Cannes, în momente memorabile

52 de lungmetraje în selecţia oficială (Competiţie, Quinzaine des réalisateurs şi Semaine de la Critique), 5000 de filme proiectate în secţiunea Piaţa de film şi o cifră de afaceri de aproximativ un miliard de dolari (în 2012), aproape 4800 de jurnalişti acreditaţi, provenind din 88 de ţări şi 27.700 de regizori, distribuitori, producători veniţi din toate colţurile lumii. Cam aşa arată în cifre cel mai important festival de film al lumii. Festivalul de Film de la Cannes decernează cel mai râvnit trofeu (provenit dintr-o competiţie festivalieră de film): Palme d'Or-ul.

Festivalul Internaţional de Film de la Cannes a fost creat la iniţiativa lui Jean Zay, ministru al Educaţiei şi al Artelor Frumoase, din dorinţa de a înfiinţa în Franţa un eveniment cultural internaţional în stare să rivalizeze cu Mostra veneţiană.

Deşi iniţial a fost programat să se lanseze în 1939, sub preşedinţia legendarului Louis Lumière, abia după încheierea războiului, pe 20 septembrie 1946, are loc prima ediţie a Festivalului de Film de la Cannes. S-a desfăşurat în luna septembrie până în anul 1952 (cu excepţia anilor 1948 şi 1952), după care s-a derulat în luna mai.

Primele ediţii ale festivalului au fost predilect evenimente mondene, în timpul cărora aproape toate filmele plecau acasă cu câte un premiu; venirea starurilor din lumea întreagă şi mediatizarea în continuă creştere i-au furnizat rapid un renume internaţional şi legendar.

Un extras din regulamentul din 1948 al Festivalului spune că "Scopul acestuia este de a încuraja dezvoltarea artei cinematografice sub toate formele ei de manifestare şi de a crea şi menţine un spirit de colaborare între toate ţările producătoare de film".

În anii '50, Festivalul câştigă mult în popularitate datorită prezenţei unor celebrităţi precum Kirk Douglas, Sophia Loren, Grace Kelly, Brigitte Bardot, Cary Grant, Romy Schneider, Alain Delon, Simone Signoret, Gina Lollobrigida.

Decernat pentru prima dată în 1955 filmului Marty, de Delbert Mann, trofeul Palme d’or este succesorul Grand Prix-ului decernat până atunci celui mai bun film din Competiţie. Până în 2013, numai şapte regizori fac parte din grupul celor care au câştigat de două ori mult-râvnitul Palme d'Or-ul: Francis Ford Coppola, Shoei Imamura, Bille August, Emir Kusturica, fraţii Dardenne şi Michael Haneke.

În 1957, drama românească La moara cu noroc, de Victor Iliu, este nominalizată la Palme d’Or. Ion Popescu-Gopo ia în acelaşi an Palme d’Or pentru scurtmetrajul Scurtă istorie.

În 1959 este creată Piaţa de film de la Cannes (Marché du Film), pentru a favoriza întâlnirile şi schimburile dintre diferiţii actori din industria cinematografică. Dacă la început veneau câteva zeci de participanţi, astăzi numărul se ridică la 10.500 de cumpărători şi vânzători din lumea întreagă, făcând Marché du Film, cea mai importantă piaţă de film din lume. Aici sunt difuzate în jur de 1000 de filme per ediţie (1004 lungmetraje în 2008, 979 în anul 2011).

În anii '60, două secţiuni independente au fost create în paralel cu Selecţia oficială, Semaine Internationale de la Critique/Săptămâna internaţională a Criticii în 1962 şi Quinzaine des Réalisateurs/Directors’ Fortnight în 1969. Tot în 1962, din selecţia oficială pentru Palme d’Or face parte şi S-a furat o bombă, de Ion Popescu-Gopo. Trei ani mai târziu, Liviu Ciulei lua Premiul de regie la Cannes cu Pădurea spânzuraţilor. În 1966, Mircea Mureşan ia premiul de debut la Cannes cu Răscoala, iar în 1969 scurtmetrajul Cântecele Renaşterii ia Grand Prix-ul. În 1971, Animale bolnave, de Nicolae Breban face parte din selecţia oficială a Festivalului de la Cannes.

Până în 1972, filmele care puteau candida pentru marele premiu erau desemnate de ţara lor de origine (situaţia de la Oscaruri, categoria Film străin). După această dată, Festivalul de Film de la Cannes îşi afirmă independenţa devenind singurul decident cu privire la filmele alese în Competiţia oficială. În 1973, Ingrid Bergman este preşedinta juriului celei de-a 26-a ediţii a Festivalului.

În 1978, Gilles Jacob este numit Delegatul General al Festivalului. În acelaşi an, el creează secţiunea Un Certain Regard şi premiul Caméra d'Or, ce recompensează cel mai bun film de debut din toate secţiunile Festivalului.

Lecţia de cinema este inaugurată în 1991 de către Francesco Rosi. Regizori prestigioşi au urmat să susţină Masterclass-uri la Cannes, împărtăşind cu publicul viziunea lor asupra filmului şi experienţa în spatele camerei de filmat. Tot în 1991, fraţii Coen primesc Palme d'Or-ul pentru Barton Fink. Anul acesta, cei doi fraţi obţin Grand Prix-ul pentru Inside Llewyn Davis, un film asemăntor.

În 1993, Palme d'Or-ul este decernat prima dată unei femei - neozeelandezei Jane Campion pentru Lecţia de pian. În 1994, Lucian Pintilie concurează pentru Palme d’Or cu O vară de neuitat, în care britanica Kristen Scott Thomas are întreaga partitură în româneşte. Doi ani mai târziu, acelaşi Pintilie concura cu Prea târziu. În 1995, când Kusturica lua Palme d'Or-ul cu Underground, Mircea Daneliuc concura cu Senatorul melcilor.

În 1997, la cea de-a 50-a aniversare a Festivalului de Film de la Cannes, 28 cei mai mari regizori ai lumii, deţinători ai trofeului de la Cannes, au urcat pe scenă să înmâneze Palme des Palmes lui Ingmar Bergman. Fiica cineastului, Linn Ulman, a ridicat trofeul. Jacques Chirac, Preşedintele Franţei, a fost în vizită oficială la Cannes cu această ocazie.

În 1998, Gilles Jacob a creat Cinéfondation, o secţiune destinată filmelor de scurt şi mediumetraj, produse de şcoli de film din toată lumea. În 2000 este inaugurat le Village International, locul de prezentare a industriilor cinematografice din toate teritoriile. În 2000 au participar 12 ţări, iar anul acesta peste 60.

Tot în anul 2000, Gilles Jacob a fost ales Preşedintele Festivalului, înlocuiindu-l pe Pierre Viot, înaintea acestora fiind Robert Favre-Le Bret. Din 2001 până în 2005, Gilles Jacob a avut sprijinul lui Thierry Frémaux, în caitate de delegat artistic.

În 2003, a fost susţinut primul Masterclass de muzică, de către Nicola Piovani, iar anul următor primul Masterclass de actorie, de către lMax Von Sydow.

În 2004, filmul românesc Trafic, în regia lui Cătălin Mitulescu, ia Palme d’Or pentru scurtmetraj.

Din 2004 se lansează secţiunea Cannes Classics, în cadrul căreia opere de patrimoniu, în copii restaurate, sunt difuzate ca un omagiu adus filmelor care au făcut istorie, de-a lungul timpului. În acelaşi an, în cadrul Pieţei de film se lansează Producers Network, ce permite producătorilor din lumea întreagă să discute între ei despre proiectele pe care le au în plan sau în derulare, şi Short Film Corner, o întâlnire dedicată scurtmetrajelor. Atelierul Cinéfondation e creat în 2005, în cadrul acestuia o serie de regizori fiind ajutaţi să-şi găsească finanţare pentru filmele lor.

În 2005, Cristi Puiu obţine premiul Un Certain Regard cu Moartea domnului Lăzărescu, iar anul următor, Corneliu Porumboiu ia trofeul Caméra d'Or pentru A fost sau n-a fost?.

În 2007, cu ocazia aniversării a 60 de ani de Festival, 33 cei mai mari regizori de film ai lumii au fost invitaţi să participe la filmul aniversar Chacun son cinéma/To Each His Own Cinema, realizând fiecare un scurtmetraj de trei minute pe tema locului unde se difuzează filme, sala de cinema.

2007 este un an foarte important şi pentru cinematografia românească - Cristian Mungiu aduce primul Palme d'Or pentru lungmetraj României cu drama 4 luni, 3 săptămâni şi 2 zile. În iulie 2007, Thierry Frémaux este numit Delegatul General al Cannes Film Festival de către Consiliul de administraţie al Festivalului.

În 2009, Corneliu Porumboiu ia Premiul Juriului secţiunii Un Certain Regard, cu Poliţist, adjectiv.
 
În 2010, o nouă secţiune prinde viaţă, cea destinată scurtmetrajelor - Cannes Court Métrage, în care se reunesc Competiţia de scurtmetraje şi Short Film Corner, oferindu-se publicului imaginea completă asupra creaţiei cinematografice mondiale de film scurt.

În 2012 este inaugurat şi DocCorner, un spaţiu videotecă dedicat documentarelor prezentate în Piaţa de filme. În 2013 au fost proiectate 850 de documentare. Tot anul trecut, După dealuri ia premiul pentru scenariu la Cannes, iar Cosmina Stratan şi Cristina Flutur iau premiul de interpretare.

În 2013, Cristian Mungiu este primul român care face parte din juriul ce decernează Palme d'Or-ul, fiind o nouă recunoaştere internaţională a valorii cinema-ului românesc de autor.