Criticul de film Irina Margareta Nistor comentează de la Cannes, pentru cititorii Cinemagia, deciziile juriului condus de Steven Spielberg şi alcătuit din actorii Nicole Kidman, Christoph Waltz, Daniel Auteuil, Vidya Balan şi regizorii Cristian Mungiu, Ang Lee, Naomi Kawase, Lynne Ramsay. „Vocea filmelor" nu a fost de acord cu premiile de interpretare, şi ar fi dat Palme d’Or-ul fraţilor Coen.
Inside Llewyn Davis, capodopera fraților Coen, câştigătorul Grand Prix-ului la Cannes anul acesta, e de un nesfârșit umor negru și cu muzica în loc de bonus, fără a mai socoti patrupedele, cu coadă (ca să calchiez după titlul complet al lui Jerome K.Jerome). Mi-a mers la inimă, dar și la creier, și m-am bucurat că n-a fost ignorată ca Behind the Candelabra, a lui Soderbergh, Only Lovers Left Alive, a lui Jarmusch, Belle et Jolie al lui Ozon, Un château en Italie a Valeriei Bruni-Tedeschi, Jimmy P. a lui Desplechin sau Venus in fur a lui Polanski. Cred că e un juriu care și-a făcut mulți dușmani.
Mai greu decât la Oscaruri o poți nimeri la Cannes, unde sunt doar nouă votanți-jurați, lumea punând la socoteală - de obicei - doar părerea prședintelui, ceea ce nu corespunde „palmometrelor" sau altor liste scurte ale criticilor internaționali (drept e că FIPRESCI tot la „Viața Adelei" s-a oprit!).
La Palme d’Or era previzibilă pentru: La Vie d'Adèle, a tunisianului Kechiche, mai puțin faptul că a împărțit-o cu protagonistele: Léa Seydoux și Adèle Exarchopoulos. Regulamentul, în principiu, nu îngăduie să se dea premii și interpreților din filmul câştigător de Palme d’Or, s-a creat excepția; nu cea culturală, ci cea caneză (o nedreptate deja pentru octogenarii geniali Trintignant și Emmanuelle Riva din Amour de anul trecut).
Steven Spielberg a precizat, la coferința de presă de după gala de aseară, pe un ton apăsat și froasat, că n-a fost influențat de contextul politic al „mariajului pentru toți", ci a judecat filmul în sine! O.K.!
Întrebarea ar fi ce i-a venit cu mexicanul Escalante și ultra banalul și feroce-violentul inutil Heli, tezist la maximum: nu faceți trafic de droguri și nu-i furați pe mafioți, că vă arde bărbăția! Cam ăsta ar fi mesajul! Nici scenariul de la A touch of sin nu era chiar cea mai potrivită alegere. Un amestec de povești, adesea fără cap și coadă, de parcă te tot te așteptai să se termine, și o lua de la capăt, mult mai prost. Sigur începutul era strălucit, corupția în zone ultra sărace, în care mai marii zilei schimbă mașinile, una-două, făcând paradă de mărci exobitante, și-și pot cumpăra și un avion, și în principiu nu li se poate întâmpla nimic, ba mai sunt scoși și amărâții la ovaționat contra un sac de provizii... Dar după?
La actori Bruce Dern e bine în rolul tatălui semi-ramolit, dar de o încăpățănare feroce, în aș ridica un ipotetic premiu în bani, din care numeroasa familie deja se vede îmbogâțită, iar prietenii își amintesc de datorii, cu dobândă după decenii. Doar că nu e strălucit în rol, e doar bun și atât. Pe cănd Michael Douglas în pielea și strasurile lui Liberace, excentricul pianist al anilor 60-70, e magistral!
Bérénice Bejo e cam forțată în Le passé a iranianului Asghar Farhadi, care - după modelul austriacului Haneke - a luat un nume mondial cunoscut (Bejo, datorită lui The Artist), ca să-i impresioneze pe cei care iau decizii artistice. Până și ea a fost mirată că a intrat în palmares, pelicula e deja pe ecrane și se pare că merge la spectatori. Firește! Cine nu se recunoaște într-un divorț chinuitor, pronunțat sau nu? Maximum 10 % din populația globului.
Japonezul sentimental (pare parțial o contradicție în termeni, că doar nu e indian) Like Father, Like Son/„Așa tată, așa fiu" a luat premiul juriului, deși e mai degrabă un excelent teleplay, cu o schimbare de familie și de soartă la nașterea pruncilor (coșmarul oricărei mame). E interesant de descoperit până unde merge eficacitatea și strictețea instituțiilor școlare din Țara Soarelui Răsare, unde se face o verificare la sânge (și la propriu și la figurat) și micuții sunt supuși la un interogatoriu, demn de o firmă de head-hunteri. Poate de asta sunt, de fapt, de pe altă planetă, ca eficiență.
(Copyright fotografii: Mediafax Foto)
Părerea ta
Spune-ţi părerea