O satiră stinsă - Călătoria lui Gruber

de Mihnea Columbeanu în 2 Sep 2009
O satiră stinsă - Călătoria lui Gruber

Temându-se, pe bună dreptate, de concurenţa altor filme româneşti (Mungiu, Porumboiu şi confraţii lor din Noua Generaţie), distribuitorii Călătoriei lui Gruber au mizat pe acest început de toamnă - fără să prevadă (nu din vina lor) o sincronizare şi mai dezavantajoasă: aceea cu Inglourious Basterds, joaca de-a W.W.2 a lui Quentin Tarantino, care la rându-i jonglează cu istoria cum îi vine pe chelie (ca să mai cruţăm demonetizata sintagmă "cum vrea muşchii lui"). Deosebirea e că Tarantino o face pe faţă, câtă vreme Radu Gabrea chiar încearcă să ne mai încarce puţin conştiinţa şi-aşa greu încercată de decenii istoriceşte ingrate, în solda actualei corectitudini politice - căci mâine, cine ştie ce va mai fi...? Ne cotropesc talibanii, şi ne pun să recunoaştem că i-am discriminat pe turci la Plevna sau la Niculiţel.

Desigur, istoria nu iartă - iar genocidul celor circa două mii şi jumătate de evrei din Iaşi, cu ocazia pogromului de tristă notorietate executat de armata germană imediat după lansarea ofensivei antibolşevice, a fost judecat şi pedepsit cum se cuvine, cel puţin în cadrul proceselor de la Haifa, Cernăuţi şi Bucureşti, cu ocazia cărora au fost nominalizaţi toţi militarii Wehrmacht şi SS implicaţi în masacru. Strategia recentă de a arunca cvasi-integral vina în seama populaţiei, autorităţilor şi armatei române e lesne de înţeles, în condiţiile în care, după ce Germania a fost culpabilizată şi stoarsă de despăgubiri până la refuz, nu strică niciodată să mai fabricăm şi alţi ţapi ispăşitori, oricând buni la casa omului. Dacă stăm să ne gândim la Clint Eastwood (pe nedrept numit de noi, valahii, "un Sergiu Nicolaescu yankeu"), cu admirabila sa probă de obiectivitate istorică materializată în dipticul Flags of Our Fathers / Letters from Iwo Jima, putem doar să ne imaginăm cât de onest şi relevant ar fi fost un prim (sau, de ce nu, secund) act asociat filmului de faţă, despre cele patru zile fatidice din iunie-iulie 1940 în Basarabia, ca motor al ripostei de aproape un an mai târziu. Ca să nu ne mai încurcăm: după pactul Hitler-Stalin, ruşii au comis un genocid antiromânesc cu sprijinul evreilor; după 22 iunie 1941, germanii au comis un genocid antivreiesc cu ajutorul românilor. Dacă ar fi să ierarhizăm vinovăţiile, ordinea evidentă (conform principalelor criterii - cronologice, motivaţionale şi cantitative) ar fi: ruşi, nemţi, evrei, români. Cum spunea acelaşi Sergiu Nicolaescu într-unul dintre filmele mai răsărite ale vremurilor sale bune: "Faptele se spală între ele. Asta-i istoria."

Din fericire, Călătoria lui Gruber nu are nici anvergura, nici forţa proprie unei asemenea incriminări la nivel naţional, din simplul fapt că porneşte de la câteva premise mărginite, pe care şi le respectă. În romanul său cvasi-documentar "Kaputt", teluricul aventurier de opinie şi excelent observator şi condeier Curzio Malaparte a inclus şi trei pagini de relatare a căutării medicului alergolog Iosef Gruber din Iaşi, a doua zi după încheierea pogromului. Pornind de aici, Răzvan Rădulescu şi Alexandru Baciu au scris un scenariu de tip Dan Mihăescu şi Grigore Pop, satirizând metehnele birocratice şi idiosincraziile funcţionarilor administrativi în vremuri de stres şi criză, plus numeroase năravuri ale armatei de răcani post-1946, transplantate cu cinci ani în urmă, ca să sporească parfumul de tragicomedie sardonică.

E greu de explicat cum de doi dramaturgi de film atât de înzestraţi, deja confirmaţi cu prisosinţă în sfera curentului minimalist din ultimii opt ani, au putut să însăileze o povestire cinematografică aşa de schematică şi liniară - oare comanda socială să fie cauza...? Orice elev la cursurile de pregătire ştie că sursa de dinamism, dramatism şi sensuri a unui scenariu este personajul - or, din capul locului, protagonistul este ca şi inexistent. Curzio Malaparte (el însuşi, şi nu altul!) are o motivaţie de ordin general (funcţia "absenţei") cât se poate de vagă (să-şi facă meseria de corespondent), căreia i se suprapune o nevoie dramatică (funcţia "lipsei") de-a dreptul derizorie: ale alergie la polen! Ce să-ţi povestesc!

...Nimic, evident - motiv pentru care nici filmul nu povesteşte decât o serie de peripeţii nesemnificative: periplul alergicului cronicar printre militari bătuţi în cap, poliţişti grobieni şi birocraţi miserupişti. Obstacolele şi trecerile peste ele se succed strict consecutiv, fără aproape nici o implicaţie cauzală, iar personajul Malaparte rămâne un figurant principal care din când în când nu mai suportă şi, printre strănuturi şi lăcrimări, se răsteşte la diverşii Moş Teacă. Orice posibile implicaţii de ordin interior, moral, epifanic, rămân la nivelul intenţiei - nici măcar iniţiate, necum şi realizate! Evident, în asemenea condiţii nici Florin Piersic Jr., cu toate resursele sale de dezinvoltură, temperament şi fineţe a nuanţelor, nu reuşeşte decât să schiţeze o umbră mişcătoare căreia-i curge nasul şi toţi îi spun: "Vai, nu vă simţiţi bine!"

De bine de rău, povestea se perambulează astfel, lent dar greoi, cam vreo oră şi jumătate - şi tocmai când simţim că ni se covăsesc creierii de plictiseală, ajungem la punctul culminant: târâş-grăpiş, Malaparte, consulul Sartori şi şoferul acestuia descind la Podul Iloaiei, unde mulţimea de deportaţi sucombă cuminţi într-un trenuleţ de marfă păzit de doi soldaţi tonţi, în vreme ce restul până la douăspce mii (cum s-a hotărât la plenara de partid şi de stat) sunt presăraţi cu var nestins într-o groapă comună (evident, cu acompaniamentul muzicii lui Petru Mărgineanu, sincronizat la fel de pleonastic ca partitura lui Thomas Osterhoff din Der geköpfte Hahn) - şi, pe lista victimelor, e reperat şi Iosef Gruber. End of story.

...Sau, nu chiar. Fiindcă, nici nu se-ntoarce bine Malaparte la Iaşi, că şi află c-a fost o regretabilă confuzie de persoană: nu doctorul, ci tizul de tătâne-său murise (în vreme ce juniorul lipsea din oraş) - aşa că hai s-o rezolvăm cu alergia! Şi se duce, şi rezolvă, şi mai stă la taclale cu unii şi cu alţii, şi în final închină un pahar cu vin roşu.

Pagina
1 2

Imagini

Părerea ta

Spune-ţi părerea
spartacus pe 3 septembrie 2009 09:30
Oare cat va mai trece sa vedem un film istoric bun ?... La ce regizori avem acum, ma tem ca mult, prea mult timp. Nu-mi vorbiti de Porumboiu si restul ca el atat de laudati in ultima vreme, ridicati in slavi doar de criticii de film (niste cretini plini de basini). Uitat-iva la ceea ce conteaza cu adev - nr de spectatori si atractia oamenilor pt filmele lor. Ce veti vedea?... Stiti bine ce...
armanighost pe 3 septembrie 2009 10:25
cine a scris porcaria asta de articol??....multi intelectuali is in tara asta :))
m-a ambitionat sa vad si mai mult filmul..;)

FarkaS pe 3 septembrie 2009 11:21
Nu stiu ce m-ar convinge sa vad acest film. Are el un acel ceva care il face foarte plicticos. Ar trebui sa se lucreze la promovare, sa atraga cumva curiosii...
shmekerila pe 3 septembrie 2009 17:31
Omu' si-a spus parerea. Amu' e treaba ta daca mergi la cinema sa vezi filmu' au ba. "Optimismul" articolului e sublim, maret dar lipseste cu desavarsire, vorba maestrului. Vroiam sa vad filmul pentru Florinel si Iures. Acum mi-a taiat pofta. Dar calitatea unui film sa fie direct proportionala cu numarul de spectatori ma-ndoiesc. Exist mult prea multa prostie si mult prea multi cocalari (sau sa le zicem ignoranti) pe lumea asta.
alexandra pe 4 septembrie 2009 23:10
Eu zic ca e o e o tragicomedie reusita. Il veti vedea pe Florin Piersic Jr. intr-un rol principal (pe care il interpreteaza foarte bine) iar replicile spumoase ale lui Claudiu Bleont sunt de neratat. Mergeti sa-l vedeti! E o alternativa buna la filmele "noului val".
Ma amuza autorul cronicii "Temându-se, pe bună dreptate, de concurenţa altor filme româneşti...." La ora actuala, filmele romanesti concureaza la alungarea spectatorilor din sala. Cu tot respectul pt Porumboiu si echipa sa, Politist, adjectiv este unul dintre cele mai plictisitoare filme pe care le-am vazut vreodata. Subiectul filmului putea fi surprins intr-un scurt metraj, nu erau necesare 100 de minute.

costicosti pe 6 septembrie 2009 11:55
batezi cimpii cu gratie. am fost la conferintza de presa. insusi RADU GABREA a explicat ca a asteptat doi ani, ca sa nu se suprapuna cu premierele filmelor lui Mungiu, Muntean si Porumboiu, fiindca ar fi fost sinucidere curata! cu guritza lui a spus-o, public! asa ca, Alexandra, ar trebui sa-tzi rectifici fraza - pune acolo: "Ma amuza autorul filmului..." - nu autorul cronicii, care n-a facut decit sa citeze! si, pe viitor, mai si gindim inainte de a scrie da?

cit despre persoana care semneaza "mmergeti la acest film", n-o luatzi in seama, nici nu l-a vazut; a fost banata de pe cinemagia pentru comportament indecent si acum se razbuna.

costi costi pe 6 septembrie 2009 15:29
zi mai bine draga costicosti ca tu esti autorul articolului si tu ai comportamnet indecent fata de public, ii indemni sa nu vada un film bun! oare de ce faci asta? din rautate si insuficienta.cat despre banare, am cerut-o , iar tu trebuia sa fii demult out of site.bafta.
tot eu pe 6 septembrie 2009 15:31
si ceilalti useri care ti-au criticat articolul ce sunt? dar cei pe care i-ai cenzurat sau le-ai sters postarile? bravo. stai linistit, cine are disceranamant , se informeaza unde trebuie despre un film bun. nu te agita, ti se urca la cap iar.
nu-ti raspund pe 6 septembrie 2009 15:32
indemnul meu dintotdeauna: du=te si fa nani, odihneste-ti ultimele resurse. congrats pt studenti, if is true.
mai costicosti pe 6 septembrie 2009 15:34
clona lui pitbull mihnea columbeanu, dl radu gabrea stie ca i-ai votat filmul cu nota 1? atunci unicul tau film'neinvinsa-i..." merita minus infinit. fair enough.

Spune-ţi părerea

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
jinglebells