În aşteptarea lungmetrajului Alice In Wonderland, vă propunem astăzi o incursiune în lumea fascinantă a filmelor pe care Tim Burton le-a realizat până acum. Regizorul vorbeşte despre sursele sale de inspiraţie, idei şi peliculele care l-au marcat, pentru Empire.
Totul a început cu nişte schiţe. "Toată lumea desenează. Numai că eu nu m-am oprit niciodată atunci când profesorii îmi spuneau să mă opresc", a declarat Burton. Şi astfel a început să creeze tot felul de personaje care au ajuns să rămână în memoria cinefililor din întreaga lume.
De la muzical la horror, de la comedie la dramă, de la fantasy la animaţie - Tim Burton le-a făcut pe toate.
Beetlejuice (1988)
Burton a revoluţionat lumea comediilor cu tentă horror cu acest film. Beetlejuice, interpretat de Michael Keaton, este un tip roşcovan şi cu dinţi stricaţi, care se dovedeşte a nu fi la înălţimea misiunii pe care o are. El trebuie să reuşească să alunge o familie dintr-o casă. “Beetlejuice a fost pentru mine acel film care mi-a oferit sentimentul de umanitate, acel “Fuck everybody!” care m-a făcut să mă simt foarte bine, publicul neavând nevoie de ceva special pentru ca filmul să fie un succes. Cred că Beetlejuice arată întreaga parte pozitivă dintr-o experienţă în care nu eşti înţeles de nimeni şi eşti pur şi simplu etichetat ca fiind diferit. Personajul poate să facă absolut orice îşi doreşte. Este oribil şi toată lumea ştie asta, aşa că este o fantezie completă", spune Burton. În 1989, filmul a obţinut premiul Oscar pentru Cel mai bun machiaj.
Batman (1989)
Când Burton a fost chemat ca să reînvie un personaj clasic din benzile desenate din anii ’60, acesta a trebuit să reinventeze complet acest gen. Într-o lume în care filme precum Superman prezentau o atitudine optimistă, Batman este despre “deprimare şi despre lipsa de integrare". Burton a afirmat recent: “Când am realizat Batman, în 1988, erau vremuri diferite pentru filmele făcute după benzi desenate. Nu puteai încă să pătrunzi în acea parte întunecată a benzilor desenate”. Toate acestea s-au schimbat odată cu realizarea unui Gotham plin de umbre, cu un Bruce Wayne foarte îngândurat şi Joker-ul maniac, iar supereroul protector a trebuit să treacă printr-o transformare importantă care a influenţat foarte mult epoca cinematografică. Pelicula a obţinut premiul Oscar pentru cea mai bună scenografie.
Edward Scissorhands (1990)
Prima colaborare a lui Burton cu Johnny Depp a fost o poveste fantastică foarte haotică. Însă juxtapunerea stilurilor gotic şi suburban s-a născut dintr-un efort al lui Burton. “Când realizezi o poveste fantastică eşti un pic în contradicţie cu tine însuţi, pentru că o poveste fantastică este o versiune romanţată a unor lucruri reale. Înseamnă să iei ceva real şi îi dai noi conotaţii. Aşa că te confrunţi cu o problemă inerentă de a echilibra lucrurile reale cu cele ireale. Cred că acolo am eu deseori probleme”. Totuşi, chiar şi aşa, el s-a descurcat de minune, creând o lume paralelă bizară a horror-ului suburban şi a frumuseţii gotice.
Batman Returns (1992)
Revenind la franciza Batman, Burton a beneficiat de mai mult sprijin însă s-a confruntat cu o presiune mai mare în ceea ce priveşte... costumele. “La cel de-al doilea film Batman îmi aduc aminte că stăteam la masă cu nişte oameni de la McDonalds care vroiau să ştie cum va arăta Pinguinul, pentru că voiau să îşi pregătească ambalajele. A trebuit să răspund că mai întâi trebuie să realizăm filmul şi că nu stiam încă cum urma să arate acesta. Oricum nu avea cum să le placă felul în care urma să arate personajul. Nu este tocmai cel mai potrivit personaj pentru atitudinea Happy Meal. Ai parte de tot felul de lucruri de genul acesta când lucrezi cu un buget mare şi este destul de neplăcut.”
The Nightmare Before Christmas (1993)
Deşi Burton nu a regizat acest film, în The Nightmare Before Christmas se regăsesc foarte multe elemente caracteristice stilului Burton. Henry Selick a regizat filmul care o aduce în prim-plan pe Sally, eroina care se destramă la propriu: “Sally din The Nightmare Before Christimas este toată cusută din bucăţi, pentru că reprezintă un simbol al felului cum mă simt eu. Fiind cusut destul de lejer, încerci mereu să te aduni, să poţi vorbi, e un sentiment foarte puternic pentru mine. Într-o poveste fantastică excelentă ai oricând parte de astfel de imagini ciudate care simbolizează altceva.”
Ed Wood (1994)
Să realizezi un film biografic despre regizorul de filme de categoria B care este de un kitsch notoriu, este cu adevărat o provocare. Încercarea de a realiza filmul în alb-negru a complicat munca studiourilor de producţie. Însă Burton a fost convins că abordarea monocromă a fost cea corecta pentru acest film. Povestea în sine a surprins foarte bine esenţa iresponsabilă a regizorului cult: “Nu este un film biografic în intregime realistic. Când realizezi un film biografic nu ai cum să nu pătrunzi un pic în spiritul acelei persoane, aşa că pentru mine, o parte din film este prezentată prin viziunea lui Ed". Filmul a obţinut două premii Oscar, pentru machiaj şi cel mai bun actor în rol secundar (Martin Landau).
Mars Attacks! (1996)
Inspirat de Ed Wood, Burton a mers mai departe şi a realizat un film cu marţieni extrem de amuzant, Mars Attacks! Bazat pe un set de cărţi din anii 60, ideea iniţială era să folosească estetica acelei perioade combinată cu tehnici de stop-motion, pentru a obţine creaturile marţiene care invadează Pământul. Burton a vrut să realizeze efectele speciale astfel încât acestea să pară ieftine şi să fie în mod intenţionat cât mai false. Burton a reuşit să strângă în distribuţie o serie de actori foarte celebri: Jack Nicholson, Glenn Close, Annette Bening, Pierce Brosnan, Danny DeVito, Sarah Jessica Parker.
Sleepy Hollow (1999)
Burton a abordat povestea Călăreţului fără Cap ca şi cum ar fi fost un film mut. Călăreţul fără Cap a fost o imagine cu care Burton ţinea foarte mult să impresioneze publicul: “Cu toţii ne uităm la ochii oamenilor pentru a îi putea înţelege mai bine. Însă aici ai un personaj puternic, elegant, însă fără cap". Filmul a obţinut un Oscar pentru scenografie, atmosfera din film fiind de-a dreptul impresionantă.
Planet Of The Apes (2001)
Alegând să se confrunte cu un alt clasic al cinematografiei din anii ’60, Burton reuşeşte prin Planet of The Apes să diminueze prestaţia actorilor, preferând realismul. “Chiar de la început am hotărât să introducem mai multe acţiuni şi gesturi caracteristice maimuţelor, cum se mişcă şi reacţionează şi cum gândesc acestea. Nu în ideea că vroiam să facem să arate precum maimuţele adevărate, însă trebuia să scoatem în evidenţă acele aspecte în care ele sunt foarte asemănătoare cu oamenii”, spune Burton. Din păcate filmul nu a fost pe placul publicului, probabil şi din cauza finalului puţin ciudat.
Big Fish (2003)
Un proiect mai liniştit pentru regizor, care la acea vreme era îndurerat de moartea tatălui său, Big Fish este despre viaţa unui om care îşi spune ultimele poveşti de pe patul de moarte şi prezintă relaţia dintre taţi şi fii lor. Conform lui Burton, cea mai importantă decizie a fost alegerea celor doi actori din rolurile principale pentru a juca rolurile lui Ed Bloom tânărul şi seniorul: “A fost o decizie grea. Îmi aduc aminte că mă uitam la poze cu Albert (n.r. Albert Finney) din era Tom Jones. Te uiţi la acele imagini şi vezi doar spiritul acolo. Apoi te uiţi la pozele cu Ewan (n.r. Ewan McGregor) şi iese în evidenţă mai mult partea fizică, iar apoi i-am cunoscut pe amândoi şi mi-am dat seama că există o legătură reală între aceştia”.
Charlie & The Chocolate Factory (2005)
Revenind la Depp, Burton şi-a oferit o provocare în a reimagina povestea clasică a lui Roald Dahl. “Johnny şi cu mine avem ca un fel de proces în care ne vorbim într-un mod abstract şi totuşi reuşim să ne înţelegem. Cel mai bun lucru la povestea lui Dahl este că lasă mult loc pentru interpretări, aşa că am avut libertate totală pentru a decide cum va arăta fiecare cameră. M-am bucurat să nu ştiu cu exactitate ce fel de plante urmează să creăm sau dacă aveam să reuşim să găsim consistenţa ideală pentru ciocolată, ca să nu arate pur şi simplu ca o apă maronie".
Corpse Bride (2005)
Povestea lui Burton despre o mireasă moartă şi iubitul său viu nu avea cum să pună accentul pe realism, de aici şi decizia de a folosi tehnica de animaţie stop-motion. “Este mai greu în animaţia obişnuită să facem lucrurile să iasă aşa cum trebuie, pe când aşa e destul de simplu. Trebuie doar să le faci să arate cum trebuie ca nişte păpuşi. Sunt aşa frumoase şi atât de potrivite în felul acesta”. Aparenta obsesie a sa pentru morţi şi macabru îşi are rădăcinile în genul horror. “Cred că lucrul acesta cu morţii vine de la faptul că am crescut în Burbank, cu un sentiment suburban, precum în Night of the Living Dead. Pur şi simplu mi-au plăcut din totdeauna filmele cu monştri".
Sweeney Todd: The Demon Barber Of Fleet Street (2007)
Încă o dată Burton colaborează cu Depp pentru muzicalul horror Sweeney Todd. Unul dintre rolurile proincipale este interpretat de soţia regizorului, Helena Bonham Carter. Străzile sumbre şi gri din Londra Victoriană au fost redate exact ca într-un roman de Dickens, însă acesta nu le împroşca atât de uşor cu sânge. Echipa de filmare a trebuit să poarte haine speciale pentru a se proteja de culoarea foarte intensă. “Sweeney este atât de interiorizat iar sângele este ca o descărcare emoţională a acestuia. Este mai mult despre vindercare decât despre vărsarea de sânge”, spune Burton. Rezultatul a fost o abordare gotică si surprinzător de melodioasă a poveştii bărbierului care taie gâturile clienţilor.
Părerea ta
Spune-ţi părerea