Nuri Bilge Ceylan: "Puiu e pe primul loc, pentru că are o filozofie"

După ce - de-a lungul timpului - cineaşti ca Peter Greenaway (2005), Ken Loach (2007), Krzysztoff Zanussi (2008) au venit în Delta Dunării, în calitate de invitaţi speciali ai Festivalului Internaţional de Film Independent Anonimul, iată că cel mai important regizor turc al momentului - Nuri Bilge Ceylan (se pronunţă Geilan), recent premiat la Cannes cu Marele Premiu pentru filmul Once Upon a Time in Anatolia - a venit la Sfântul Gheorghe pentru a-şi prezenta filmul în cadrul unui Q&A cu publicul.

Filmul său, povestea unei crime pasionale, pe fondul unei meditaţii asupra procedurilor poliţieneşti şi a ridicolului ascuns în procedurile standard, a fost comparat de critica internaţională cu românescul Poliţist, adjectiv, al lui Corneliu Porumboiu.

Regizorul turc este un competitor constant la Cannes, ultimele sale patru filme- Uzak (2002), Climates (2006), Three Monkeys (2008) si Once Upon a Time in Anatolia (2011) concurând pentru Palme d’Or. A fost recompensat cu Marele Premiu pentru Uzak si Once Upon a Time in Anatolia, Premiul pentru cel mai bun regizor pentru Three Monkeys si cu Premiul FIPRESCI pentru Climates.

Cu câteva zeci de minute înainte de întâlnirea cu publicul venit la Sfântul Gheorghe pentru filme, plajă şi plimbări cu barca pe canalele Dunării, Nuri Bilge Ceylan a acordat un interviu corespondentului Cinemagia la Festival.  De data aceasta am preferat generalul în locul întrebărilor specifice despre filmul premiat anul acesta (deocamdata Once Upon a Time in Anatolia nu a fost achiziţionat de niciun distribuitor român, prin urmare la Sfântul GHeorghe a avut loc singura proiecţie pe ecran mare a filmului). Iar "generalul" am decis să meagă până la influenţa pozitivă pe care, prin filme, o poate avea acum cultura turcească asupra celei europene.


Cinemagia: Dacă ar fi să schimbaţi ceva important din istoria Turciei, la ce anume v-aţi gândi?
Nuri Bilge Ceylan: E o întrebare dificilă. Ar trebui să mă gândesc mai mult la ea. Desigur, fiecare ţară are defectele şi greşelile ei, dar ele nu pot fi schimbate.

Cinemagia: Să ne gândim că Turcia va fi membru deplin al UE. Cum vă va influenţa asta, ca regizor?
Nuri Bilge Ceylan: Nu cred că mă va influenţa. Desigur, poate va schimba unele detalii, de pildă cred că se va schimba cultura, poate vor merge mai mulţi oameni la lucru în Europa. Şi pentru că observ societatea, ca orice regizor, dacă oamenii se vor schimba - se vor schimba şi filmele. Însă cu siguranţă nu îmi voi schimba modul meu de a face film, care nu ţine nici de epocă, nici de politică.
 
Cinemagia: Dar poate odată cu intrarea în UE vor fi avantaje, vor veni mai mulţi bani...
Nuri Bilge Ceylan: Depinde, uneori poate să se întâmple cu banii exact contrariul. Şi, în plus, nu cred că o să ne primească în Uniunea Europeană. Turcia e prea aglomerată pentru Uniunea Europeană. Şi faptul că suntem musulmani.
Cinemagia: ...Ar fi singura ţară musulmană din Uniunea Europeană.
   
C: Ştiţi că Once Upon a Time in Anatolia a fost comparat cu filmul românesc Poliţist, adjectiv... L-aţi văzut?
Bilge Ceylan: Da, e un film bun. Şi îmi plac filmele româneşti. Cred că sunt foarte bune filmele lui Mungiu, ale lui Porumboiu. Sunt regizori grozavi.
   
C: Un top al regizorilor români, din perspectiva dumneavoastră?
Bilge Ceylan: Cred că Puiu e pe primul loc, pentru că are o filozofie. Poate cea mai profundă. Şi o consecvenţă în filmele sale.
   
C: Vorbind despre tehnica lui Puiu, noaptea în filmele lui e foarte întunecată. În filmele dumneavoastră noaptea e luminoasă, cum de aveţi atâta lumină pe timp de noapte, uneori aproape ireală?
Bilge Ceylan: Da, de pildă am văzut Aurora şi mi-a plăcut variaţia luminii în film, de la foarte întunecat la luminos. În filmele mele, multe scene se petrec noaptea. De aceea nu am putut lăsa să fie noapte întunecoasă timp de 90 de minute în Once Upon a Time in Anatolia.
    
C: În Aurora, secvenţa de început, chiar dacă avea numai 5 minute, mi s-a părut prea întunecată...
Bilge Ceylan: Nu cred la fel, mi s-a părut din contra foarte original. Cred că scenariul este foarte reuşit. Pentru că acel gen de lumină a creat o atmosferă unică. Face să percepi foarte realist atmosfera din încăpere. Eu nu puteam lăsa să fie 90 de minute de noapte.
    
C: Dar este o lumină foarte frumoasă. Una foarte caldă.
Bilge Ceylan: În film [Once Upon a Time in Anatolia - n.red.] e doar lumina lunii şi luminile farurilor de la maşini. Dar lumina de lună nu poate fi controlată, ea trebuie recreată şi e unul din cele mai dificile aspecte. Aşa că am adus mai multe lumini, care simulau lumina lunii, iar farurile au fost înlocuite cu spoturi puternice cu lumină caldă. Astfel s-a făcut un contrast între lumini. Dar dacă aş filma acum, aş folosi un alt tip de cameră de filmat, unul mai sensibil la lumină. Cred că în film nu am ales bine camera. A ieşit bine la filmări, dar a fost dificil la postproducţie.
     
C: A fost cea mai grea parte a producţiei?
Bilge Ceylan: Din punct de vedere tehnic, da. Însă nu numai lumina, ci şi frigul a fost o problemă. A fost vorba de un frig uscat în stepa Anatoliei. Aşa că a trebuit să lum rulote, să aranjăm un camping.
      
C: În Once Upon a Time in Anatolia Vedeam maşinile printre dealuri, şi auzea dialogul despre care intuiam că din maşini vine, dar nu şi chipurile celor care vorbesc. Ce aţi vrut să sugeraţi cu acest procedeu?
Bilge Ceylan: E vorba despre economie. Se aude ce vorbesc personajele, dar în acelaşi timp arăt peisajul.
     
C: Vă plac peisajele...
Bilge Ceylan: Da, şi am vrut să arăt că personajele sunt ca insectele, ca licuricii atunci când merg noaptea în mijlocul naturii cu fasciculele de lumină ale maşinilor. Sentimentul este că omul e mic, pierdut în mijlocul naturii, şi neînsemnat prin raport cu cosmosul.

C: La Londra, săptămâna aceasta, turcii au fost singurii care au înfruntat insurgenţii, ce se adunaseră să distrugă şi să dea foc. Cum să înţelegem acest fapt?
Bilge Ceylan: Au încercat turcii să împiedice distrugerile? Poate că s-au obişnuit cu acest gen de pericole, iar morala lor îi obligă să-şi apere comunitatea. Au morală, au o credinţă, pot fi multe motive.
     
C: V-au plăcut zilele acestea în Deltă?
Bilge Ceylan: Da, şi selecţiunea este foarte bună. Mi-a plăcut în mod special un film bulgăresc, cu un scenariu românesc, al lui Răzvan Rădulescu, Shelter.