Cronică

  • Viespea verde bâzâie, dar nu înţeapă

    28.01.2011 Articol Viespea verde bâzâie, dar nu înţeapă Cum românii n-au prea auzit de Viespea verde (unul dintre cei mai populari şi longevivi supereroi pentru americani), nu mai contează că Michel Gondry îl face harcea-parcea în noul său film. Ce ar putea deranja este că nu o face suficient de amuzant şi spectaculos.The Green Hornet - Viespea verde se bazează prea mult pe farmecul lui Seth Rogen, copilul-minune al comediei americane (cel puţin al tipului de comedie scos pe bandă rulanta de Judd Apatow), iar acesta îşi joacă personajul de parcă ar fi unul din protagoniştii sus-numitelor comedii: entuziasm inofensiv, inteligenţă medie, ego de copil răsfăţat şi aşa mai departe.Dacă te aştepţi la The Green Hornet, detectivul genial şi maestrul în arte marţiale, ar trebui să tai cam 90% din aşteptări: Britt Reid nu este decât moştenitorul unui im... citeşte
  • Scântei: Hathaway şi Gyllenhaal

    20.01.2011 Articol Scântei: Hathaway şi Gyllenhaal Chiar dacă simţi că nu îmbină foarte echilibrat umorul şi drama, Love and Other Drugs îţi reaminteşte fresh, realist şi nu în ultimul rând sexy regula de bază a Hollywood-ului: dragostea învinge întotdeauna. Un film cu o inimă mare, care bate neregulat.Azi aflăm că Anne Hathaway va fi Catwoman în noul film cu Batman, The Dark Knight Rises, dar şansele ca fosta prinţesă îndărătnică a Hollywood-ului să pună mâna pe o nominalizare la Oscar sunt mai mari cu Dragoste şi alte dependenţe, simpatica dramedie regizată de Edward Zwick.Bazat pe cartea autobiografică "Hard Sell: The Evolution of a Viagra Salesman" a autorului Jamie Reidy, filmul explorează metodele lipsite de etică ce se practicau la sfârşitul mileniului în industria farmaceutică din Statele Unite ale Americii, dar şi povestea de drag... citeşte
  • Burlesque: Cher sau Aguilera?

    15.01.2011 Articol Burlesque: Cher sau Aguilera? Muzical fără pretenţii, dar ridicat de extraordinara voce a Christinei Aguilera, Burlesque are suficient umor şi emoţie ca să fie o alternativă mai plăcută la celelalte premiere ale săptămânii.Ultima cântăreaţă care îşi încearcă puterile cu marele ecran, Christina Aguilera nu te face să-i uiţi cariera muzicală în Burlesque, unde simţi că îşi joacă propriul rol, dar povestea lui Ali, o fată "de la ţară" care dă lovitura la Los Angeles, s-ar putea să nu te facă să regreţi cele două ore petrecute la cinema.Fără pretenţii, dar ridicat de vocea extraordinară a cântăreţei, Burlesque se recomandă totuşi ca cea mai interesantă premieră a săptămânii (nu că asta ar însemna mult când competitorii sunt Cum s-o dai să fie bine? şi copilărosul Ursul Yogi). Melodii inspirate, ceva coregrafie, un pic de ... citeşte
  • Cum s-o dai să fie bine?

    14.01.2011 Articol Cum s-o dai să fie bine? Amatorii de muzical (şi fanii Christinei Aguilera) se vor duce în weekend la Burlesque, iar copiii îşi vor trage părinţii spre Ursul Yogi. Chiar şi aşa, rămân o mulţime de fani ai comediei, iar aceştia cu siguranţă se vor îndrepta spre The Dilemma/Cum s-o dai să fie bine? (traducere extrem de nimerită din mai multe puncte de vedere). Noi trebuie să-i avertizăm: dintre filmele prezente în acest moment pe marile ecrane, mai mult râzi la Tangled/O poveste încâlcită decât la noua încercare comică a lui Ron Howard. Fără să fie lipsit de momente bune (vreo două sunt antologice), The Dilemma suferă din cauza nehotărârii: prea dramatic pentru o comedie, prea lipsit de profunzime pentru o dramă.Cel mai de apreciat lucru la The Dilemma: este întotdeauna imprevizibil, deşi premisa nu se înscrie prin... citeşte
  • O poveste încâlcită!

    08.01.2011 Articol O poveste încâlcită! Reîntoarcerea în lumea popularelor poveşti ale fraţilor Grimm este de bun augur pentru Disney: O poveste încâlcită/Tangled este în acelaşi timp amuzant, emoţionant şi spectaculos, aşa că, dacă ai acasă câţiva copii sau ţi-e dor de vremea când făceai ochii mari la graţiosul dans din somptuoasa sală de bal din Frumoasa şi bestia, acesta e filmul cu care ar trebui să începi 2011.Bineînţeles, nu te aştepta să găseşti în film toate elementele din Rapunzel, sursa literară: O poveste încâlcită păstrează turnul, prinţesa şi vrăjitoarea, dar schimbă aproape tot restul, ceea ce face experienţa vizionării interesantă şi pentru cei foarte familiarizaţi cu povestea. Prinţul salvator nu mai e prinţ, ci un bandit (Flynn Rider), care urcă în turnul lui Rapunzel pentru a ascunde o nepreţuită diademă furat... citeşte
  • The Town - un thriller social

    24.12.2010 Articol The Town - un thriller social E reconfortant ca, după atâtea heist-movies şi capere more or less tălâmbe (ultimul care-mi vine-n minte fiind submediocrul "Takers"), să ai parte şi de un thriller cu spărgători de bancă pe felie. Important este faptul că "Oraşul" lui Ben Affleck e, în primul rând, un film cu conţinut social, în siajul producţiei sale de debut "Gone Baby Gone" (2007) - iar la nivelul imediat următor ca semnificaţie dar având întâietate ca impact, cel de thriller, îşi ia menirea în serios, abordând subiectul pe baza unei concepţii cât mai realiste şi a unei documentări riguroase - elemente atât de amarnic eludate în ultima vreme, din nefericire, în majoritatea filmelor de gen. Cred că cel mai mult mi-a amintit de "The Wild Bunch" al lui Peckinpah şi, mai ales, de clasicul "Le Clan des Siciliens" - chiar d... citeşte
  • Cronică Life as We Know It

    16.12.2010 Articol Cronică Life as We Know It 27 dresses, antepenultimul film cu Katherine Heigl şi primul în care am văzut-o vreodată, a jucat un rol hotărâtor în a mă face să detest genul comediilor romantice. Deşi fata era frumoasă, talentată şi nu lipsită de umor, nici chiar aceste calităţi nu reuşeau să alunge plictiseala vârtoasă a nefericitului mariaj între îndrăgosteala fierbincioară şi hazul căldicel, proprii respectivelor formule amorfe destinate programatic să nu fie nici prea-prea, nici foarte-foarte - mai ales dacă ne gândim la marile (şi rarele) capodopere de odinioară ale genului, ca "The Awful Truth" (1937, regia Leo McCarey, cu Irene Dunne şi Cary Grant), sau, parţial, "Some Like It Hot" (1957, regia Billy Wilder), cu irezistibilul său subplot sentimental dintre Tony Curtis şi Marilyn Monroe. Şi totuşi, reîntâlnirea ... citeşte
  • CineMAiubit - Ziua a treia, seara

    10.12.2010 Articol CineMAiubit - Ziua a treia, seara Pour la bonne bouche - more or less...Ultimul grupaj de seară, din păcate, s-a situat vizibil sub nivelul celor anterioare, semn că nici ei n-au avut ce să mai aleagă (desigur, în aceiaşi parametri de exigenţă: filme de la nivelul mediu în sus). Ghinion: cel mai bun film al seriei a fost primul - situat în afara competiţiei..."Derby", România, U.N.A.T.C., 2010Scenariul şi regia: Paul NegoescuCu: Bogdan Vodă, Clara Vodă, Maria Mitu, Nicolas TeodorescuE cam aiurea ca un băiat de cincisprezece ani să se integreze deja în familia prietenei sale, cu casă şi masă, aşa că n-ar fi de mirare că pe tatăl acesteia îl cam apucă paranoia sexofobă - dar când actorul care-l joacă e Bogdan Vodă, zău că-ţi vine să-l iei la palme (pe personaj, nu pe actor!). Filmul e coerent, dens, amuzant de pici pe jos - ... citeşte
  • Megamind, acest Lex Luthor care-l înfrânge pe Superman

    10.12.2010 Articol Megamind, acest Lex Luthor care-l înfrânge pe Superman După ce, în 2009, animaţia Up ne înduioşa cu povestea unui bătrânel morocănos, taciturn, cu atitudine ostilă faţă de toţi, ce ajunge să se schimbe radical în urma marii călătorii pe care o săvârşeşte, în august 2010 aveam parte de un nou personaj ce devine din rău - bun: Gru, protagonistul din Despicable Me/Sunt un mic ticălos. Parcă pentru a întări formula, dar cu atuul că o şi nuanţează, animaţia Megamind - cu premiera în România pe 10 decembrie - ne prezintă un nou villain, pe care ajungem să-l iubim: extraterestrul albastru de pe planeta Krypton, Megamind (voce Will Ferrell).  Deşi extraterestru, Megamind vorbeşte cel mai bine - prin modul în care l-au creat scenariştii - de natura duală a  omului. Iar supratema acestei animaţii DreamWorks este că binele şi răul coexistă, ba - mai mu... citeşte
  • Cronica Europolis

    08.12.2010 Articol Cronica Europolis Filmul Europolis, de Cornel Gheorghiţă, posedă o structură circulară, solid construită, care permite o lectură multiplă, invită chiar la o asemenea lectură, ca orice operă de artă autentică. De la început eşti cucerit şi emoţionat de frumuseţea absolută a imaginilor sale, care ne implică pe dată, fără niciun motiv raţional, ci doar prin excepţionalul mod de a fi al liniilor şi al culorilor sale, al contrastelor sale. Îţi dai totuşi curând seama că ceva te îndeamnă să aprofundezi această primă impresie, care nu face decât să ne pregătească în vederea unor noi descoperiri, cel puţin tot atât de importante, dar care – din fericire! – continuă să fie suscitate prin mijloace la fel de cinematografice, altfel spus, prin «imagini », ceea ce vrea să spună şi personajele, care ne vorbesc şi care,... citeşte
  • L'Illusioniste/Iluzionistul - Învierea lui Tati

    05.12.2010 Articol L'Illusioniste/Iluzionistul - Învierea lui Tati Iluzionistul a câştigat sâmbătă, 4 decembrie, la Tallinn (Estonia), Oscarul european, adică titlul de Cea mai bună animaţie europeană a anului 2010, acordat de Academia Europeană de Film. Animaţia rulează în cinemtaografele din România în acest moment, fiind singurul film - premiat de Academie  sâmbătă - ce poate fi văzut luna aceasta de români pe ecran mare. Rareori se produce un asemenea concurs de împrejurări - găsirea unui manuscris pierdut, a unui tablou ascuns sub vopselele altei picturi, a unei partituri de care nu ştia nimeni - care să echivaleze cu revenirea printre noi a câte unui mare artist, de mult trecut în nemurire. O conjunctură cu totul aparte, specifică celei de-a şaptea arte, este cea exemplificată de destinul providenţial al acestui film: la douăzeci şi opt de ani după... citeşte
  • Cronică Into Eternity, Cel mai bun documentar al secţiunii "Green Screen" - IDFA Amsterdam

    28.11.2010 Articol Cronică Into Eternity, Cel mai bun documentar al secţiunii "Green Screen" - IDFA Amsterdam Premiul IDFA  pentru Cel mai bun documentar al sectiuii Green Screen, in valoare de 2.500  de euro, s-a decernat vineri filmului Into Eternity, regizat de Michael Madsen (Danemarca/Suedia/Finlanda) in cadrul Celui mai important festival de film documentar din lume, care se tine la Amsterdam in luna noiembrie, incepand din 1988. Premiul pentru cel mai bun film “verde” a fost acordat productiei care reflecta in modul cel mai clar si creativ interactiunea dintre oameni si mediul inconjurator.Problemele mediului inconjurator incep sa devina mai mult decat mofturile ecologistilor si ale ziarelor. Cu totii ar trebui sa incepem sa gandim “verde”, si in acest scop pentru prima data in istoria festivalului, IDFA a deschis o competitie speciala pentru filmele tratand subiecte legate de mediu si biod... citeşte
  • Cronică 127 Hours

    24.11.2010 Articol Cronică 127 Hours Cu un avans de trei luni faţă de data la care va intra în cinematografele româneşti, 127 Hours al lui Danny Boyle a avut luni avanpremiera, în deschiderea Festivalului de film DaKino - bulversând prin unele secvenţe cam pe cât o face un episod despre supravieţuire de pe Discovery. Cum bine ştiţi deja, 127 Hours prezintă cazul real al alpinistului american Aron Ralston (jucat de James Franco), care - blocat între versanţii unui canion din Utah - se vede nevoit, după cinci zile de agonizantă izolare, să-şi taie braţul pentru a se elibera şi a supravieţui. Filmul păcătuieşte prin aceea că se rezumă la un public destul de restrâns; rămânâne strict la povestea individuală a acestui Aron Ralston. Trimiterile spre general, spre teme care să ne atingă pe toţi, sunt difuze. Şi asta pentru că  Boyl... citeşte
  • Cronică 3 zile de coşmar

    19.11.2010 Articol Cronică 3 zile de coşmar Au, n-au treabă, ei fac remake după remake (şi nu de azi, de ieri - deşi-n ultimii ani i-a apucat rău de tot). Încă de când a ajuns Polanski la Hollywood, i-au şi propus să refacă acolo, a l'Américănesque, "Cuţitul în apă" - la care omul s-a uitat pătrat la ei, replicând: "Păi de ce? Nu l-am făcut deja?" Mai nou, însă, marota asta şi-a ieşit destul de rău din ţâţâni. Uneori, rezultatele sunt notabile, ca la "Funny Games" al lui Hanneke (sau, pe vremuri, la "The Magnificent Seven", de John Sturges, şi "The Outrage", de Martin Ritt); alteori, ies nişte clone de neînţeles ("Psycho", de Gus Van Sant); de cele mai multe ori, însă, îţi vine să-ţi iei câmpii (ca la The Day the Earth Stood Still, de Scott Derrickson - ca să nu mai vorbesc de sacrilegiul Nine, al lui Rob Marshall). Altfel spus: re... citeşte
  • Cronică Portretul luptătorului la tinereţe

    17.11.2010 Articol Cronică Portretul luptătorului la tinereţe Filmul lui Constatin Popescu jr., care va intra în cinematografele româneşti din 19 noiembrie,  nu e o "poveste"  - ci o cronică a anilor de rezistenţă în munţi: prima din trilogia care va continua cu fraţii Arnăuţoiu şi cu Elisabeta Rizea. Se impune să începem prin a stărui asupra acestui aspect, întrucât a fost şi este esenţial atât în geneza filmului, cât şi pentru corecta lui receptare. Preceptul că "arta nu copiază realitatea" a devenit de mult un truism. O operă epică (proză, piesă de teatru, dar mai ales scenariu cinematografic) preia materialul real şi-l ordonează conform propriilor sale criterii, în două scopuri: mai întâi, pentru a comunica sensul, semnificaţia, ideea obligatorie oricărui fapt artistic; apoi, pentru a comprima într-un format accesibil tot felul de evenimente răs... citeşte
  • Takers - personaje steril-complicate, dar acţiune bine orchestrată

    17.11.2010 Articol Takers - personaje steril-complicate, dar acţiune bine orchestrată Este un lucru de la sine înţeles: cum să empatizezi cu protagoniştii lui James M. Cain, cu fermecătorii super-duri aparent lipsiţi de orice scrupul din The Wild Bunch, cu spărgătorii din seria Ocean, din Le cerveau sau din Sept hommes d'or, ori din recentul Ca$h (ca să nu dau decât câteva exemple de heist movies care-mi vin pe loc în minte), dacă nu au substanţă umană, dacă dincolo de ticăloşia lor nu au şi un ceva aparte care să se cucerească, în pofida tuturor preceptelor morale? Filmul de cvasi-debut al lui John Luessenhop (care a mai făcut un singur film, acum zece ani, Lockdown - o dramă de conţinut) vrea să-şi construiască nişte personaje complexe şi convingătoare - vrea el multe, în fond... Vrea să spună o poveste semnificativă şi plină de neprevăzut, vrea să impună un stil, vrea s... citeşte
  • Cronică: Unstoppable

    10.11.2010 Articol Cronică: Unstoppable Pentru cinefilul versat şi cu ochi atent la noutăţi în materie de tehnică audio de ultimă generaţie nu mai e demult un secret că o vizită la cinema vine adesea la pachet cu sunetul asurzitor. Uneori funcţionează, iar efectele sonore bine realizate sunt hotărâtoare pentru atmosferă şi tensiune. Tony Scott, din nefericire, exagerează mult prea mult în noul său action Unstoppable/De neoprit, o experienţă cinematografică intensă care ar putea fi rezumată cu "te aşezi comod pe scaunul de cinema şi apoi... cineva îţi trage două palme peste urechi".Principalul atu al lui Unstoppable, o poveste despre încercările de a opri un tren de marfă plin cu substanţe inflamabile de la distrugerea unui întreg oraş, este accesibilitatea. Nimănui nu i-ar plăcea ca o "bombă de mărimea unui bloc" să se îndrepte... citeşte
  • PRIMA CRONICĂ: Harry Potter 7

    05.11.2010 Articol PRIMA CRONICĂ: Harry Potter 7 Există o expresie cât se poate de nimerită pentru a descrie aşteptatul Harry Potter şi Talismanele Morţii: Partea I, "liniştea dinaintea furtunii". Şi dacă liniştea arată aşa atunci murim de nerăbdare să vedem furtuna! Chiar dacă are un ritm mai lent decât părţile anterioare, Harry Potter 7 face toţi banii compensând lipsa acţiunii cu umor, tensiune şi multă, multă expresivitate. Personajele mult mai mature (adio hormonilor care transformă partea anterioară într-o melodramă dulceagă), ca şi consistentele vizite în lumea Încuiaţilor (adică a noastră) dau noii aventuri a lui Harry, Hermione şi Ron un aer exact cât trebuie de sumbru.După dezamăgitorul Harry Potter şi Prinţul Semipur, regizorul David Yates îşi lasă în sfârşit personajele să crească: un pericol de moarte pluteşte în aer, iar ce... citeşte
  • Cronică Millenium: The Girl Who Kicked the Hornet's Nest

    04.11.2010 Articol Cronică Millenium: The Girl Who Kicked the Hornet's Nest În condiţiile în care "Bărbaţi care urăsc femeile" fusese o reuşită incontestabilă, iar "Fata care s-a jucat cu focul" un eşec de râsul lumii, redresarea cu "Castelul din nori s-a dărâmat" apare cu atât mai surprinzătoare, cu cât aparţine aceluiaşi Daniel Alfredson, care compromisese partea secundă a trilogiei. Ce-i drept, acolo o mare parte din vină o purtase şi Jonas Frykberg, transpunând romanul lui Stieg Larsson într-un scenariu incoerent, pueril şi ilogic - spre deosebire de scriptul mult mai închegat al primului film, semnat de Nikolaj Arcel şi Rasmus Heisterberg. De data asta, ecranizarea e scrisă de Ulf Ryberg, care se vădeşte capabil să stăpânească bine materialul dramaturgic extras din carte - şi, pe de altă parte, însuşi Alfredson se descurcă mai onorabil, poate şi stimulat de s... citeşte
  • Cronică: Due Date/Sorocul

    04.11.2010 Articol Cronică: Due Date/Sorocul Proaspăt ieşiţi din mega-succesul financiar Marea mahmureală (în Statele Unite este cea mai de succes comedie cu ratingul R din istorie), regizorul Todd Phillips şi actorul Zach Galifianakis (plus un bulldog francez) l-au cooptat pe Robert Downey Jr. şi-au pus-o de o Marea mahmureală 1.5 (asta până la continuarea cu premiera la anul în iunie). Practic avem aceeaşi reţetă, doar că simplificată: două personaje pitoreşti şi drumul mare, căci unul dintre ele trebuie să ajungă la Los Angeles, la soţia sa care urmează să nască.Downey Jr. şi Galifianakis sunt la înălţime, iar Phillips (împreună cu alţi vreo trei scenarişti) le scoate în faţă o mulţime de aventuri, dar e ceva ce lipseşte din această aventură. Pe la jumătatea filmului îţi şi dai seama ce: nu-ţi pasă absolut deloc nici de ultra-org... citeşte
Articole 1281 - 1300 din 1587

Cronică

jinglebells