e „life coach”-ul șefului ei, inventează tot soiul de povești care mai de care mai trăsnite, într-o notă aproape suprarealistă. E clovnul care îi amuză pe ceilalți, dar care ascunde înăuntrul său disperarea.
Actrița Sandra Hüller nu lasă aproape nicio emoție să transpară pe fața rigidei Ines - deși e deranjată, enervată, exasperată de această intruziune. Dar, cu cât Winfried/Toni forțează lucrurile și e mai îndârjit în acest rol, cu atât pare să dezamorseze cochilia dură a fiicei. Declickul se produce; a găsit „codul” de comunicare cu ea. Eliberarea vine și pentru Ines.
În distribuția filmului se găsesc mai mulți actori români și cele mai multe cuvinte de laudă despre țara noastră și profesioniștii ei din câte ați auzitpână acum în vreun film străin. Ingrid Bisu, prezentă pe covorul roșu cannez, alături de echipa filmului, într-un rol relativ întins, cel mai important rol romanesc din film, în chip de secretară naivă, uneori depășită de situație, dar dornică să progreseze la locul de muncă, apoi Vlad Ivanov, de asemenea prezent pe covorul roșu de la Cannes, în rol de șef la o filială din provincie, după care Alexandru Papadopol, în rol de corporatist, Victoria Cociaș, Radu Bânzaru, Ozana Oancea, Miriam Rizea, Manuela Ciucur, Cezara Dafinescu. Directoarea de casting a fost Viorica Capdefier, care „a lucrat multe luni intens alături de Maren Ade la alegerea celor mai potriviți actori români”, scrie Ada Solomon pe pagina personală de Facebook. Ozana Oancea a avut un rol mic în film dar a fost trainerul de limba germană al echipei de actori români.
Această călătoria dureroasă a refacerii unei legături familiale dintre un bătrân tată și fiica lui ne-a sensibilizat și emoționat la Cannes.
