« Înapoi la pagina festivalului

Michael Sheen: "Woody Allen nu vrea de la actor să dea indicii subtile spectatorilor"

de Gloria Sauciuc in 26 Mai 2011
Michael Sheen: "Woody Allen nu vrea de la actor să dea indicii subtile spectatorilor"

L-am întâlnit pe Michael Sheen, unul dintre cei mai talentaţi actori din noua generaţie de actori britanici, la Cannes, cu ocazia lansării filmului Midnight in Paris, al lui Woody Allen. În interviul acordat Cinemagia a vorbit despre regizor, dar şi despre rolurile sale atât de diferite. De la roluri ca Tony Blair sau David Frost, la cel de lycan sau de vampir în Twilight, la personajul bizar din TRON: Moştenirea. În Midnight in Paris a jucat alături de Carla Bruni şi de actuala iubită, Rachel McAdams, rolul unui intelectual pedant, cu răspunsuri la orice întrebare.

Cum e lucrul cu Carla Bruni?
Este foarte şarmantă. Atunci când filmezi, ai mult timp între filmări şi stai de vorbă cu oamenii, aşa că am stat de vorbă cu ea. E şarmantă şi plină de căldură, ţinând cont că e în acelaşi timp şi prima doamnă a Franţei. A călătorit în China. şi cu siguranţă vezi foarte multe într-o vizită oficială. Deşi a fost agitată în timpul filmărilor, a jucat bine.

Dar cu Woody Allen?
Partea frumoasă e că eu am crescut cu filmele lui Woody Allen, aşa că la filmări parcă auzeam o voce care îmi spunea "Sunt într-un film de Woody Allen", şi asta un pic mă încurca! A fost grozav să facem filmul la Paris, noi asociem probabil pe Woody Allen cu New York-ul, dar e ceva copleşitor să filmezi cu Woody Allen la Paris.

Aveţi dumneavoastră înşivă calităţi legate de pedanterie, asemenea personajului dvs.?
Da, ca de exemplu faptul că sunt pedant! Cred că atunci când joci într-un film te joci pe tine însuţi, iar dacă ajungi să te distanţezi de personajul pe care îl joci pentru că, de exemplu, îţi displac însuşirile lui, atunci jocul tău devine slab. De aceea e plăcut să joci personaje care nu se împiedică de regulile în care ne împiedicăm fiecare din noi. Aşa că atunci când ştiu ceva şi mă simt confortabil să spun ce ştiu, îmi place să mă exprim în faţa altora. Aşa că, da, creez o conexiune cu personajul meu.

Aţi spus că a fost interesant de discutat cu Carla Bruni politică. Personajele dumneavoastră au legătură cu politica. Sunteţi interesat de politică?
Nu mai mult decât sunt interesat de orice alt subiect. Politica pentru mine e cu "p" mic, e vorba de politica de zi cu zi, dar prin rolurile mele (Tony Blair, David Frost în Frost Nixon) am jucat personaje politice. E fascinantă, într-un amestec deopotrivă de public şi privat, linia care separa cultura pop de politică. De exemplu, Carla Bruni care vine din lumea muzicii (interpretă) şi acum e o figură politică.

Vă place să jucaţi personaje reale, ca David Frost, sau să vă constituiţi, de la zero, propriile personaje?
Încă mai cred că joc un amestec între personajele mele şi personajele reale. Fiecare personaj e o parte din mine. E foarte dificil de jucat un personaj inspirat din realitate. Atunci când creezi un personaj de la zero, nimeni nu îl cunoaşte şi nu are aşteptări de la el, însă atunci când cineva există - deja presiunea e mult mai mare. Nimeni nu ştie câtă muncă implică a crea un asemenea personaj, de la câteva luni la un an întreg. Iar atunci când se termină filmările, e greu să scapi de acel personaj în pielea căruia ai intrat.

Cum a fost rolul tău din Twilight?
Actoria e un act al imaginaţiei, scenariul există, dar până la urmă totul ţine de imaginaţia ta, care zboară şi te duce în tot felul de locuri. Şi e captivant. Iar în tradiţia filmelor cu vampiri, e grozav să ajungi să spui: Hei, ăsta e vampirul meu!
 
Începeţi să vă adresaţi unui public tot mai tânăr!
Da, am găsit aşa ceva în cărţile fiicei mele, e grozav să văd că ceva din ceea ce fac eu poate fi interesant pentru ea. Cred că personajele din film se pot asemăna cu multe fete la adolescenţă, iar asta le dă aerul romantic şi strălucirea asta. Dar sunt mai multe lucruri legate de adolescenţă. Fiecare generaţie are în arte asemenea modele.

Aveţi fani adolescenţi?
Da, acum da, după Twilight şi Alice in Wonderland. E un public nou, doar nu era să am fani adolescenţi după Frost Nixon!
 
Cum este Woody Allen ca regizor, modern sau dimpotrivă, nostalgic şi de şcoală veche?
Mi se pare curios de tradiţional. Nu e deloc interesat de subtext, de toată şcoala de actorie post-freudiană, care spune cu totul altceva decât e rostit prin vorbe. Woody nu e deloc interesat de asta, nici de subtext. Vrea de la actor să joace rolul, nu să dea indicii subtile spectatorilor că s-ar mai întâmpla ceva. Eu nici nu ştiam că personajul meu are o aventură până la sfârşitul filmărilor! Până şi ideea asta, că tu, ca actor, nu îţi cunoşti personajul, e foarte tradiţională! E un mod diferit de a filma, foloseşte cadre lungi, şi e şi scenarist. Îţi cere să respecţi scenariul, dar şi să improvizezi, mereu te întreabă dacă eşti sigur că spui ce trebuie. Asta dă viaţă filmului, îţi cere "Spune orice!". Şi e o senzaţie eliberatoare. Dar cum spuneam, e cel mai greu să joci un personaj real. Personajul însă, într-un film de Woody Allen, e revelat de ce se întâmplă şi în alte scene, nu prin caracterul actorului.

Dacă ai folosi o maşină a timpului, cu ce regizori ai lucra? Ce sfat i-aţi cere?
Cu Fellini. Şi Kurosawa. Dar Fellini, pentru mine, e cel mai mare regizor al tuturor timpurilor, pentru că surprinde atât viaţa reală cât şi viaţa într-un vis, e un artist al filmului precum Monet şi Caravaggio în artele plastice, e şi emoţionant, şi amuzant, şi înspăimântător, şi straniu. Şi Fellini a fost aşa. Ce sfat aş lua de la el? Să fiu curajos, să nu am limite a ceea ce pot să fac în film. Iar Kurosawa, pentru cât de bine ştie să folosească ploaia în film.

Sunteţi pretenţios când vine vorba de proiecte de film?
Îmi place să variez genul de filme în care joc. Atunci când primesc un scenariu şi mă simt implicat în poveste, iar personajul mi se potriveşte şi îl simt ca o extensie a mea, şi învâţ de la el.

Nu contează banii?
Doamne, nu! Dacă ar conta banii, nu aş mai face genul ăsta de filme. Într-adevăr, filme ca Twilight sau Tron au buget mare, dar nu îmi place în mod special să joc în ele.

Revenind la Woody, îţi dă multe indicaţii pe platou?
Cred că mai mult decât la orice alt regizor, există la Woody multe poveşti, mituri şi legende despre modul în care lucrează. Este surprinzător cât de direct este implicat, are un simţ profund al ritmului într-o scenă, reuşeşte să spună actorului: "Uite, dacă faci doar o mică pauză în faţa acelui cuvânt, o să fie amuzant". Este uimitor, Woody Allen e un maestru al timingului comic. Este şi foarte clar cu privire la ceea ce vrea, la dinamica personajelor. Cred că e mai interesat să creeze situaţii şi contexte, să creeze o dinamică a personajelor, nu neapărat să creeze scene comice sau replici amuzante. Personajul lui Woody Allen este unul inteligent, dar plin de dubii, şi îşi sabotează inteligenţa prin faptul că oscilează. Fiind înconjurat de oameni cu opinii puternice, se creează situaţii comice. Dacă te vede că faci prea multe sau vrei să fii interesant, îţi zice: "Nu, fii mai simplu".
 
Ţi-a plăcut personajul tău?
Nu este treaba mea să judec personajul, trebuie doar să-l joc şi să o fac cinstit. Nu este treaba actorului să-i placă sau displacă personajul. Şi oricine e generos, împărtăşind experienţa lui, e un tip plăcut, nu?

cu sprijinul

Imagini

Părerea ta

Spune-ţi părerea
xerses pe 26 mai 2011 09:17
Mi-au placut raspunsurile la acest interviu.Am descoperit in spatele lor un om cu principii valoroase dupa care isi ghideaza viata si cariera profesionala.
zeno.marin pe 26 mai 2011 11:21
Interesant. "e un artist al filmului precum Monet şi Caravaggio". Da, ambii sunt pictori celebri, doar ca primul e impresionist iar celalalt baroc, iar Woody Allen e...un gen insusi, imposibil de asociat cu altceva. Probabil asta l-a determinat pe actor sa-l compare cu stiluri/scoli total diferite, pentru ca Woody Allen este de fiecare data... alftel. Iar asta face exact deliciul filmelor sale.

Totusi marturisesc ca sunt un pic nelamurit ce se intelege prin "şcoala de actorie post-freudiană". De asemenea sunt curios ce ar insemna atunci "scoala de actorie freudiana" sau, apreciind aceasta linie de scoli din punct de vedere logic, ce caracteristici are o scoala de actorie... "ante-freudiana". Admit ca poate exista o asemenea delimitare in lumea scoalii de actorie, si nu a fost doar un artificiu de dialog cu intentia de a intelectualiza discutia. Gloria, ma ajuti discret cu o explicatie?...

Imi place Woody Allen, dar trebuie sa admitem ca nu toate filmele sale sunt reusite. Am vazut si mai bune si mai nereusite (in special cele mai recente). Astept sa-l vad si pe acesta.

Gloria pe 26 mai 2011 12:13
Sheen s-a referit la subintelesul jocului, la sugestii, implicatii psihologice, or jocul la woody allen e clasic;
freud studia subconstientul - logica ar fi ca se refera la implicatiile din imaginarul colectiv etc. ale prezentei actorului,
nu la ceea ce spune concret

zeno.marin pe 26 mai 2011 13:11
Da, multumesc, "makes sense" cum ar spune un New-Yorkez precum Woody (pentru ca de fapt el e cel discutat, actorul englez fiind doar unda puratoare a discutiei). Intr-adevar, exista legaturi usor de facut intre ce se intampla intr-un film al lui Woody Allen si ceea ce a (psih)analizat si teoretizat parintele disciplinei, dar in continuare nu imi e relevanta notiunea de "scoala de actorie" in sensul strict al cuvantului.
Marturisesc ca nivelul meu de maturitate ca spectator nu e inca atat de ridicat incat sa imi permita sa disting toate aceste subtilitati.
Chiar si asa imi dau seama ca urmand reteta disocierii mesajelor se obtine un efect puternic. Acesta e insa un element sau mai degrama metoda stilistica. Dar nu sunt sigur daca e suficient de puternic pentru a face din asta o scoala "per se".
Oricum, cred ca mi-am format o parere...
ps-off topic: Gloria - ai avut timp sa arunci un ochi pe propunerea facuta legata de cautarea filtrata a filmelor vazute in functie de grupul propriu de prieteni? Pe scurt - "cati dintre prietenii mei Cinemagia au vazut un anumit film"?...

Gloria pe 26 mai 2011 13:56
Voi vorbi la programare, sa vedem daca se poate implementa optiunea asta.
legiune pe 26 mai 2011 18:39
Interesant.
alex_il_fenomeno pe 27 mai 2011 17:45
Woody Allen este unul dintre cei mai mari regizori , asa ca este normal ca Michael Sheen sa se simta mandru de aparitia intr-un film al lui !

Spune-ţi părerea

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
jinglebells