Concentrat pe a arăta faţetele instabilităţii emoţionale, Darren Aronofsky explorează în filmul Black Swan, cu premiera românească pe 25 februarie, psihicul uman, arătând parcursul sucombării, de la instalarea anxietăţii, cu ticurile psihogene pe care le presupune, până la repulsia de tine însuţi, rănirea propriului corp şi halucinaţii.
În acestă etapă, Aronofsky introduce elemente fantastice, horror, scene brutale de violenţă (să ne amintim în The Wrestler de sarma ghimpata şi lupta cu cuie, de amputare şi o auto-perforare a craniului), ce culminează cu secvenţa în care un personaj îşi perforează propria faţă cu o pilă.
Nina (Natalie Portman) este o balerină experimentată, aleasă de către directorul artistic Thomas Leroy (Vincent Cassel) să o înlocuiască pe prima balerină, Beth (Winona Ryder), pentru deschiderea noului sezon Lacul Lebedelor. Sentimentul vinovăţiei, tensiunea unei aşa răspunderi care îi revine pe umeri, angoasa, anxietatea sunt atât de bine portretizate de Portman încât distrag atenţia de la faptul că din punct de vedere dramaturgic filmul se cam împiedică.
Black Swan-ul lui Aronofsky ar putea fi catalogat ca filmul unei psihoze. Investigarea lumii balerinilor este dată uitării. Degeaba compara Aronofsky Black Swan cu The Wrestler la conferinţa de presă de la Festivalul de Film veneţian. Dacă în filmul cu care lua Leul de Aur la Veneţia în 2008 latura documentară era ingenios împletită cu ficţiunea, aici tratarea lumii balerinilor este superficială. Prin urmare, avem în acest film un personaj deosebit de complex în stări, dar aruncat într-o poveste schiţată. Nina ia locul lui Beth şi - după aceasta - se teme că ar putea fi la rândul ei înlocuită cu Lilly (Mila Kunis), mult mai senzuală, mai dezinvoltă, deşi încă fără tehnică.
Desfăşurarea poveştii nu motivează angoasa de o aşa anvergură a Ninei, doar dacă are o explicaţie patologică. Dar dacă e patologică, scenariştii Mark Heyman şi Andres Heinz uită să construiască backgroundul personajului. Ştim doar că Nina locuieşte cu mama ei, fostă balerină, deosebit de posesivă, care o infantilizează - Nina poartă pardesiu roz şi are o cameră plină cu jucării; mai ştim că Nina avea de multă vreme ticul cu zgâriatul - , dar nu şi de unde i se trage sau de ce nu a dus-o nimeni la psiholog. Vedem că Vincent Cassel o provoacă prin aluzii sexuale, cu întrebări directe despre viaţa ei intimă, o seduce chiar - ca parte a pregătirii pentru spectacol. Nina putea fi un personaj deosebit de complex, dar e numai un personaj cu o panoplie de emoţii.
Scenele de dans
Cât piveşte partea cu dansul, scenele cu Portman dansând sunt filmate foarte strâns, astfel încât nu o vedem decât de la brâu în sus. Mişcările picioarelor au fost realizate de o dublură, iar Aronofsky ne mai serveşte şi câteva secvenţe filmate de la genunchi în jos. E drept că avem parte şi de cadre largi, cu folosirea unor dubluri - balerine profesioniste; coloana sonoră e alcătuită din bucăţi muzicale ale baletului, după cum declară compozitorul preferat al lui Aronofsky, Clint Mansell. O nouă frustrare pentru spectator e dată de faptul că personajul Nina repetă acelaşi moment coregrafic pe tot parcursul filmului. În secvenţa de final coregrafia se mai îmbogăţeşte. Mila Kunis, pe de altă parte, se mişcă mult mai fluid. Portman are însă ţinuta, clasa şi atitudinea pe care o cere personajul său. Pe Kunis aş numi-o totodată mica mea revelaţie legată din filmul acesta. Aş vrea să o văd mai des pe marele ecran. A reuşit să dea personajului ei dezinvoltură, sex appeal, umbrit de uşoară maliţiozitate, şi - totodată - superficialitate, încât să-l facă hipnotic. Şi, da, între cele două femei are loc o scenă fierbinte de sex.
Excesele lui Aronofsky
Cât priveşte excesele lui Aronofsky, dacă în The Fountain aveam experimentele pe maimuţe, aici avem o apariţie pe scenă în care Portman nu mai are mult şi zice "bau!". Camera vine în viteză pe faţa actriţei, apoi se îndepărtează la fel de repede, numai ca să ne arate ochii injectaţi ai femeii devenită Lebăda neagră. Apoi, unele momente în care are loc metamorfozarea femeii în pasăre sunt scăpate pe teritoriul de graniţă între acceptarea convenţiei şi rizibil. Chiar dacă totul este până la urmă halucinaţie.
Filmul este tulburător pentru că emoţiile personajului principal sunt foarte intense (acestea îţi creează un disconfort, dar nu te leagă afectiv de personaj), pentru că Portman joacă excelent şi pentru că momentele de tensiune din film sunt foarte bine construite.
Părerea ta
Spune-ţi părereaJocul lui Natalie Portman, mi se pare o reala creatie actoriceasca, pentru oricat de geniala ar fi partitura regizorala actorul este cel care da viata rolului cu talentul si stilul sau .
Pacat ca pe acest site in care ar trebui sa ne regasim noi toti cinefilii, oameni care stim sa apreciem calitatea si emotiile unui film, apar comentarii de gen "porcarie"- ma refer la un comentariu care se referea la acest film.
A aprecia ca ACADEMIA DE FILM AMERICANA -care are ca membrii monstrii sacrii ai filmului si in general specialisti care traiesc de o viata in aceasta lume- nominalizeaza filme intr-un mod ciudat si neprofesionist este o eroare de intelegere.
Cred ca e mai de bun simt sa spui ca "filmul X nu a fost pe gustul meu" , sau" nu l-am inteles" , decat sa jignesti o munca poate titanica.
Impresia mea finala- mergeti sa vedeti un film deosebit dar totusi departe de comercial.
Pronosticul meu- Natalie Portman are sanse mari sa castige Oscarul pentru interpretarea feminina.
LASA OAMENII SA SE DUCA IN CINEMA SI SA ISI DEA SEAMA SINGURI CE SE INTAMPLA IN FILM.
NU CRED CA E NIMENI ASA DE PROST SA AIBA NEVOIE DE COMENTATORI, GEN "CE A VRUT SA SPUNA ARTISTUL"
Filmul este bun dar regizorul a mizat pe scenele mai fierbinți pentru a atrage diverse categorii de oameni. Cum aduci un iubitor de acțiune la un film cu și despre balerine? Cum aduci un iubitor de comedii la un film care se numește Lebăda Neagră? Punîndu-le pe Natalie și Mila într-o scenă lesbi.
Cum au ajuns pe primele pagini Madonna și Britney Spears? Sărutțndu-se live, în fața a mii de oameni.
Cum a stârnit Lady Gaga wow-uri de toate culorile? Ieșind numai în chiloți pe stradă și atrăgînd toată atenția asupra acestui detaliu. Acum exagerez dar ceea ce încerc să subliniez este metoda ieftină pe care a folosit-o regizorul pentru a păcăli ne-iubitorii de gen.
Nu stiu, dar un film mai controversat ca acesta n-am mai vazut de mult.
Daca stau sa ma iau dupa comentariile celor de pe imdb stau si de deduc ca parerile sunt diametral opuse. Unii spunand ca-i un film bun, chiar foarte bun, in care Natalie Portman face un rol de zile mari, iar altii arunca cu noroi in film, spunand ca asta-i cel mai prost film pe care l-au vazut, si cum au putut- cei de la academia americana de film sa nominalizeze asa o porcarie de film.
Fara suparare, fiecare care are alte gusturi si intelege diferit un film, daca tie nu ti-a placut aia nu inseamna ca cei carora le-a placut sunt prosti, iar daca tu consideri acest film o porcarie aia nu inseamna ca toata lumea trebuie sa fie de acord cu tine.
Pana la urma cine suntem noi sa spunem care film merita si care nu merita sa fie nominalizat la Oscar ? Cei de acolo stiu cel mai bine, doar fac parte din industria filmului, de ani buni, au experienta in domeniu, si privesc filmele cu alti ochi decat noi privitorii de rand fara pregatire.
Tot ce pot sa spun e ca cei ce considera acest film o porcarie, clar nu gusta acest gen de filme si n-au inteles o iota din acest film.
Ca sa fi cinic evident pot sa vi cu argumente de genul "le-au bagat pe Mila si pe Natalie intr-o scena lezbi ca sa atraga publicul masculin", o ineptie de argument inventat de persoanele de sex feminim, de parca barbatii nu poti gusta alt gen de filme decat cele cu sex, bataie si violenta dusa la extrem.
Cei ce considera acest film o porcarie mi se pare ca s-au simit ofensati sau oripilati de scenele si dialogurile cu, conotatie sexuala care abunda in acest film, dar filmul e mult mai mult decat sex. Un om simplu asta va intelege, ca filmul acesta este despre sex si nimic mai mult. WRONG!
Pana la urma filmul vorbeste despre obsesia de a fi perfect care degenereaza in nebunie, halucinatii si paranoia, pe langa lupta cu propriu ego.
Se pare ca nu-i un film pt. oricine, daca nu esti deschis la minte mai mult ca sigur nu vei intelege si nu vei putea sa gusti si sa apreciezi un astfel de film.
Pana la urma-i o forma de arta, iar ca orice forma de arata nu-i menita sa fie inteleasa de toata lumea.
Mi se pare absurd sa spui ca iubitorii de actiune sau alt gen de filme s-au inghesuit la acest film doar pt. o scena lesbi. Fara sa jignesc publicul feminin, dar numai o femeie poate veni cu un astfel de argument, sorry girlz.