Orlando Bloom, cool în thrillerul Zulu

Ursus şi Cinemagia vă recomandă filmul Zulu, cu Forest Whitaker şi Orlando Bloom în rolul a doi ofiţeri de poliţie care întreprind o ancheta plină de suspans, ce îmbină elemente ale filmului poliţist şi politic cu investigaţia socială. Zulu este ecranizarea romanului noir cu titlu omonim scris de Caryl Ferey.

Filmul a avut premiera mondială la Cannes, în urmă cu mai puţin de trei săptămâni şi ne-a atras atenţia din mai multe motive.

În primul rând, a fost o surpriză plăcută să-l descoperim pe Orlando Bloom într-o ipostază nouă, de ofiţer de poliţie cândva în culmea gloriei, iar acum aproape depăşit de situaţie, în conflict cu fosta soţie, şi cu fiul său, abuzând acum de alcool şi de pastile. Bloom va reuşi să se reabiliteze în faţa lui însuşi, dar şi a şefilor, în urma anchetei pe care o va întreprinde alături de personajul lui Forest Whitaker.

Până la Zulu, pe Orlando Bloom cu uşurinţă îl asociam imaginii arcaşului elf Legolas, cel cu plete blonde, din seria Stăpânul inelelor, ori cu frumuşelul Will Turner, din altă serie fantasy, Piraţii din Caraibe. Dar în Zulu îi descoperi disponibilitatea artistică pentru roluri de mare profunzime. Bloom este cu adevărat cool în noua sa ipostază, de poliţist călit în cele mai dificile misiuni, învins parţial în viaţa personală, şi - în consecinţă - aproape pus la pământ profesional, dar acum aruncat în cea mai grea anchetă a carierei sale. Pe care o duce la bun sfârşit.

O persoană foarte pozitivă în viaţa reală, Bloom reuşeşte să facă din întunecatul poliţist Brian un personaj memorabil. În plus, Bloom are legături de familie strânse cu Africa de Sud. Tatăl său, Harry Bloom, care nu a fost - de fapt - tatăl său biologic, a fost un jurnalist şi un scriitor bine-cunoscut din Africa de Sud şi un militant anti-apartheid. El a trebuit să fugă din ţară şi aşa a ajuns să o întâlnească pe mama lui Orlando în Anglia.

În al doilea rând, filmul ni-l aduce din nou în atenţie pe uimitorul Forest Whitaker. În film face echipă cu personajul lui Bloom în urmărirea criminalului care a ucis o adolescentă. Acţiunea are loc în Cape Town, într-o Africa de Sud trăind cu amintirea Apartheid-ului, acolo unde mahalale sărace se întâlnesc cu cartierele selecte. Personajul lui Forest Whitaker se numeşte Ali şi aparţine populaţiei Zulu. Cât îi priveşte pe Ali şi pe Brian, ceea ce-i animă este prietenia şi respectul reciproc. Dar în adâncul sufletului, aceşti doi indivizi sunt foarte singuri. Sunt o reflectare a ţării lor, care trăiesc cu greutatea trecutului. Negru sau alb, ei sunt responsabili pentru actele părinţilor şi strămoşilor lor.

Filmul are o structură solidă, tensiune şi ritm, îmbinând genul poliţist cu drama socială. În plus, spectatorul va descoperi o lume a contrastelor, Africa de Sud, o ţară unde sărăcia lucie începe nu departe de cartierele centrale opulente, acolo unde delincvenţa bate toate recordurile, unde violenţa exprimă nu doar sărăcie, ci şi povara unui trecut violent pus pe planul doi de către reconcilierea naţională.

Regizorul Jérôme Salle a povestit la Cannes că a reuşit să filmeze în inima cartierului bandelor, acolo unde niciun străin nu a avut curajul să păşească vreodată. „Am vrut să filmez Africa de Sud ca un personaj cu drepturi depline, în toată complexitatea ei. Şi m-am asigurat - iar aceasta respectă acţiunea din carte - că am filmat peste tot: în centrul oraşului Cape Town, în cartierele rezidenţiale de la malul oceanului, dar şi în orăşele şi în vecinătatea Flats Cape, cartierul istoric al metişilor, cunoscut sub numele de cartierul bandelor. Toata lumea a auzit de ele şi a văzut fotografii ale acestor orăşele improvizate şi colorate. Ele sunt chiar pe circuitul turistic. Dar Cape Flats este altceva. Nu veţi vedea niciun turist acolo! Totul e sărăcie, prostituţie şi supermarket-uri de droguri. Şoferul nostru din perioada de cercetare a locaţiei ne-a dus acolo: un membru al familiei sale conducea o bandă de acolo! Am filmat în locuri unde nimeni nu filmase înaintea noastră. Nimeni. Şi am folosit localnicii pentru a ajuta la producţie, securitate şi dotări. Totul a mers foarte bine. Localnicii erau foarte mândri de faptul că se întâmpla ceva pozitiv în cartierul lor”.

Filmul este o ecranizare a romanului noir Zulu, scris de Caryl Ferey, despre care publicaţia Telerama a notat: „Caryl Ferey îşi alege cu grijă personajele şi demarează în forţă, cu scena unei crime care readuce în atenţie cazul unui ucigaş în serie, a cărui urmă se pierde prin periferii şi prin baruri clandestine, doar pentru a descoperi un caz de trafic de medicamente. Carte politică şi roman social, Zulu este un roman poliţist formidabil înzestrat cu un farmec diabolic".

Jérôme Salle, regizorul şi co-autorul scenariului a vorbit la Cannes despre temele răzbunării şi iertării care traversează întregul film şi despre modul în care a ales să le trateze: „Această temă a răzbunării este aproape un gen de sine stătător în Statele Unite. Eu am o problemă cu ideea de a glorifica acest impuls. Cel mai mare clasic în domeniul poveştilor de răzbunare este ‘Contele de Monte Cristo’ (care se întâmplă să fie şi cartea mea preferată). Iar în romanul lui Dumas, finalul te face să simţi absurditatea, inutilitatea răzbunării. Ceea ce nu este cazul în majoritatea ‘filmelor despre răzbunare’. Prin urmare, mi-a placut ideea de a face un thriller care contravine acestui sub-gen şi filosofiei care o susţine. Iar Africa de Sud este locul perfect pentru a vorbi despre iertare. La sfârşitul Apartheidului, guvernul a înfiinţat Comisia Adevăr şi Reconciliere pentru a evita o spirală a răzbunării şi pentru a permite persecutorilor să ceară iertare victimelor lor”.

Un alt aspect pe care l-am apreciat la acest film este muzica, semnată de Alexandre Desplat. În caietul de presă oferit la Cannes jurnaliştilor, Desplat a vorbit despre faptul că nu a introdus niciun element muzical specific culturii africane: „Am folosit o orchestră, susţinută de o mulţime de elemente electronice, dar fără a introduce vreun instrument etnic care ar putea evoca Africa. Ideea a fost de a menţine o anumită distanţă, să nu cad în capcana unui film de gen”. Acest lucru contravine deciziei luate de acelaşi Desplat pentru muzica filmului Argo, unde a inclus unele instrumente şi muzicieni persani în coloana sonoră.

„A existat un motiv întemeiat pentru aceasta: Tony Mendez, personajul lui Ben Affleck, are misiunea să intre în Iran, un mediu ostil, apoi să iasă după ce a salvat ostaticii. Deci muzica, în mintea mea, a reprezentat acest univers inamic. Ruptura dintre începutul filmului debordând de muzică occidentală şi a doua parte, mai mult etnică din Iran, a fost esenţială. În cazul lui Zulu, suntem în Africa de Sud încă de la început, într-un univers ostil, cu două personaje din Africa de Sud, unul negru şi unul alb. Amândoi caută soluţia unui puzzle, care este complicat de reţele de droguri şi de gangsteri. Există contextul local, nu era nevoie să-l subliniez”.