Complicatiile pe care deviatiile dorintei, secretul si frica le dau nastere se joaca cu efectul emotional, pe care regizorul Richard Eyre (Iris, Stage Beauty) si scenaristul Patrick Marber (Asylum) il cautau in adaptarea romanului lui Zoe Heller. Tipete, acuzatii, dezvaluiri, dezamagiri, condamnari, o presa excitata de un subiect asa fierbinte dezvaluit... Totul e aici, fratilor, in culori aprinse si fervoare teatrala. Jurnalul unui scandal.
Toate elementele unei pasiuni fierbinti si ale atractiei sexuale interzise sunt aduse pe ecran, scoase din domeniul senzationalului si transformate in arta prin talentul actorilor. Cate Blanchett - niciodata mai pamanteasca, datorita contextului mai degraba decat al facturii filmelor in care a jucat: de costume ( Elizabeth), istorice ( The Aviator ), sau experimentale ( Coffee and Cigarettes ) la care a fost predispusa. In fata lentilelor producatorului Chris Menges, toate insusirile ei fizice devin elemente dramatice care au efectul de a aduce probleme in existenta zilnica. Un val distrugator peste ape linistite.
Compozitorul Philip Glass este aici ca sa dea reverberatii emotionale cu tonurile sale sugestive, iesite din comun, care amintesc coloana sonora din "The Hours". Pasiunile nepermise din cartea lui Z.Heller n-ar putea fi mai bine redate, totodata oferind un subiect plin de obsesii in care Blanchett si Dench sa se scufunde cu voluptate creativa. Alchimistii dramei fac aici din deviatiile erotice si din indiscretia sordida o ironie exploziva, alcatuind un film pus cu atentie la punct pentru o audienta avizata.
Figura care catalizeaza aceste pasiuni este Richard Hart (Bill Nighy), prin simplul fapt de a fi un personaj neinteresant, anost in calitate de sot si de partener pentru sotia sa Sheba (Cate Blanchett). Printre altele, este mult mai in varsta. Dar omul are si calitati, e un sot atent si un tata grijuliu pentru copii – o adolescenta si un baiat cu sindromul Down. Dar aceste calitati nu sunt suficiente pentru persoana atragatoare cu care isi imparte viata. Toate insatisfactiile Shebei nu sunt constientizate. Pentru ea exista arta ca supapa si, in cautare de stimuli, devine profesoara de arte plastice la scoala St.George, fara sa simta altceva decat dorinta de a largi orizonturile elevilor sai. Faptul ca este relativ tanara ( in jur de 40 de ani), ca si personalitatea ei vibranta nu trec neobservate, profesoara de istorie Barbara Covett ( Judi Dench) considerand-o in prima instanta o persoana superficiala, fara profunzime. Si totusi, Barbara nu-si ia ochii de la noua ei colega si, precum se stie, prima impresie luata de la distanta capata o cu totul alta perspectiva cand ajungi sa cunosti persoana. Dupa cum mare parte din povestea filmului vine din jurnalul si gandurile Barbarei, intelegem cum si de ce prima impresie despre frumoasa Sheba devine o dorinta puternica de a se imprieteni, de a o tine aproape, de a se face indragita. De fapt, Barbara la 60 de ani, o femeie cu avantajul unei superioritati dar si cu nevoi neimplinite, incepe sa creada ca Sheba este persoana pe care o astepta de o viata. Cu toate astea, nici nu banuieste ce pasiuni a starnit in obiectul dorintelor ei.
In timp ce Barbara isi imagineaza ceva, dorintele Shebei se indreapta spre Steven Connelly (Andrew Simpson), unul dintre elevi, pasiune care devine fizica in pofida diferentei de varsta. Pustiul – matur pentru varsta pe care o are – a aprins in Sheba o atractie de care ea insasi nu se credea in stare. Barbara surprinde fara intentie pe Sheba si Steven in timpul relatiei lor fierbinti, iar lumea ei e zguduita. isi da seama ce se intampla si e jignita, scandalizata. Insa Barbara, se gandeste si realizeaza ce putere are acum asupra Shebei. Asa ca profita de ea.
