O reparaţie retroactivă: Oscarul nu era al Sandrei Bullock

O poveste a relaţiei între un bărbat matur şi o fată mult mai tânără, An Education e plasat în suburbiile Londrei anilor '60. Jenny (Carey Mulligan) e o adolescentă pasionată de artă, muzică bună şi filme franţuzeşti, doritoare să intre la Oxford şi, în plus, cu părinţi foarte conservatori. Când David - un bărbat fermecător, rafinat, cult şi cu bani - apare, viaţa fetei se schimbă radical.

Carey Mulligan face primul ei rol important. Ea e capabilă de două ipostaze: o şcolăriţă zâmbăreaţă, în uniformă, şi o tânără la modă, sigură pe ea. Cu toată diferenţa de vârstă între actriţă şi personaj, rolul e jucat foarte convingător.
"Carey Mulligan provine din şcoala britanică de actorie. Demonstrează o înţelegere corectă a prospeţimii personajului şi o vibrare cu acea zonă de istorie", e de părere Emil Hoştină (cine este şi în ce filme a jucat Emil Hoştină vezi chiar aici).

Anglia anului 1962 era caracterizată de austeritatea postbelică. Cel de-Al Doilea Război Mondial adusese în prim-plan America şi anii '50 de acolo - maşinile şi rock&roll-ul. Cadillac-urile erau un semn de prosperitate. David (Peter Sarsgaard) şi cei doi prieteni ai lui o scot pe Jenny din anii '50 şi o introduc în anii '60 tocmai prin deschiderea către o viaţă luxoasă.  Jenny este sedusă, practic, de trei oameni. Este sedusă în mod evident de David, dar ceea ce o face să o ia razna este faptul că stă cu Danny şi cu Helen în casa lor, înconjurată de lucruri frumoase - el are un violoncel Lockey Hill şi picturi, iar Helen are haine frumoase cu care o transformă pe Jenny, a cărei viaţă fusese gri până mai ieri.

"Filmul este o creaţie foarte feminină, atentă la detalii, iar Carey Mulligan este purtătoarea acestei priviri interioare", spune - pentru Cinemagia - actorul român Emil Hoştină. "Această eroină mică ne educă ochii. Deşi nu are datele unor actriţe precum Keira Knightley sau Emily Blunt  - englezoaice lansate şi dincolo de Atlantic - Carey Mulligan are, în viziunea lui Emil Hoştină, o obsinaţie şi putere de muncă pe care celelalte trei nu le au.

În vârstă de 22 de ani în timpul filmărilor lungmetrajului O lecţie de viaţă, Carey Mulligan a mai apărut înainte în alte două lungmetraje: And When Did You Last See Your Father?, în regia lui Anand Tucker şi Pride & Prejudice/Mândrie şi prejudecată, în regia lui Joe Wright. Va fi văzută în curând în filmul lui Jim Sheridan  - Brothers, şi a terminat de curând filmările la The Greatest, regizat de Shana Feste, care-i mai are în distribuţie pe Susan Sarandon şi pe Pierce Brosnan. Între proiectele ei de televiziune se numără My Boy Jack/ Băiatul meu Jack, regizat de Brian Kirk (Ecosse Films), Doctor Who: Blink (BBC Television), Northanger Abbey/ Misterele Nordului (Granada Television) şi The Amazing Mrs Pritchard/ Calea spre succes  (Kudos Productions). Pe scenă, Mulligan a apărut recent în rolul ingenuei Nina, în producţia lui Ian Rickson de pe Broadway The Seagull/ Pescăruşul, alături de partenerul ei de platou din O lecţie de viaţă, Peter Sarsgaard.

The Last Station este un amestec de umor şi viziune artistică. Povestea atinge şi tensiunile între soţia scriitorului şi adepţii lui, cu privire la drepturile asupra operei acestuia. Sofia Andreevna Tolstoia e jucată perfect de Mirren. Ea luptă pentru a-l convinge pe bătrânul şi celebrul său soţ să lase paternitatea operelor sale familiei, mai degrabă decât - în mod generic - "poporului rus". Mirren şi Plummer au reuşit să contureze portrete pline de viaţă ale soţilor Tolstoi - îndrăgostiţi în viaţa privată, plini de emfază în relaţie cu cei din jur. La final bătrâna contesă e chiar mai convingătoare decât scriitorul.


Dacă ai văzut cele cinci filme, cui ai da Oscarul pentru Cea mai bună actriţă - rol principal?