Încă de la început, tuturor le-a fost clar că popularitatea personajului Motanul Încălţat a provenit de la vocea lui Antonio Banderas. Vedeta a luat prin surprindere spectatorii din toată lumea, care se aşteptau ca o creatură atât de mică să aibă o voce ascuţită, dar s-a prezentat în faţa tuturor cu o voce gravă şi serioasă. Contrastul dintre tonul vocii şi apucăturile tipice de pisic e cel care îl fac atât de fermecător.
Banderas spune: “E un personaj nemaipomenit. Mi-am descoperit atâtea nuanţe ale vocii din 2002! E un erou romantic, cu o inima mare; are simţul onoarei şi al loialităţii, dar e şi un pic poznaş, ceea ce cred că le place mai ales copiilor. Pentru mine, nu e o doar o pisică, ci o fiinţă care are capacitatea de a exprima lucruri. Pentru că sunt spaniol, am şi ocazia de a duce personajul către 800 de milioane de oameni – s-a făcut şi o versiune pentru America Centrală şi de Sud, şi am folosit idioame specifice acelor culturi, dar şi o versiune în catalană, pentru Spania”, spune Banderas.
Vedeta mărturiseşte că împărtăşeşte mai multe abilităţi cu eroul său: poate să mânuiască o sabie, şi, evident, e mai mult decît apt să întruchipeze arhetipul “latino lover”: “Doar că sunt mai înalt, dar, altfel, mă asemăn cu Motanul Încălţat mai mult decât credeam”, glumeşte Banderas.
Lumea eroului nostru e populată de câteva personaje care vin din poezioarele pentru copii. Prietenul său din copilărie, Alexandru Hopa- Mitică, e cel care visa şi el la o viaţă mai bună pe vremea când erau amândoi la orfelinat. Chris Miller spune: “Alexandru Hopa-Mitică nu seamănă cu nimic din ce ştiaţi până acum. L-am cooptat pe Zach Galifianakis, care a fost extraordinar. E un actor extrem de comic, şi în acelaşi timp foarte contemporan. El a fost cel care a găsit cea mai bună justificare a personajului său: Hopa-Mitică a simţit că şi-a pierdut prietenul cel mai bun şi a luat-o razna, dar sufletul i-a rămas curat.” Galifianakis spune: “Cred că e una din cele mai grele încercări să dai consistenţă unui personaj doar cu vocea. când începi, ţi se arată doar o machetă a ceea ce e în acel moment personajul, apoi tu trebuie să-i găseşti atitudinea. Odată ce animatorii te văd cum interpretezi, îţi văd gesturile şi le integrează în personaj. Dar eşti nevoit să fii mult mai expresiv cu vocea decât într-un film care nu e de animaţie.” “Am făcut oare cercetări să văd cum trebuie să fie un ou?”, glumeşte actorul. “Ar fi trebuit să mă duc la magazin, să petrec timp cu ouăle, să ajung să le cunosc, să stau de vorbă cu ele. Nu. Dar am bătut ouă. Am aruncat cu ouă în oamenii care fac scandal dimineaţa la mine în cartier. Acum, dacă stau şi mă gândesc, ouăle nu capătă respect în viaţa reală, aşa că am reparat eu situaţia. În filmul nostru arătăm cum ar trebui să fie tratate ouăle”...
Marea aventură a Motanului Încălţat are nevoie şi de o prezenţă feminină, iar Salma Hayek e cea care îl va însoţi. “Salma Hayek este Pisi-Lăbuţe Pufoase”, spune Chris Miller, “iar interpretarea ei e extraordinară. E o actriţă frumoasă, puternică şi senzuală, dar, cel mai important, e amuzantă. Relaţia cu personajul lui Banderas e autentică. Cei doi sunt un cuplu perfect, iar vocea Salmei e grozavă.”
La rândul ei, actriţa spune: “Tot ce se petrece în acest film e comic şi incitant. E prima dată când lucrez la o animaţie şi îmi doream de mult timp acest lucru. sunt cu atât mai bucuroasă, cu cât o să pot să savurez filmul alături de fiica mea, căci, de când s-a născut, am devenit expertă în filme de animaţie. Sunt convinsă că acesta va fi în topul celor mai bune zece de gen.” Pentru că se cunosc şi au lucrat împreună încă de la începutul anilor ’90, cei doi actori au avut o cerere specială, după cum spune Banderas: ”În mod normal, în animaţie lucrezi singur. Dar acum a fost singura dată când am cerut să lucrez împreună cu Salma, pentru că funcţionăm foarte bine împreună, ba chiar ne batem forte bine în faţa camerelor de filmat. Avem un ritm comun şi putem improviza. Realizatorii au fost de acord, aşa că am făcut o sesiune de înregistrări împreună. A fost grozav să lucrăm din nou împreună.” Despre partenerul ei de joc, Hayek spune: “S-a născut ca să fie acest motan. Lucrăm de mult timp împreună, şi e mereu o bucurie să ne reîntâlnim. Am improvizat unele replici care au fost păstrate în film. Îl cunosc atât de bine, iar el a intrat atât de mult în pielea personajului, încât atunci când înregistram singură aveam senzaţia că spiritul lui era acolo şi îmi dădea replica. Îl ador în acest rol şi ştiu exact ce ar spune, chiar dacă nu ar fi în aceeaşi cameră cu mine.”
Obstacolele din calea Motanului şi a găştii sale le pun doi eroi veniţi tot din poezioarele de copii, dar la fel de diferiţi de orice clişeu am fi aşteptat: bandiţii, soţi şi soţie, Jack şi Jill. Joe Aguilar îşi dorea un actor anume pentru personajul lui Jack, care să poată da o voce puternică, dură şi rea personajului. Acesta era Billy Bob Thornton, care declară, încântat: “Am acceptat imediat, căci filmele pe care le fac eu nu sunt de genul celor care să poată fi văzute şi de copiii mei. Am căutat animaţii de calitate, iar aici nu mai e nevoie să spun că m-a atras în primul rând faptul că sunt fan al seriei Shrek. Pe Jack l-am văzut ca pe un tip nu chiar cu inimă de aur, dar care are un soi de sensibilitate. Pentru că eu sunt foarte slab, a trebuit să fac un efort ca vocea să-mi sune ca a unui tip mult mai solid. Eu îi văd ca pe un fel de Popeye şi Olive; Jack e un tip rău, dar nu diabolic, egoist, dar care e depăşit în ambiţia de a obţine ce-şi doreşte de nevasta lui". Pentru personajul lui Jill a fost cooptată actriţa Amy Sedaris, care a contribuit cu tonalităţile vocii ei, aspre, dure. Dar despre personaj, actriţa spune: “Hai să vedem altfel lucrurile: Jill îşi doreşte de la viaţă mai mult decât i s-a oferit până acum. Aşa că, de ce să nu aleagă calea ilegalităţilor. Acolo ştia că va putea să-şi dea cu adevărat măsura talentelor ei."
Părerea ta
Spune-ţi părereasi mai era nu stiu daca va mai amintiti de ea, Sandy
ce vremuri
copilarie frumoasa fara griji
acum cu atatea griji si neajunsuri
Un temperament exploziv , bun la suflet in fond , asta se vedea doar in momentele limita , cand avea senzatia ca a facut ceva mult prea rau, de ex: cand a crezut ca, in loc sa-si pedepseasca nepotii care nu erau ascultatori, i-a facut “friptura” (Truant Officer Donald (1941)). Atunci avea mustrari de constiinta si regrete.
Erau frumoase episoadele in care era mereu in conflict cu istetii Chip si Dale !
Si o imagine a lui Donald, pe care o tin mereu minte: cat de caraghios a fost Donald, cand s-a dus voluntar la armata , l-au dezbracat la controlul medical: ce pozitie caraghioasa a luat , cand s-a vazut “in pielea goala” ( Donald Gets Drafted - 1942).
L-am indragit f. mult si, cum nu se gaseau f. multe jucarii, in epoca cealalta, tematice nici atat, tin minte ca, atunci cand tata a gasit figurina cu Donald duck , de guma , (cred facuta la renumita Fabrica de jucarii Arad) , mi a facut-o cadou de ziua mea. ....... eu implineam 16 ani !!! .-))
A fost unul din cele mai frumoase cadouri primite de mine in toata copilaria si adolescenta!
M-am bucurat enorm !!! Eram domnisoara cu suflet de copil. :-))
Am pastrat jucaria Donald de guma, pana dupa revolutie, cand m-am despartit de ea, caci am donat-o unei case de copii.
dar m-am intrebat , oare copiii aceia stiau ce reprezinta jucaria, cine este personajul ? frumos era sa fi stiut...
Da, sunt de aceeasi parere cu "@jantudorel" , si mie tot mai mult imi plac desenele animate clasice, decat filmele de animatie de acum: "cu papusi" , chiar daca sunt 3D, supertehnologizate. Sa fie "de vina" cum am apucat "inceputurile" , nostalgia dupa perioada copilariei, nu stiu......
As dori sa mai vad animatii clasice gen Disney: cu tehnica folosita la filme de animatie precum Alba ca zapada, Frumoasa si Bestia , etc etc ...
-eu de ea imi amintesc
“Echipa lor de fete” era ideala pentru noi si joaca, cu grupul de prietene. Intruchipau tot ce-si putea dori si visa o fetita.
Fetele Sailor erau prietene, puternice, hotarate, unite in lupta impotriva fortelor raului. Si invingeau prin aceste calitati: binele invingea mereu raul. Ele, doar impreuna, erau fortele binelui care aveau putere si salvau lumea de amenintarea intunericului.
Si esential pentru noi : erau toate frumoase!
Faptul ca ne puteam juca intre noi de-a "Sailor Moon", fiind multe personaje asemanatoare, Sailor Moon, Sailor Marte, Sailor Venus, Sailor Mercur, Sailor Jupiter, etc, ne incanta. Si la zilele de nastere, ne jucam de-a “Sailor Moon” . Ne cautam haine potrivite, coafuri , ne pozam , ne bucuram. Inventam tot felul de scenarii.
De dragul serialului invatasem sa cant si genericul in japoneza.
Repetam ce auzeam , fara sa stiu ce inseamna, destul de corect. Pacat ca parintii nu m-au inregistrat. Asta este unul din regretele “Sailor Moon”. Acum ar fi fost frumos sa ma ascult acum.
Pe langa vizionarea serialului, alergam dupa plicuri de abtibilduri , sa completam albumele aparute odata cu Sailor Moon . Sa ai un album al tau cu personajele Sailor era o bucurie si o manifestare a “pasiunii” pentru serial. Si faceam schimburi de abtibilduri ...
Ce viata frumoasa, ce vremuri , ce minunat, ... :-))
Recomand tutoror oamenilor - mici si mari :)
o amintire roza a copilariei mele