Cronică

  • CRONICĂ: Eu când vreau să fluier, fluier

    14.02.2010 Articol CRONICĂ: Eu când vreau să fluier, fluier Eu când vreau să fluier, fluier, lăudabilul debut în lungmetraj la lui Florin Şerban, a avut ieri lansarea la festivalul de film de la Berlin (poţi citi aici câteva din reacţiile presei străine). Avem un motiv de bucurie: nu numai că acesta este primul film regizat de un român inclus în competiţia Berlinalei în ultimii 17 ani, dar este şi unul dintre cele mai bune debuturi româneşti ale deceniului. În centrul atenţiei este Silviu (debutantul George Piştereanu), un puşti de 18 ani deţinut într-un penitenciar pentru delincvenţii juvenili. Silviu mai are doar câteva zile până la eliberare, dar aceste zile se transformă într-o adevărată veşnicie când fratele lui mai mic, Marius (Marian Bratu, copilul din Lampa cu căciulă), îl vizitează pentru a-i spune că mama lor a venit în ţară şi are de gân... citeşte
  • CRONICĂ: A Woman, A Gun And A Noodle Shop

    14.02.2010 Articol CRONICĂ: A Woman, A Gun And A Noodle Shop Zhang Yimou, regizorul celebru pentru Red Shoghurm/Sorgul roşu (Ursul de Aur în 1987) sau pentru mai recentele şi extrem de vizualele Hero şi Casa săbiilor zburătoare), se întoarce în perioada sa favorită din istoria Chinei, perioada imperială, pentru a traduce "pe chinezeşte" primul film al fraţilor Coen, thriller-ul comic Blood Simple.A Woman, A Gun and A Noodle Shop (adică Femeia, pistolul şi... hanul cu tăiţei) nu ar trebui să aibă nimic de-a face cu competiţia unui festival ca Berlinala, dar să zicem că este "filmul care n-ar fi trebuit să fie" din 2010. De o lejeritate absolută, o comedie de epocă pe care o înghiţi greu dacă intri în sala de cinema aşteptându-te la un film de festival (poate unul de comedie, cum e cel lansat la Cluj anul trecut), WGNS preia mai toate elementele din B... citeşte
  • CRONICĂ: Portretul luptătorului la tinereţe

    12.02.2010 Articol CRONICĂ: Portretul luptătorului la tinereţe La finalul Portretului luptătorului la tinereţe e scris: "dedicat celor dedicaţi". Formularea este inspirată şi atrage atenţia pe de o parte asupra destinelor exemplare ale protagoniştilor, care şi-au dat vieţile pentru un vis, pe de alta asupra dificultăţii de a rezista la acest film lung (2 ore şi 43 de minute) fără să fii pasionat de subiect.Debutul în lungmetraj al lui Constantin Popescu Jr. (acesta a mai terminat între timp filmările la Principii de viaţă, cu Vlad Ivanov în rolul principal) spune povestea partizanilor din gruparea lui Ion Gavrilă Ogoranu (Constantin Diţă, a debutat în scurtmetrajele lui Corneliu Porumboiu), un luptător anti-comunist din zona Făgăraşului şi unul dintre extrem de puţinii care au reuşit să reziste în munţi timp de decenii în ciuda avalanşelor de soldaţi... citeşte
  • CRONICĂ: From Paris with Love

    03.02.2010 Articol CRONICĂ: From Paris with Love După ce a dat lovitura cu Taken şi a arătat că lui Liam Neeson, la 50 de ani, îi şade foarte bine lângă Sylvester Stallone şi Arnold Schwarzenegger, Pierre Morel a fugit în Statele Unite doar pentru a se reîntoarce la Paris. Probabil că lui Morel (ca şi lui Roland Emmerich) nu-i plac treburile neterminate, pentru că numai de dragoste n-are Parisul parte în From Paris with Love, ci de împuşcături, explozii şi atentate teroriste cu nemiluita.Nu te aştepta la mari revoluţii în acest nou action al lui Morel, despre care se spune deja că este noul John Woo, dar fără să greşeşti te poţi aştepta la tupeu, explozii şi, în ciuda unor rezolvări de situaţii care n-au nicio legătură cu verosimilul, la o mulţime de surprize. Dacă John Travolta nu are nicio problemă cu filmele de acţiune, o surpriză plă... citeşte
  • CRONICĂ: Sus, în aer, filmul de criză

    01.02.2010 Articol CRONICĂ: Sus, în aer, filmul de criză Primul film de mega-criză dat de Hollywood de la problemele apărute în sistemul financiar american (şi nu numai), Up in the Air este un îngrijorător (şi în acelaşi timp optimist) melanj de dramă, comedie şi satiră, pe care un cinefil l-ar putea pune pe acelaşi raft cu American Beauty, fără ca acest al treilea lungmetraj al lui Jason Reitman să aibă chiar greutatea şi consistenţa cvintuplului oscarizat al lui Sam Mendes.George Clooney este Ryan Bingham, un campion al neimplicării, care-şi petrece imensa majoritate a zilelor departe de casă, dând afară angajaţii companiilor aflate în programe de restructurare. Nelegat de nimic, Bingham domneşte peste un regat al vremelnicului, schimbătorul şi volatilul imperiu al companiilor aeriene, al hotelurilor unde petreci doar o noapte şi de unde pleci... citeşte
  • Cronică Nine

    28.01.2010 Articol Cronică Nine Cum să fii, ca să-ţi imaginezi că poţi face un remake după Otto e mezzo? Mai ales când, acum treizeci şi ceva de ani deja, Bob Fosse a făcut - ATENŢIE! - nu un remake (ştia el ce ştia!), ci o "replică", o reabordare a temei şi subiectului într-o formulă altminteri originală şi (lucru esenţial) foarte personală. Fără a se ridica nici pe departe la înălţimea capodoperei originale (lucru pe care, cu deplin bun-simţ, nici măcar nu şi-l propunea), excelentul All That Jazz şi-a ocupat onorabil locul în istoria filmului universal, oferind o lecţie irepetabilă (validă, eventual, în cazul altor producţii referenţiale de acelaşi tip) despre cum te poţi raporta la o mare sursă de inspiraţie, cu decenţă şi demnitate - nu ca un epigon, şi fără să te faci de râs. Nu e deloc surprinzător că exemplele au... citeşte
  • Prima cronică The Book of Eli

    27.01.2010 Articol Prima cronică The Book of Eli Fraţii regizori Allen şi Albert Hughes se folosesc de un SF ca să spună o poveste cu puternice implicaţii religioase, dar convenţia pe care ne cer s-o acceptăm şi schimbarea registrelor filmului sunt de-a dreptul greu de înghiţit. Am reflectat după fiecare film post-apocaliptic, cu universuri distopice sau cu dezastre, la cât de rău putem ajunge - din neglijenţă faţă de planetă sau din cauza unor experimente scăpate de sub control, ori în urma unui război nuclear; dar de data aceasta suntem scuturaţi de guler cu Biblia în mână. Nu un pumnal al timpului care să salveze lumea, nici un vaccin pentru stoparea pandemiei de zombi, ci...  Biblia. Un obiect înrădăcinat într-un context atât de real, de palpabil, încât transmutarea într-un univers SF devine cel puţin disconfortantă, dacă nu - pe alo... citeşte
  • Un debut măcar onorabil - Cirque du Freak: The Vampire's Assistant

    20.01.2010 Articol Un debut măcar onorabil - Cirque du Freak: The Vampire's Assistant S-a petrecut un fenomen ciudat: pe nesimţite, filmul a început să mă fure - mai ales cu ajutorul replicilor comice, de un haz isteţ şi autentic. Pentru ca acum, chiar fără a-i fi devenit fan, să mărturisesc să-i aştept destul de curios inevitabilul sequel. Harry Potter m-a dezamăgit din două motive. Pe de o parte, prea se ia în serios. Pe de alta, ignoră cu insolenţă relaţia dintre planul fantastic (magic) şi cel real(ist). Nu poţi să propui un neam de vrăjitori ce vieţuiesc printre noi, apoi să-i izolezi în şcoala lor cu internat şi să-ţi faci de cap acolo cu ei, ca şi cum lumea din jur nici n-ar mai fi - nu se face; se pierde tocmai starea de real obligatorie pentru validarea tuturor produselor non-realiste, de la Un chien andalou şi La Cantatrice chauve, până la 2001: A Space Odyssey ş... citeşte
  • Jigsaw + Rambo + Hannibal: Law Abiding Citizen

    10.12.2009 Articol Jigsaw + Rambo + Hannibal: Law Abiding Citizen Sunt un anarhist.Consider că nesupunerea civică, acţiunile anarhice, actele de a-ţi face singur dreptate sunt măsurile de ultimă instanţă ale corecţiei sociale - atunci când toate căile democratice au fost epuizate. În ultimă instanţă, justiţia de facto o bate pe cea de jure - sau, altfel spus, spiritul legii are întâietate asupra literei.De aici porneşte premisa filmului Law Abiding Citizen (tradus la noi destul de inspirat - mare minune! - prin Motivat pentru a ucide). Unui cetăţean oarecare, cu respect faţă de lege, tâlharii îi violează şi ucid fetiţa şi nevasta - iar justiţia nu poate accede dincolo de un compromis ridicol (conform uneia dintre cele mai mari hibe ale sistemului juridic american - uzanţa acelor infame "agreements": pledez vinovat, şi tu te simţi şi eşti băiat de comitet... citeşte
  • Cronica Cealaltă Irina - un altfel de minimalism

    10.12.2009 Articol Cronica  Cealaltă Irina - un altfel de minimalism Prin temă şi subiect, filmul se aşază cel mai firesc alături de Francesca lui Bobi Păunescu şi Schimb Valutar al lui Nicolae Mărgineanu - alte două drame despre visele spulberate ale românilor atraşi de un iluzoriu Eldorado transfrontalier. Dacă, însă, în cele două cazuri citate poveştile se consumau aici, emigrarea rămânând doar un ţel ce începea să se concretizeze abia spre final, scenariul scris de Ileana Muntean, Mircea Stăiculescu şi Andrei Gruzsniczki include (deşi in absentia) şi perioada de şedere în străinătate, încununată printr-o crudă ironie cu tragicul deznodământ propriu atâtor naivi căzuţi în plasa firmelor-fantomă. Dar nici asta nu schimbă prea mult lucrurile - căci, finalmente, atât permanent-prezenta societate românească (cu băşcălia ei tradiţională şi noua apetenţă pen... citeşte
  • Cronică filmul Concertul

    20.11.2009 Articol Cronică filmul Concertul Cel puţin de două-trei ori pe parcursul Concertului, am constatat că pierdusem secvenţe importante, pur şi simplu fiindcă nu mă puteam desprinde de altele, anterioare - mă puseseră pe gânduri, sau mă urmărea încărcătura lor emoţională, sau efectiv încă mai continuam să le analizez, cu savoare, realizarea profesională; şi mi-era clar că va trebui să revăd filmul cel puţin o dată.Radu Mihăileanu are ştiinţa şi arta de a te purta din surpriză în surpriză, pornind de la ceea ce pare o mică farsă în contextul mafiocraticei Rusii postcomuniste, pentru a evolua treptat spre o dramă cu accente comice irezistibile, cea a unei confluenţe multiculturale, în condiţiile Europei zilelor noastre.Exponent el însuşi al multiculturalismului (nu întâmplător cam toate filmele sale abordează, în măsuri diferi... citeşte
  • Soţia călătorului în timp - un SF super-soft

    08.11.2009 Articol Soţia călătorului în timp - un SF super-soft *** ATENTIE!!! Conţine spoilere! ***Problema cu filmele science-fiction în general, şi cu cele ale ultimelor decenii în special, e că eludează un dat elementar: oricât o fi el de "ştiinţific" (mai adecvat ar fi să spunem "speculativ") şi de"fantastic" (sau, în acelaşi spirit, "ficţional"), SF-ul se ocupă, totuşi, de oameni - de la nivelul celor mai intime şi particulare probleme ale individului, până la scara macro a întregii omeniri - lucru firesc, doar e o formă de artă; atâta doar că o face cu ajutorul mijloacelor sale specifice - cele pe care, aşa cum reiese din cele de mai sus, prefer să le definesc ca aparţinând ficţiunii speculative.Un alt unghi de abordare relevant în cazul de faţă este acela al dihotomiei între hard- şi soft-SF: primul, reprezentat de personalităţi ca Arthur C. C ... citeşte
  • Un exorcism vesel - "Tovarăşi, frumoasă e viaţa!"

    23.09.2009 Articol Un exorcism vesel - "Tovarăşi, frumoasă e viaţa!" Despre "Patru luni, trei săptămâni şi două zile", unii afirmau că e un film "despre un avort" (sau, mai rău, "filmu' cu avortu'"), ori, mai acceptabil dar tot inexact, "despre comunism". Aşa cum am arătat la vremea respectivă (opinie confirmată şi de Cristian Mungiu), "432" era în primul rând un film despre dezumanizare (în anumite condiţii specifice - aici: interzicerea avorturilor în ultimii ani ai "Epocii de Aur"). Din acelaşi punct de vedere, dublul opus "Amintiri din Epoca de Aur" urmăreşte, cu precizie, tema efectelor secundare ale comunismului în rândul oamenilor simpli. Astfel se justifică în plan estetic recursul la faimoasele legende urbane proprii perioadei - ca soluţie a dorinţei lui Mungiu de a opune şi o viziune complementară: dacă "432" oferea un discurs cinematografic sumb... citeşte
  • Inglourious Basterds/Ticăloși fără glorie

    03.09.2009 Articol Inglourious Basterds/Ticăloși fără glorie Gory, excitant, crispant, tensionant, violent, trepidant sunt doar câteva dintre atributele pe care le-a bifat Tarantino în noul său film, Inglourious Basterds/Ticăloşi fără glorie, un film care pulsează prin toţi porii forţa şi vitalitatea regizorului său. Care ia un grup de americani evrei, vânători de nazişti (înţelegem că este o referire la momentul ulterior intrării în Franţa a armatei SUA pentru a-i înfrânge pe nazişti, în ceea ce s-a numit debarcarea din Normandia) şi-i face gata de orice. Iar aceşti criminali de război, conduşi de Aldo Raine (Brad Pitt), aceşti asasini (nu doar soldaţi) încep cu luarea de scalpuri. Secvenţele scalpării au, din punct de vedere vizual, un impact similar celui produs în Hannibal (2001) de momentul decupării scalpului nefericitului Paul Krendler (Ray ... citeşte
  • O satiră stinsă - Călătoria lui Gruber

    02.09.2009 Articol O satiră stinsă - Călătoria lui Gruber Temându-se, pe bună dreptate, de concurenţa altor filme româneşti (Mungiu, Porumboiu şi confraţii lor din Noua Generaţie), distribuitorii Călătoriei lui Gruber au mizat pe acest început de toamnă - fără să prevadă (nu din vina lor) o sincronizare şi mai dezavantajoasă: aceea cu Inglourious Basterds, joaca de-a W.W.2 a lui Quentin Tarantino, care la rându-i jonglează cu istoria cum îi vine pe chelie (ca să mai cruţăm demonetizata sintagmă "cum vrea muşchii lui"). Deosebirea e că Tarantino o face pe faţă, câtă vreme Radu Gabrea chiar încearcă să ne mai încarce puţin conştiinţa şi-aşa greu încercată de decenii istoriceşte ingrate, în solda actualei corectitudini politice - căci mâine, cine ştie ce va mai fi...? Ne cotropesc talibanii, şi ne pun să recunoaştem că i-am discriminat pe turci la ... citeşte
  • Joaquin Phoenix - cântecul lebedei în Two Lovers

    20.08.2009 Articol Joaquin Phoenix - cântecul lebedei în Two Lovers Two Lovers i-a adus lui James Gray a doua selecţionare consecutivă la Cannes în 2008, după ce în 2007 intra în competiţia pentru Palme d'Or cu We Own the Night. Filmul e remarcabil numai prin interpretarea lui Joaquin Phoenix, care reuşeşte să aibă când entuziasmul unui adolescent îmbătrânit, când mimica absentă a sinucigaşului, când siguranţa şi maturitatea seducătoare a bărbatului dornic să cucerească.Two Lovers, cu Gwyneth Paltrow, Joaquin Phoenix, Vinessa Shaw şi Isabella Rossellini scârţâie la nivel de scenariu, însă: amuză stereotipia unor replici şi a unor situaţii. Unicitatea, creativitatea regizorală şi intensitatea poveştii lipsesc cu desăvârşire.Povestea se învârte în jurul lui Leonard (Joaquin Phoenix), un tânăr atrăgător, care se întoarce în casa parinţilor (Isabella Rossellin... citeşte
  • Spread/Playboy de L.A.

    19.08.2009 Articol Spread/Playboy de L.A. Spread/Playboy de L.A. are un scenariu, semnat de Jason Hall, din care poţi alcătui cu uşurinţă un glosar simpatic al tehnicilor de agăţat. O primă regulă este, de exemplu, s-o întrebi cum o cheamă. Apoi,... Ah, dar ce păcat că acest posibil îndrumător pentru cucerit se iroseşte: filmul are ratingul IM15, deci e interzis  celor de 14-15 ani, care s-ar fi putut folosi de el...Şi este interzis pentru că Ashton Kutcher, protagonist dar şi producător al filmului, recurge - pe lângă tehnicile verbale de cucerit - la scene explicite de sex, cu multe partenere, şi mai tinere şi mai puţin tinere, în multe poziţii şi în multe locaţii, tocmai pentru a oglindi cât mai bine ideea că unii folosesc sexul ca instrument de obţinere a unor avantaje materiale... Dacă lui Demi Moore nu i s-au părut gratuite... citeşte
  • The Proposal/Vrei să te însori cu mine?

    14.08.2009 Articol The Proposal/Vrei să te însori cu mine? Despre The Proposal/Vrei să te însori cu mine? aţi citit deja că  de la lansarea în State şi până acum a devenit una dintre cele mai populare comedii romantice ale ultimului deceniu. Continuu să mă întreb, după vizionarea filmului, ce anume a generat acest succes. După roluri în Crash (2004), The Lake House (2006) şi Premonition (2007), Sandra Bullock revine la genul care i se potriveşte cel mai bine - comedia. Actriţa mai face un lucru pe care nu l-a îndrăznit până la cei 45 de ani ai săi: apare goală în film şi îndrăzneşte să o facă în contextul unei situaţii caraghioase, lăsând romantismul baltă. Dar momentul e de super efect. Să fie reţeta filmului motivul succesului? Când o poveste începe cu doi oameni - un bărbat şi o femeie - care se urăsc de moarte, spectatorul avertizat că e vor... citeşte
  • Misiunea lui Fanel

    29.07.2009 Dincolo de familia foarte numeroasă pe care o are, Fănel crede că mai există o misiune pentru el de dus la bun sfârşit. ... citeşte
  • Repo! The Genetic Opera! - generic distopia

    10.07.2009 Articol Repo! The Genetic Opera! - generic distopia "Să schimbi totul înăuntru ca să te simţi viu" e refrenul din Repo! The Genetic Opera!, un horror muzical cu acţiunea plasată în anul 2056, despre cum transplanturile de organe au devenit o modă, mai ales că recuperarea este fără dureri şi rapidă, graţie unei endorfine dezvoltate de GeneCo, o companie de bio-tehnologie. Filmul intră în cinematografe din 10 iulie.Regizor este Darren Lynn Bousman, care a stat şi la cârma a trei dintre cele patru filme SAW, iar în film au fost cooptaţi soprana Sarah Brightman (distribuită în rolul lui Blind Mag), Anthony Stewart Head, cunoscut în Statele Unite pentru rolul său din Buffy the Vampire Slayer (aici în rolul lui Repo Man), Paris Hilton, plus nişte muzicieni vedete.  Toate premisele anunţau un succes, dar - din păcate - filmul nu înscrie la niciun... citeşte
Articole 1361 - 1380 din 1587

Cronică

jinglebells