« Înapoi la pagina festivalului

La Vie d'Adèle a luat Palme d'Or! Interviu cu regizorul

de Gloria Sauciuc in 26 Mai 2013
La Vie d'Adèle a luat Palme d'Or! Interviu cu regizorul

Abdellatif Kechiche a câştigat Palme d'Or pentru filmul La vie d'Adele la gala celei de-a 66-a editii a Festivalului Internaţional de Film de la Cannes.

La Vie d'Adèle, de Abdellatif Kechiche, a obţinut ieri la Cannes și premiul FIPRESCI.

Topul făcut de criticii de la El Pais, RTL, Le Parisien, Gala îl dădeau ieri ca principal favorit al valorosului trofeu.

Tunisianul Abdellatif Kechiche (Cuşcuş cu chefal, 2007) spune o frumoasă poveste de dragoste în acest film, întâmplător dintre două femei. Scenele erotice au creat un buzz în presa de film, deşi sunt filmate cu căldură şi senzualitate, trupurile goale ale celor două actriţe principale părând desprinse dintr-un tablou renascentist .

Cinemagia a obţinut ieri la Cannes un interviu cu Abdellatif Kechiche, cu sprijinul distribuitorului român Independenţa Film. Kechiche vorbeşte cu plăcere despre gusturi, senzaţii, culori, forme frumoase de filmat. E de părere că gura este elementul cel mai important al feţei, fapt pe care îl înţelesesem din modul în care îşi filmează protagonista, pe debutanta Adèle Exarchopoulos, extraordinară în rol. Redăm, în continuare, interviul integral. La finalul articolului, publicăm palmaresul integral al celei de-a 66-a ediții a Cannes Film Festival.

De ce încă o poveste despre femei?

Abdellatif Kechiche: Este încă o poveste, dar nu despre femei! (râde) Pentru că e o poveste despre iubire, despre pasiune, despre întâlniri! Este o poveste despre cupluri, şi chiar filmul este o poveste a cuplului: cum se creează, se dezvoltă, cade în banalitate şi în plictis, pentru ca apoi să aibă loc o ruptură. Poate este şi tema destinului, a hazardului. Ca o persoană care traversează un drum din întâmplare, poate pentru că a întârziat, poate pentru că a prins roşu la semafor. Şi îl observă pe cineva care îi bulversează viaţa. Şi această întâmplare va declanşa o evoluţie ulterioară şi îl va transforma. Nu pot spune mai multe dacă ar fi să definesc filmul.

Este un film despre complexitatea raporturilor de cuplu. Din nou, nu este o poveste despre femei, este o poveste de iubire. Din care femeile fac parte. Este despre cum se creează un cuplu, cum rămân îndrăgostiţii, după un timp, lipsiţi de putere, iar cuplul se banalizează, ducând în cele din urmă la despărţire; iar foştii iubiţi trebuie să suporte această durere. Teoria spune că e vorba doar de destin sau de karma, însă - la un moment dat - când traversezi strada vezi o altă persoană de care te îndrăgosteşti fără să ştii de ce. Poate pentru că are părul albastru, sau pentru că s-a uitat la tine chiar atunci când te-ai uitat la ea. Astfel, un accident în peisaj a reuşit să-ţi schimbe drumul. Este un film despre dificultăţile şi complexitatea din cadrul unui cuplu.

În film aveţi multe secvenţe concentrate pe cum mănâncă şi ce mănâncă oamenii. Dumneavoastră preferaţi spaghetti sau scoicile? (sunt mai multe scene la masă,  în care protagonista este filmată mâncând preponderent paste; o vizită la familia iubitei o pune în situaţia de a mânca scoici - n.red)

Abdellatif Kechiche: Sunt un rafinat al mâncării şi am un raport mult mai sentimental cu stridiile, iar frumuseţea cochiliei constă în viaţa aflată înăuntru, în mirosul mării, în subtilităţile de culoare, toate sunt frumoase, iar unele trezesc adevărate emoţii prin imagine şi prin textură. Spaghetti bolognese îmi evocă mai degrabă familia, grupul; scoicile - în schimb - evocă mai degrabă solitudinea; sunt ceva, în esenţă, mai matern. Spaghetti înseamnă şi Marea Mediterană, înseamnă comunitate italiană, înseamnă culoarea roşie.

Cuşcuş-ul este felul preferat?

Abdellatif Kechiche: Cuşcuş-ul este frumos de filmat, dar prefer spaghetti!

Există vreun risc în a pune în rol o actriţă experimentată, ca Léa Seydoux, alături de una debutantă?

Abdellatif Kechiche:  Am lucrat cu amândouă genurile, şi nu am avut dificultăţi. Ba a existat şi situaţia în care actriţa experimentată îşi „uită" experienţa şi cea neexperimentată o „adaugă" pe a sa.

Vorbiţi-ne despre ritmul filmului.

Abdellatif Kechiche:  Căutarea unui ritm propriu a fost pentru mine o intenţie încă de la primele filme! Însă căutarea ritmului potrivit pentru un film poate să ia mult timp. De pildă, dacă am căuta ritmul unui film cu Napoleon. Legat de filmele mele, caut întâi şi rămân asupra lui dacă mi se pare că aparţine mie însumi. Am avut deja numeroase dificultăţi în a face filme în maniera profesională, şi nu este o caracterizare peiorativă. Am constatat că nu corespund în materie de ritm. Avem în istoria literaturii sau a muzicii scriitori, pictori, muzicieni care şi-au căutat şi şi-au găsit propriul ritm. În cinema, s-a căutat să se improvizeze în materie de eficacitate.

Care este metoda dvs. de lucru?

Abdellatif Kechiche:  Încerc, pur şi simplu, să lucrez astfel încât scenariul să nu fie un scop în sine, ci o bază de lucru, o scriitură care urmează să fie adaptată după întâlnirea cu actorii, cu platoul de filmare, o scriitură care va fi completată, care va fi ajustată. A filma un număr de scene, pentru ca mai apoi să le tai la montaj, este un lux, şi poate părea o nebunie, dar încerc să creez contextul pentru a face posibil un film aşa cum vreau eu: reduc echipa, reduc decorurile; încerc să creez o armonie între lucruri şi dorinţa de a face un scenariu care rămâne deschis, lăsând filmul să dureze 2, 3, 6 ore. Nu refuz nicio posibilitate şi îmi spun chiar că un film poate să ajungă la 8 ore.

Vorbiţi-ne despre modul în care aţi filmat scenele erotice.

Abdellatif Kechiche: În acelasi spirit al celorlalte scene. Pentru mine există senzualitate şi în gesturi, şi în exprimare, şi în râs. Nu am avut sentimentul că as avea vreo dificultate aparte în turnarea acestor scene, mai puţin la început - atunci când corpurile sunt prima dată goale. Pe de altă parte, expresia unei feţe faţă de expresia unui corp nu poate fi exprimată la fel, e ceva instinctiv în mişcarea corpului. De aceea este necesară o filmare mai îndelungată la scenele erotice şi de preferat planuri largi, mai mult decât cele strânse. Însă cred, totuşi, că le abordez ca şi pe celelalte scene.

(Copyright fotografii: AFP/MediafaxFoto)

Lista completa a premiilor celei de-a 66-a ediţii a Festivalului Internaţional de Film de la Cannes:


Competiţia oficială:

Palme d'Or - La Vie d'Adele de Abdellatif Kechiche
Marele Premiu (Grand Prix) - Inside Llewyn Davis, al fraţilor Ethan şi Joel Coen
Premiul de regie - Amat Escalante pentru Heli
Premiul pentru scenariu - Jia Zhangke pentru A Touch of Sin
Premiul de interpretare masculină - Bruce Dern- pentru Nebraska, de Alexander Payne
Premiul de interpretare feminină - Bérénice Bejo, pentru Le Passe, de Asghar Farhadi
Premiul juriului - Soshite chichi ni naru/Like Father, Like Son/Tel Père, Tel Fils, de Kore-Eda Hirokazu
Caméra d'Or - Ilo Ilo, de Anthony Chen
Palme d'Or pentru scurtmetraj- Safe, de Moon Byoung-gon
Menţiune specială pentru scurtmetraj: Hvalfjordur/Whale Valley/Le Fjord des Baleine, de Gudmundur Arnar Gudmundssson

Premiul Vulcan pentru realizări tehnice s-a acordat directorului de imagine Antoine HEBERLÉ, pentru Grisgris (în regia lui Mahamat-Saleh Haroun), pentru un rezultat care arată o remarcabilă fineţe şi umilinţă, cu singura intenţie de a servi filmului, în condiţiile în cere ne imaginăm că a fost foarte dificil.

Părerea ta

Spune-ţi părerea
sabinalin pe 27 mai 2013 05:58
Asteptam la anul un "Palme d'Or" acordat unei povesti de dragoste petrecuta intre doi masculi. Daca e diversitate sa fie pana la capat! Ce scarbos...
Liviu- pe 27 mai 2013 07:45
Stai linistit, exista si asa ceva, ala a luat regia la sectiunea Un Certain Regard. Poti sa te sinucizi linistit acum, modul tau de viata nu va mai fi niciodata la fel, niciodata n-o sa te mai simti complet, nu o sa mai fii tu. Cat despre festivalul propriu-zis si ce s-a intamplat acolo sunt sigur ca n-ai nici cea mai mica idee, probabil abia daca ai auzit de 2-3 regizori din competitie. Dar e bine ca-ti pasa si, mai ales, e bine ca ai o parere. Toti trebuie sa avem una si, in bunul spirit cetatenesc, nu se poate ca ceilalti sa nu aiba o doza maxima din vasta noastra experienta si inteligenta.
Liviu- pe 28 mai 2013 00:03
Nu asta-i problema, ci ca fiecare simte nevoia sa-si spuna parerea atunci cand e in totala necunostinta de cauza. Ignoranta ajunsa la rang de virtute. Daca ar exista mai multa cumpatare si doar putin respect n-as fi reactionat, cum se intampla la celelalte zeci/sute de articole despre filmul x la puterea n cu supereroi pe care nici nu le citesc. Dar aici e vorba despre un cu totul alt mod de-a face filme si sunt ceva mai sensibil. Eu imi vad de cinemaul care-mi place mie, altul de al lui, cum ar trebui sa fie si cu subiectul de a starnit controversa.
Liviu- pe 27 mai 2013 07:48
Ma bucur ca anul asta au fost recunoscuti in sfarsit la Cannes Zhanke Jia si Kore-eda. About time...

Spune-ţi părerea

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.

Dosarele X

jinglebells