Sunt mulţi români la Namur în acest început de octombrie. În primul rând, desigur, concurenţii. În competiţia pentru înaripaţii Bayarzi îi avem, în ediţia jubiliară, pe Radu Muntean, cu Marţi,după Crăciun, un film de o originalitate şi o forţă care l-au impus deja în câteva întâlniri internaţionale. Apoi pe Bogdan George Apetri, care a sosit ieri şi va prezenta azi, în vizionare specială pentru presă, Periferic, concurând la Premiul Emile Cantillon acordat celui mai bun debut. Pe unul dintre membrii acestui juriu l-am întâlnit încă din avionul care mă purta spre Bruxelles. Am remarcat o tânără cu înfăţişare adolescentină de şcolăriţă silitoare, despre care am aflat apoi că se află printre cei care vor decide cui îi va fi decernat trofeul Cantillon. Irina Trocan studentă în anul 2 al UNATC, a fost antrenată în primăvara trecută de festivalul Next de la Bucureşti într-un concurs de cronici cinematografice pe care l-a câştigat, aflând cu acest prilej şi în ce constă recompensa acestuia: în zece zile petrecute la Namur în juriul internaţional de debuturi. După ce am ajuns aici, n-am mai văzut-o. Se pare că a fost absorbită cu totul în misterioasele negocieri pe care le poartă membrii juriului, tineri recrutaţi din Franţa, Quebec, Elveţia, şi alte colţuri de lume, ei înşişi debutanţi în această poziţie delicată.
Români la Cannes ?... Am în buzunar o invitaţie pentru diseară expediată de Pietro Sicuro, reprezentantul permanent al Organizaţiei Internaţionale a Francofoniei pe lângă Uniunea Europeană, la o gală specială organizată de OIF, care se deschide cu proiecţia scurtmetrajului Domnul David, de Hadrian Marcu. Duminică am fost martorul premierei altui scurtmetraj românesc, Derby, de Paul Negoescu iar, pentru confruntarea cu juriul Cantillon se mai pregăteşte şi Răzvan Tache cu Musafirul. După cum e uşor de văzut avem numeroase şanse să ocupam aici măcar un loc în palmaresul final.
Dar cu asta n-am epuizat încă lista reprezentări româneşti. Fiindcă prezent aici e Directorului general al cinematografiei române, Eugen Serbanescu. Şi încă ceva: în foaierul cinematografului Eldorado, unul dintre multiplexurile festivalului, am fost întâmpinat de un zâmbet familiar: cel al tinerei noastre actriţe Medeea Marinescu. Să nu mă înţelegeţi greşit. Medeea nu se află la Namur cu noi, e prezentă doar pe posterul filmului Donnant Donnant care va intra pe ecran imediat după festival. Erau doar trei nume pe afişul care mi-a încălzit inimă: Daniel Auteuil, Sabine Azéma şi Medeea noastră. Refuzată de cineaştii generaţiei ei, ea se mulţumeşte să facă, pe tăcute, o frumoasă carieră în Franţa. E şi asta o soluţie!...
