Serialul În derivă, sezonul 2, e gata de difuzare pe canalul premium HBO. Primul episod al noului sezonului va fi difuzat pe 5 noiembrie, ora 20:30, la HBO. În fiecare zi, de luni până vineri, începând cu ora 20:30, telespectatorii îi vor putea cunoaşte pe noii pacienţi ai lui Andrei Poenaru.
Începutul sezonului doi îl găseşte pe Andrei Poenaru (Marcel Iureş) într-un soi de acalmie temporară: a divorţat, s-a mutat din casa familiei şi a închiriat parterul unei vile a cărei proprietară este Ileana, mama Dianei, fosta sa pacientă. Spaţiul închiriat îi serveşte ca locuinţă, dar şi cabinet. Prietenia sa cu Ileana îl ajută să nu se simtă atât de singur.
În cabinetul lui Andrei va veni Dinu Damian, directorul unui teatru naţional, un individ reputat şi influent, cu o viziune brutală asupra vieţii. În rolul lui Dinu, telespectatorii vor avea ocazia să-l vadă pe unul dintre cei mai mari şi îndrăgiţi actori români de teatru şi film din România, maestrul Victor Rebengiuc. Dinu Damian, noul pacient al lui Andrei, e un celebru actor de teatru de 70 de ani acuzat de deturnare de fonduri publice şi colaboraţionism cu Securitatea. Damian are atacuri de panică paralizante, dar nu crede că are nevoie de terapie; vrea doar nişte pastile. Andrei îi spune că nu are voie să prescrie medicamente, dar că îl poate ajuta să ajungă la rădăcinile suferinţei sale.
Iată, în continuare, un interviu la cald, acordat publicaţiei Cinemagia marţi seară, de către maestrul Victor Rebengiuc.
- Între personajul Dinu Damian şi dumneavoastră există asemănări şi deosebiri radicale... Aş spune că, atâta vreme cât dumneavoastră, nu numai ca actor, ci şi ca om, sunteţi echilibrat, puternic, stăpân pe situaţie şi pe moment, Dinu Damian, deşi e un actor mare şi împlinit, trece printr-o criză care îl face foarte vulnerabil. Cum aţi realizat, în plan uman, în plan psihologic - pentru că tot este un film cu subiect psihologic - acest transfer?
Victor Rebengiuc: Păi m-am gândit ce mi s-ar întâmpla mie dacă aş trece prin aceeaşi situaţie prin care trece el. Şi oricât de echilibrat ai fi şi de stăpân pe situaţie, în momentul în care pământul îţi fuge de sub picioare, începi să-ţi pui probleme şi să te întrebi ce se întâmplă cu tine, şi ce vei deveni în continuare, până unde va merge nenorocirea care te frământă în momentul respectiv. Şi atunci, găseşti singura modalitate de a-ţi rezolva problemele ducându-te la un psihiatru, care te trimite la un alt doctor, să-ţi dea pilule! Şi cu asta, gata! Crezi că scapi de probeme! Pentru că, până la urmă, situaţia lui nu e rezolvată. Există şanse de rezolvare, dar rezolvarea nu apare. Mai simte, mai simte nevoia...
- Aţi simţit cumva anumite rapeluri, anumite rapoarte, cu situaţia în care se află azi Mircea Diaconu?
Victor Rebengiuc: Nu... Nu, nici gând... În primul rând, pentru că atunci când s-a filmat nu exista această situaţie, şi nu mă preocupă Mircea Diaconu deloc, şi situaţia lui. Nu mă preocupă...
- Să zicem, nu neapărat ca persoană - dar, extinzând puţin subiectul, caracteristica acestui sezon 2 constă într-o abordare foarte acidă, foarte acută, a multor realităţi simptomatice de la noi. Şi ştiu că sunteţi, nu numai ca actor, ci şi ca om, un observator nemilos al acestor realităţi. Ne amintim cu toţii celebrul moment din decembrie. Ca atare, v-aţi implicat cumva afectiv în aceste atitudini şi trimiteri, sau aţi rămas strict la nivelul abordării profesioniste?
Victor Rebengiuc: Am propriile mele frustrări faţă de ceea ce se întâmplă în societatea noastră, evident, şi tipul, rolul, îmi oferea posibilitatea să-mi exprim aceste frustrări. M-am implicat efectiv. Că nu se poate altfel! Altfel nu se poate! Sunt şi unii mai cinici, dar altfel nu se poate! Cum să abordezi treburile astea, altfel, decât dacă nu te dor, dacă nu te frământă, dacă nu te costă tot ceea ce se întâmplă...?
- Şi ultima întrebare: aţi jucat personaje puternice şi personaje slabe; pozitive şi negative - în măsura în care pentru unactor profesionist asta e o dihotomie valabilă. De care dintre ele vă simţiţi mai apropiat?
Victor Rebengiuc: - De cele slabe, evident, pentru că sunt mai umane, mai complexe... Pentru că îmi dau posibilitatea de a le aborda mai în profunzime, mai nuanţat, mai rafinat. În fond, toţi avem slăbiciunile noastre, şi ne regăsim în ele - şi învăţăm de la ele cum să evităm greşelile pe care le-am putea face. Un actor învaţă întotdeauna mult şi de la personajele lui.
Părerea ta
Spune-ţi părerea