Are 32 de ani si tocmai ne-a adus al doilea Urs de Aur. Nu i se pare mare lucru si crede s-a facut prea mare valva pentru un trofeu care nu inseamna chiar atat de mult. O sa puna "chestia" nu pe noptiera, nici in biblioteca, la vedere, ci undeva in sediul La Strada, unde se afla si o diploma Palme d’Or (vedeti voi ce si cum). Este Bogdan Mustata, un regizor ale carui modestie si nonsalanta nu le-ar schimba, credem noi, nici macar mult-ravnitul Palme d’Or pentru lungmetraj. Sa vedem ce a simtit el pe scena festivalului de la Berlin, cum i-au gresit organizatorii trofeul si cum va folosi sexul explicit in urmatorul sau film.
Cinemagia: Cand ti-ai dat seama ca vei castiga?
Bogdan Mustata: Niciodata nu esti sigur, decat atunci cand esti pe scena si ti se da Ursul. Dar au fost cateva indicii. Cand am intrat in sala, plasatoarele au insistat sa stam la margine. La noi au insistat, in timp ce membrii altor echipe, tot din competitie, i-au lasat sa stea unde voiau. Noi eram si-o echipa mare, faceam tot felul de glumite. Eram eu, Barbu (Balasoiu, operator - n.r.), Corina (Burlacu, producator executiv), Maria Popistasu, era Daniel Mitulescu, producatorul, Alex Dragomir si Sebastian Zselmye, de la productia de sunet, deci sapte oameni si pe toti ne-au pus cat mai la margine. Si Corina mi-a zis: "mai, daca luam ceva, stai tu mai in interior, sa te strige, sa ne ridicam toti, sa fie greu sa iesi, sa ne pupam cu totii si sa tina cat mai mult lumina pe noi, sa ne vada lumea". Si asa a fost, cand m-au strigat m-am pupat cu toti ceilalti, a durat ceva pana am ajuns pe scena. Asteptarea parea destul de insignifianta, pentru ca incep cu mentiunile si-ti spui "a, am luat si eu o mentiune". Apoi trec peste premiul nu stiu care, peste inca unul si ajung la ursi. "Mm", iti spui, "ursi? Ar fi cam mult..."
Dupa aia Ursul de Argint l-a luat un indian si-ti dai seama ca numai pe el l-au mai asezat la margine, mentiunile si celelalte premii stateau spre centrul randului. Si iar iti spui: "Ei, n-are cum sa fie tocmai Ursul de Aur...", tot timpul ai dubii. Chiar daca sunt semne ca ai castigat, tot ai dubii. Apoi a venit Kosslick pe scena (Dieter Kosslick, directorul festivalului), a vorbit destul de mult, iar eu nici macar nu tin minte cand a zis numele filmului. Parca eram pe hasis, de fapt toata ziua aia fusesem asa, traiam doar momentul, doar prezentul, uitam tot ce se intamplase inainte si nu ma asteptam sa se intample nimic in continuare. Ma intrebam cum am ajuns acolo, in sala. Mai tin minte doar flash-uri. De exemplu, m-au pus sa deschid cutia cu Ursul si erau unii care faceau fotografii si care m-au rugat sa o tin intr-o anumita pozitie. Si a cazut! Tin minte cum am prins-o din zbor si "wow", mi-am zis, "ce tare sunt", m-am simtit ca un jucator de cricket. Apoi au urmat interviuri, petreceri, betie si s-a rupt firul...
Cum a fost sa-ti vezi filmul prima oara intr-o sala plina de spectatori?
Dupa prima proiectie nu stiam ce sa cred. Cand faci un film, ca regizor, simti sala: eu simt ca se plictiseste, cand ii place. Dar sunt festivaluri diferite, sali diferite, uneori se exprima, alteori nu. La Berlin nu prea-mi dadeam seama ce se intampla, taceau toti, nu aplauda nimeni, era destul de ciudat. Dupa prima proiectie am avut interviu cu ZDF, unul din partenerii festivalului, care acoperea toate sectiunile din festival, iar dintre scurtmetraje alesese trei, printre care si al meu. Eu eram foarte nesigur de reactia salii, desi toate filmele avusesera parte de aceeasi reactie, si apoi ZDF-ul iti spune ca a ales doar trei filme din competitie, printre care si al tau. Eram tot timpul foarte nesigur...
Cu celalalt Urs de Aur te-ai intalnit?
Nu, n-am vorbit niciodata cu Cristi Puiu. Eu il stiu din vedere, dar el nu cred ca ma stie. Dar sa nu crezi ca premiul m-a facut brusc cunoscut. A fost o faza chiar acum cateva zile, dupa Berlin, cand am fost in UNATC. Sa nu crezi ca este o critica, dar situatii de genul acesta ma fac sa-mi dau seama cat de mare este premiul si cat mare NU este premiul. Asta apropo si de interesul care a fost la Berlin: nu a fost interes! E un ditamai festivalul, ditamai piata de filme, ditamai competitia de lungmetraje. Pe nimeni nu intereseaza scurtmetrajele, ceea ce e normal. Revenind, am fost in scoala sa iau un film de-al meu la care tin mult. E facut pe 16 si voiam sa-l fac telecine (transferul imaginilor de pe pelicula pe suport electronic - n.r.). Imi trebuia aprobare, asa ca m-am dus la Botoseneanu (Sorin - n.r.), care acum e decanul facultatii de film si cu care am facut trei ani de facultate, m-am intalnit dupa ce-am terminat si asa mai departe. I-am zis ca vreau sa-mi fac un telecine, a inceput sa spuna ca nu-s bani. "Nu, nu, platesc eu, e un film mai vechi la care tin, facut demult aici, in facultate", i-am spus, si el a zis "A, parca te stiu, parca te stiu..." (rade) Si asta este absolut normal pana la urma, e doar un scurtmetraj. Mi se pare ca s-a facut o valva putin cam mare si ca uitam de alte lucruri. Eu cred ca premiul lui Mungiu m-a ridicat, de exemplu, a fost ca o bula, asa cum au fost si pentru el, probabil, Puiu si Porumboiu, care l-au potentat. Dar eu sunt realist si-mi dau seama ca e doar un scurtmetraj, nu poti sa vorbesti de un stil dupa un scurtmetraj. O sa vedem ce-o sa se intample de-acum incolo. Stiu sigur ca o sa fac ceva. Dar cand o sa fie? Nu stiu. Cum o sa fie? Nu stiu. Am doar directii...
Deci asteptam Ursul de Aur pentru lungmetraj...
Stii, tot timpul iti faci ganduri si ai niste dorinte care se implinesc intr-un mod foarte ciudat. Ai o dorinta si cand se implineste iti dai seama ca e diferit, parca dorintele alea n-au avut realitate in ele. Si atunci cand se intampla iti dai seama brusc ca esti aici, in realitate. Eu ma gandeam la Ursul de Aur... Eram prieten cu Mitulescu, asa ca intre noi e si un fel de competitie. El a luat Palme d’Or-ul si am fost foarte bucuros, dar in acelasi timp ma gandeam si la mine, la ce-am sa fac, cu mine cum o sa fie. Si la un moment dat mi-am zis zis: "eu nu vreau Palme d’Or, vreau Ursul de Aur". Stiu, e o prostie, dar in capul meu erau niste imagini, mi se parea ca e o diferenta intre Cannes si Berlin. Bine, diferenta exista si eu unul cred ca, daca exista o politica a festivalurilor, sunt mai inclinat spre cea de la Berlin. Dar pe atunci astea erau niste ganduri prostesti, rezultate dintr-o mica intrecere prieteneasca dintre mine si Catalin. Imi ziceam ce misto ar fi sa fie acolo, in firma (compania de productie La Strada - n.r.) un Palme d’Or si-un Urs de Aur.
Acum le-aveti pe amandoua, unde-o sa le puneti?
Pai Palme d’Or-ul lui Catalin este de fapt o diploma, pusa pe perete si... ursul meu este deocamdata la... Berlin.
Cum adica, n-ai plecat cu el acasa?
Nu, mi l-au cerut inapoi, ca era o mica greseala, era scris "platja". Lucrul asta nu ma deranja foarte tare, dar ei au tinut sa-l schimbe. Iti dai seama ca un festival de calibrul acesta trebuie sa aiba o oarecare mandrie si e explicabil ca nu vor sa dea un premiu gresit. Si atunci l-am trimis inapoi. Aici a fost o faza foarte misto: initial le-am zis "bine, faceti altul si pana ajunge asta la voi, il terminati pe cel corect". Si eu zis ca nu, ca trebuie sa-l topeasca pe asta si ca sa-l si asigur. "Pai si care-i valoarea", am intrebat. A durat ceva pana s-au consultat si-am primit intr-o seara un mail ca cica ar fi 20.000 de euro. Eu cred ca exagereaza, ca doar nu-i din aur... Mai degraba probabil e vorba de prestigiu si de valoarea lui sentimentala. Oricum, a doua zi am ajuns la firma si i-am zis secretarei ca trebuie sa-l asiguram inainte de a-l trimite. "Ei, pai deja l-am trimis", mi-a zis ea. Oricum, a ajuns cu bine si acum astept sa-l faca si sa mi-l trimita inapoi. Nu stiu unde o sa-l pun. Daca era o diploma, puteam s-o pun langa Palme d’Or, dar chestia asta habar n-am unde o s-o pun, vitrina nu-i fac sigur... (rade).
Si noul tau proiect? Ai de gand sa schimbi genul sau va fi vorba tot despre minori?
Am scris ceva si vreau sa particip la concursul CNC din vara. Daca nu merge, o alta varianta este sa gasesc un scenariu scris de altcineva, pe care sa-l regizez, dar acest lucru nu s-a intamplat deocamdata.
N-ai primit nicio oferta de scenariu dupa Ursul de Aur?
Nu, niciuna. Iar genul da, o sa-l schimb, va fi vorba de adulti. Chiar daca scenariul nu este inca in stadiul in care as putea sa fac un pitch si sa conving un producator despre cat de bun este el pentru a-l face film, pot sa-ti zic ca e vorba despre un atlet care se dopeaza. Dar problemele lui sunt legate mai mult de familia lui, de idealurile lui. Am o structura acum, dar structura e cam complexa, trebuie periata. Nu vreau sa spun prea mult, am nevoie de o directie, trebuie sa cern lucrurile.
Am un sinopsis, am un treatment, chiar si un titlu, Persistence Hunting. E un stil de a vana inca folosit de unele triburi de bosimani din Kalahari. Ai turma, alegi o antilopa, de exemplu, o separi de turma si apoi alergi dupa ea. Alergi ore intregi prin desert, uneori o zi intreaga, animalul oboseste, cade si-l omori. Vanatoare prin extenuare. Bineinteles, procesul este mai lung: antilopa alearga mult mai repede decat oamenii la inceput, asa ca acestia trebuie sa fie si foarte buni cititori de urme.
Si deci atletul nostru se dopeaza ca sa alerge dupa ce?
E vorba si de relatii, lucruri de genul asta... Este un instrument in care eu cred si pe care sper sa-l pot folosi. Este ceea ce francezii numesc "sex explicit", sexul pe bune dintr-un film artistic. Mie-mi plac filmele astea, cred in acest instrument ca eficienta a transmiterii unei stari spectatorului si cred ca e o stare potrivita pentru Persistence Hunting. Sper sa pot folosi eficient aceasta metoda.
Au mai fost cazuri cand anumiti regizori de la noi au vrut sa recurga la sex explicit si au fost nevoiti sa renunte pentru ca actorii refuzau sa joace in scenele respective. Nu crezi ca te vei confrunta si tu cu aceasta problema? Crezi ca este usor sa gasesti in Romania actori care sa treaca peste pudoare?
Cred ca avem o pudoare, dar in acelasi timp cred ca exista un interes oarecum pervers, cred ca oamenii sunt foarte interesati de subiect, dar fac pe pudicii. Cu actorii va fi complicat, pentru ca nu avem o baza mare de actori si nici nu as accepta sa gasesc si iau pe cineva in film doar pentru ca accepta sa faca sex explicit. Vreau actori potriviti in primul rand pentru personaj. Pana la urma cred ca depinde si de puterea ta ca regizor sau producator sa convingi ca e necesar si ca metoda merge. Sunt o multime de filme, de la Baise-moi la Lucia si sexul, care mie mi-a placut foarte mult, de exemplu. La filmul asta ma gandesc frecvent, scenele de sex de acolo sunt folosite foarte eficient, imi provoaca o stare pe care uneori o regasesc in anumite carti. In Balonul era un moment inspirat, de exemplu, de "Ochi albastri, parul negru", romanul lui Marguerite Duras. Si in "Amantul" este o stare foarte misto, chiar am cunoscut pe cineva din echipa filmului, care mi-a povestit o multime de la filmari.
Daca vrei sa afli mai multe despre Bogdan Mustata si cariera lui de regizor (de succes!) si actor din Vietnam si Dubai, click aici pentru interviul complet.
