Natalie Portman, "atinsă" de Black Swan

Cu premiera în cinematografele de la noi pe 25 februarie, Black Swan/Lebăda neagră este filmul care a marcat definitiv viaţa profesională şi personală a actriţei şi femeii Natalie Portman.

Pe de o parte pentru că rolul îi va aduce primul Oscar din carieră, pe 28 februarie, interpretarea arătând că actriţa este capabilă să redea de la o extremăla alta a gamei toate trăirile unui personaj psihotic; pe de altă parte pentru că pe platourile de filmare l-a cunoscut pe  coregraful Benjamin Millepied, tatăl băieţelului pe care urmează să-l aibă.

Concentrat pe a arăta faţetele instabilităţii emoţionale, Darren Aronosfky explorează psihicul uman, arătând în Black Swan, parcursul sucombării, de la instalarea anxietăţii, cu ticurile psihogene pe care le presupune, până la repulsia de tine însuţi, rănirea propriului corp şi halucinaţii. În acestă etapă, Aronofsky introduce elemente fantastice, horror, scene brutale de violenţă (să ne amintim în The  Wrestler de  sarma ghimpata şi lupta cu cuie, de amputare şi o auto-perforare a craniului - ceva similar ca intensitate a violenţei veţi vedea în Black Swan). Nina (Natalie Portman) este o balerină experimentată, aleasă de către directorul artistic Thomas Leroy (Vincent Cassel) să o înlocuiască pe prima balerină, Beth (Winona Ryder), pentru deschiderea noului sezon Lacul Lebedelor. Sentimentul vinovăţiei, tensiunea unei aşa răspunderi care îi revine pe umeri, angoasa, anxietatea sunt atât de bine portretizate de Portman încât distrag atenţia de la faptul că, din punct de vedere dramaturgic, filmul se cam împiedică.

Cine este Millepied?

Coregrafiile au fost supervizate pe platourile de filmare de Benjamin Millepied (ce nume predestinat). Francezul balerin profesionist (de la opt ani) a avut un rol esential in film. Nascut la Bordeaux, in Franta, in urma cu 33 de ani, Benjamin e unul dintre cei mai importanti balerini de la New York City Ballet.

Mama lui Benjamin a condus o scoala de dans in Franta, asa ca era de asteptat ca Millepied sa inceapa balet de la o varsta frageda. Benjamin s-a pregatit la Conservatoire National din Lyon, iar mai tarziu a intrat la School of American Ballet, la 16 ani. In cele din urma, a primit un loc la New York City Ballet pentru ca mai tarziu, la 18 ani, sa devina una din tinerele sperante ale companiei de balet.

Millepied a realizat coregrafia actorilor ("Orice a facut, a reusit in asa fel incat sa nu par o caraghioasa", declara Mila Kunis). Mai mult, Millepied a avut sase replici in film, inclusiv cea in care confirma ca nu s-ar culca cu o balerina care o face atat de putin senzuala pe Odile, Lebada Neagra din Lacul Lebedelor. Portman chiar a glumit la un discurs tinut pentru primirea unui premiu de interpretare, spunand ca, iata, Millepied vrea si se culca cu ea. Balerinul a povestit, totodata, regizorului viata de zi cu zi a dansatorilor: ce se intampla in vestiar, cum vorbesc, ce mananca. Pentru Aronofsky, autenticitatea a fost cruciala.

Cu toate acestea, tocmai autenticitatea a fost combatuta de oamenii din bransa balerinilor. Pe langa aceasta, chiar performantele lui Portman in calitate de balerina profesionista.

Contestatarii

"E un film foarte lenes, care arata exact toate cliseele lumii baletului. Daca doriti sa prezentati latura intunecata a baletului, faceti-o bine, nu prin imagini cu o balerina care deodata incepe sa vomite. Mama Ninei e chiar peste cliseul mamei unei balerine - e de-a dreptul psihopata. Si nimeni nu pare sa se distreze, decat cei care fac sex", comenteaza una dintre balerinele principale de la Royal Ballet, intervievata de cei de la The Guardian - Marea Britanie.

Robert Gottlieb, criticul pe teme de dans de la New York Observer, l-a acuzat pe Aronofsky de a fi "recapitulat toate prejudecatile despre lumea baletului" , si de a fi descris baletul in general drept "o incursiune in lumea sado-maso". "Cu siguranta, de la scena cu vomitatul caloriilor in exces si pana la chinurile prin care trece protagonista datorita unui coregraf sadic (si, desigur, cu accent strain), Aronofsky nu prezinta decat stereotipuri. Si scenele de dans sunt brutale: stilul dezlanat de filmare nu e doar alienant: face corpurile acelea in miscare sa fie lipsite de adevarata lor putere si frumusete".

Nouă, celor de la Cinemagia, ni s-a parut ca in secvenţa de final coregrafia se mai îmbogăţeşte. Portman are ţinuta, clasa şi atitudinea pe care o cere personajul său. Mila Kunis, pe de altă parte, se mişcă mult mai fluid.  A reuşit să dea personajului ei dezinvoltură, sex-appeal, umbrit de uşoară maliţiozitate, şi - totodată - superficialitate, încât să-l facă hipnotic. Filmul este tulburător pentru că emoţiile personajului principal sunt foarte intense (acestea îţi creează un disconfort, dar nu te leagă afectiv de personaj), pentru că Portman joacă excelent şi pentru că momentele de tensiune din film sunt foarte bine construite.