Când Oscarurile o dau în bară

Să nu ne ascundem după deget, gala premiilor Oscar este un eveniment atât de important, încât membrii Academiei nu ar trebui să-şi permită astfel de greşeli. Cum vom afla câştigătorii din 2010 exact peste o săptămână, a venit vremea să vedem care sunt cele mai mari gafe şi scăpări din istoria recentă a celei mai importante festivităţi din domeniul filmului. Cei de la Total Film ne ajută să facem o listă cu filmele care nu au impresionat membrii Academiei (sau i-au impresionat atât de rău, încât aceştia au preferat să nu le acorde nominalizări), deşi şi-ar fi meritat din plin un loc în lunga listă a câştigătorilor celei mai râvnite statuete galbene din lume.

Nu a trecut mult de când membrii Academiei au trecut cu vederea unul dintre cele mai importante filme ale ultimilor ani, unul care a reuşit o performanţă rară: să impresioneze atât publicul, cât şi critica de specialitate. Încasări de sute de milioane de dolari şi locuri fruntaşe pe listele de cele mai bune filme ale lui 2008 în presa din întreaga lume nu au fost de ajuns pentru a-i aduce lui The Dark Knight/Cavalerul negru vreo nominalizare la o categorie importantă a Oscarurilor. Cel mai bun actor secundar (probabil jumătate din cei peste 5000 de membri ai Academiei ar fi fost linşaţi dacă l-ar fi omis pe regretatul Heath Ledger) şi cea mai bună imagine, plus câteva premii tehnice a fost tot ce-a primit The Dark Knight, care ar fi meritat nici mai mult nici mai puţin Oscarul pentru cel mai bun film. Christopher Nolan nu a primit nici măcar o nominalizare, iar Academia încearcă (tardiv!) să-şi răscumpere greşeala în 2010, când nu mai puţin de zece titluri concurează la Oscarul pentru cel mai bun film.

City of God/Cidade de Deus a păţit-o chiar de două ori. În 2002 nu a reuşit să obţină nici măcar o nominalizare pentru cel mai bun film străin, premiul ajungând atunci la No Man's Land al lui Danis Tanovic, al cărui Triaj, cu Colin Farrell în rolul principal, se pregăteşte să intre pe marile noastre ecrane. Iar în 2003, când a fost nominalizat la categoriile Cel mai bun regizor, Cel mai bun montaj, Cea mai bună imagine şi Cel mai bun scenariu adaptat, intensa dramă din favelele braziliene a lui Fernando Meirelles nu a câştigat nici măcar o statuetă. Ca fapt divers, o altă dramă cu fundal asemănător, dar nici pe departe la fel de relevantă, Slumdog Millionaire, a luat anul trecut nu mai puţin de opt Oscaruri.

Saving Private Ryan a fost nominalizat în 1999 la unsprezece categorii ale premiilor şi a câştigat cinci, dar a fost trecut cu vederea la cea mai importantă, cea pentru Best Picture. Câştigătorul? Amuzantul Shakespeare in Love, într-unul dintre cele mai surprinzătoare deznodăminte din istoria Oscarurilor.

Blade Runner este unul dintre cele mai neglijate filme din istoria premiilor Academiei. În 1983 primea nominalizări doar pentru Cele mai bune decoruri şi Cele mai bune efecte vizuale, niciunul dintre cele două neajungând la echipa lui Ridley Scott. Invitaţia în 2007 la festivalul de la Veneţia, unde a fost prezentată o versiune aniversară (şi remontată) a acestui SF, i-a făcut pe mulţi să privească în urmă pentru a evalua influenţa lui Blade Runner asupra genului. Bineînţeles, nu este singurul caz gând Academia s-a dovedit suspect de lipsită de viziune.

Un alt exemplu care îţi vine imediat în minte este Pulp Fiction. După ce a câştigat un Palme d'Or la Cannes (un festival deloc temător să premieze povestea sărită de pe fix a lui Tarantino), Pulp Fiction a fost nominalizat în 1995 la şapte categorii, inclusiv la Cel mai bun film şi Cel mai bun regizor. Nu a câştigat decât Oscarul pentru cel mai bun scenariu, câştigătorul la cele mai importante categorii fiind Forrest Gump. Tradiţionalismul feroce al Academiei a preferat să premieze slalomul prin istoria Statelor Unite văzut prin ochii unui tânăr cu dizabilităţi (premiul pentru Tom Hanks este unul dintre cele mai meritate) decât revoluţionarul Pulp Fiction al lui Tarantino.

Lungul şir de nedreptăţi făcute lui Martin Scorsese de către Academie a început în 1976, când Taxi Driver era nominalizat la patru categorii şi nu câştiga nicio statuetă. Scorsese a fost cu totul trecut cu vederea la Cel mai bun regizor, iar Robert De Niro, într-una din cele mai bune interpretări ale deceniului, a fost uitat în favoarea lui Peter Finch pentru rolul său din The Network. Scorsese a recuperat premiul de-abia trei decenii mai târziu, pentru The Departed. GoodFellas este alt exemplu notoriu din cariera regizorului prezent acum pe ecranele din România cu Shutter Island. Şase nominalizări la Oscar, din care a câştigat-o numai pe cea pentru actor în rol secundar (Joe Pesci), pierzând Cel mai bun film în faţa lui Dansând cu lupii al lui Kevin Costner.

Un alt an când Academia a preferat să nu-şi asume riscul (acela de a alege un film excepţional, adică) a fost în 1980, când Apocalypse Now, excelentul film de război al lui Francis Ford Coppola, a fost întrecut la mai toate categoriile importante (adică Best Picture, Best Director) de către drama lui Robert Benton Kramer vs Kramer. A câştigat doar Oscarul pentru cea mai bună imagine şi pe cel pentru Cel mai bun sunet.

"Lung e drumul, şi greu, ce din infern te poartă spre lumină" este unul din tagline-urile lui Se7en, excelentul thriller al lui David Fincher. Un lucru e clar, Academia n-a considerat că acest drum, parcurs atât de bine de echipa lui Fincher şi actorii Brad Pitt şi Morgan Freeman, merită vreo recompensă. Într-un an când povestea porcului Babe a primit nominalizări la Cel mai bun film şi Cel mai bun regizor, Se7en a fost aproape complet trecut cu vederea: o singură nominalizare, pentru cel mai bun montaj. Bineînţeles, nu a câştigat...

Care crezi că e cel mai nedreptăţit film la premiile Oscar?