Dinţi, dinţi, dinţi

S-ar putea spune că dinţii sunt începutul şi sfârşitul (cel puţin deocamdată) tuturor lucrurilor. Cel puţin în materie de cinema, era blockbusterelor a început poate nu cu dinţi, dar cu siguranţă cu Fălci.

Se întâmpla în 1975, iar Steven Spielberg tocmai îşi terminase horror-ul care a băgat în sperieţi întreg litoralul Statelor Unite. Dacă până atunci filmele aveau parte de premiere fragmentate şi progresive, cu proiecţii iniţiale în doar câteva cinematografe din oraşele mari, aceleaşi copii fiind trimise ulterior în alte oraşe, Jaws a schimbat complet percepţia în ceea ce priveşte distribuţia.

Jaws/Fălci a fost primul film lansat simultan pe sute de ecrane de pe tot cuprinsul Statelor Unite. Mai mult, blockbusterul lui Spielberg a avut parte de o campanie de promovare naţională, inclus la televiziune, ceea ce nu se mai făcuse până atunci. Urmarea? După ce a ocupat timp de cinci săptămâni locul întâi în box office-ul american, Jaws a devenit primul film din istorie care a depăşit pragul de 100 de milioane de dolari încasări. După el aproape fiecare blockbuster realizat de un studio important a avut parte de acelaşi tip de promovare, iar premierele simultane au devenit obligatorii. Jaws a primit trei Oscaruri (montaj, coloană sonoră şi sunet) şi a fost nominalizat la Cel mai bun film, dar a pierdut în favoarea lui Zbor deasupra unui cuib de cuci.

Cu un rating de PG (Numai cu acordul părinţilor), dinţii din Jaws au speriat o mulţime de copii de-a lungul timpului, iar în vara lui 1975 a fost considerat principalul motiv pentru care plajele de pe litoralul american au fost vizitate de sensibil mai puţin turişti decât de obicei. Mai mult, filmul lui Spielberg a schimbat complet felul în care erau priviţi rechinii de către opinia publică. Dacă pomenirea numelor acestor vieţuitoare ale oceanelor îţi provoacă o urmă de teamă s-ar putea ca motivul să fie Jaws şi impresia lăsată de el asupra ultimelor generaţii. Ca fapt divers, Peter Benchley, autorul romanului omonim, a declarat la un moment dat că nu ar fi scris sursa de inspiraţie a filmului dacă ar fi ştiut cât de paşnic se comportă rechinii în natură.

Un alt detaliu sugestiv pentru importanţa lui Jaws: scenariul pentru Alien, scris patru ani mai târziu, a fost prezentat studiourilor de film sub denumirea de "Jaws în spaţiu", iar horror-urile Orca, Tintorera, Tentacles, Monster Shark, Great White sau Up From the Depths s-au grăbit să profite de popularitatea acestui subgen horror, toate apărând în câţiva ani pentru a promova periculoase creaturi ale adâncurilor.

33 de ani mai târziu revine rândul celebrilor piranha, la fel de nedreptăţiţi ca şi rechinii de tratamentul aplicat lor de Hollywood. Cu mult înainte de noul (şi exageratul) Piranha, mitologia bancurilor de peşti în stare să reducă un corp la rangul de schelet în doar câteva secunde a fost iniţiată de... James Bond. În 1967 apărea You Only Live Twice, cel de-al cincilea film cu Sean Connery în rolul celebrului spion, în care principalul villain, Blofeld, introduce o halcă de carne într-un acvariu cu piranha, nescoţând după câteva clipe decât osul. Într-o altă scenă o femeie are parte de acelaşi tratament şi, chiar dacă pe ecran nu vezi decât apa înroşindu-se şi parcă fierbând din cauza "activităţii", imaginea a rămas în memoria cinefililor.

Chiar dacă orice biolog îţi va spune că peştii originari din bazinul Amazonului foarte rar se întâmplă să atace oamenii, cu totul alta este povestea filmului din 1978, în care un banc de piranha modificaţi genetic provoacă prăpăd într-un lac plin de copiii dintr-o tabără din apropiere. Practic acelaşi subiect ca şi în cazul filmului lansat vinerea trecută pe marile ecrane...

Nu te aştepta ca acest material despre dinţi să se oprească la creaturi acvatice. Nu vom sta de vorbă despre vampiri, căci sunt peste tot (şi ce-am mai putea spune despre ei?), dar de ce să nu amintim de Teeth, horror-ul cu adolescenţi din 2007? Cu tagline-ul "fiecare trandafir are spini", Teeth spune povestea lui Dawn, o adolescentă care descoperă, ei bine, că trandafirul ei chiar are spini. O partidă de înot cu un aşa-zis prieten şi încercarea acestuia de a o viola o fac pe Dawn să descopere că vaginul ei este dotat cu dinţi. O idee bună, dar cam greu de tratat foarte grafic într-un film destinat adolescenţilor, prin urmare Teeth este mai aproape de comedie neagră decât de horror, mai ales când devine clar că fiecare mascul cu intenţii rele va sfârşi ciopârţit de "trandafirul" lui Dawn.

Care ţi se pare cea mai înfricoşătoare "dantură" văzută la cinema?