Prima cronică The Book of Eli

Fraţii regizori Allen şi Albert Hughes se folosesc de un SF ca să spună o poveste cu puternice implicaţii religioase, dar convenţia pe care ne cer s-o acceptăm şi schimbarea registrelor filmului sunt de-a dreptul greu de înghiţit.

Am reflectat după fiecare film post-apocaliptic, cu universuri distopice sau cu dezastre, la cât de rău putem ajunge - din neglijenţă faţă de planetă sau din cauza unor experimente scăpate de sub control, ori în urma unui război nuclear; dar de data aceasta suntem scuturaţi de guler cu Biblia în mână. Nu un pumnal al timpului care să salveze lumea, nici un vaccin pentru stoparea pandemiei de zombi, ci...  Biblia. Un obiect înrădăcinat într-un context atât de real, de palpabil, încât transmutarea într-un univers SF devine cel puţin disconfortantă, dacă nu - pe alocuri - ilară.
 
Cartea lui Eli/The Book of Eli începe ca un western post-apocaliptic în care personajul singuratic al lui Denzel Washington deţine secretul salvării omenirii, într-o lume devastată de radiaţiile solare; bandiţi din acest viitor apocaliptic luptă pe viaţă şi pe moarte, într-o atmosferă dezolantă, pentru apă şi hrană. Mare parte dintre supravieţuitorii dezastrului au ajuns să consume inclusiv carne de om. Eli (Denzel Washington) e singur într-o călătorie spre Vest. În drumul său, diverse bande încearcă să-l prade, prin urmare să-l deposedeze de rucsacul în care Eli transportă cartea ce va salva omenirea (şi pe care, prin urmare, trebuie să o păzească cu sfinţenie). Dar Eli reuşeşte să-i anihileze pe atacatori - mânuieşte exemplar maceta, arcul, pistoale, puşti, nu ratează niciodată ţinta şi nu cade nici când gloanţele îl străpung precum o ploaie cu grindină... V-a captat interesul? Până aici şi nouă. Prin urmare, Eli este un supererou...
Greşit! Se pare că numai cu această carte asupra sa Eli este invincibil (veţi vedea voi ce i se întâmplă în absenţa Bibliei). Dar, de lucrul acesta nu este conştient nici măcar villainul filmului - Carnegie (Gary Oldman, foarte bun), care caută cartea din cu totul alte motive. Culmea, pentru puterea cuvintelor cuprinse între copertele cărţii! Prin urmare, din registru pur S.F. se trece la misticism... Mai mult, Eli "a auzit o voce" care l-a călăuzit spre carte şi care îi arată drumul spre Vest...

Rămânând un pic în acest registru, nu ne place că - pe de o parte - Eli spune că trăieşte după perceptele biblice, pe de alta omoară când ar putea să cruţe, ori nu salvează când ar fi în stare să o facă. Eli crede că Biblia va sta la baza unei societăţi noi, juste şi echitabile, dând o şansă unui nou început, care să evite erorile trecutului. Foarte frumos! Şi noi credem că are dreptate, dar e prea serioasă toată treaba asta ca să meargă spusă de un supererou - atenţie! Nu unul pe care conceptele creştine l-a creat, ci unul zămislit după legile science-fiction-ului...

Revenind la părţile bune ale filmului, trebuie să menţionăm scenele de luptă. Sunt foarte fluide, frumos filmate - un contrejour proiectează pe cei cinci-şase atacatori ai lui Eli într-un joc de siluete negre pe fondul şi aşa cenuşiu, impresia fiind de desen animat. Ideea poate că a fost dată de scenaristul Gary Whitta, autor de cărţi cu benzi desenate, scenarist al serialului Image Comics, “Death, Jr.”. În mod cert ideea a fost susţinută de operatorul şi directorul de imagine Don Burgess, care a lucrat relativ recent la comedia fantastică Enchanted, ce a combinat acţiunea live cu animaţia.  Scenele de luptă sunt, cum spuneam, spectaculoase, fiind implicat un arsenal de arme, vehicule, stiluri de luptă. Veteranul coordonator de cascadorii Jeff Imada (The Bourne Ultimatum, Fight Club) a orchestrat secvenţe explozive de confruntare. Pe lângă scenele de luptă, scenografia şi imaginea sunt alte atuuri ale filmului. Peisajul deşertic este cu totul impresionant, iar unele cadre dau senzaţia că pământul se uneşte cu cerul.

Un atu este însuşi Denzel Washington, pe care l-am preferat mereu în locul unui Will Smith, obişnuit să tot salveze lumea în producţii de gen. În film mai apar Jennifer Beals şi Mila Kunis, care mai îndulcesc peisajul arid al filmului.
 
Prin urmare, dacă nu v-aţi săturat de producţii post-apocaliptice, şi puteţi înghiţi pastila efervescent-religioasă, mergeţi să vedeţi filmul. Măcar actorii Denzel Washington şi Gary Oldman n-o să vă trădeze nicio clipă.