Din pacate, prea putine proiecte dintre cele prezente la Astra vor fi vazute la televizor. The Fallen Vampire va fi difuzat marti seara de TVR, filmul lui Alexandru Solomon va fi prezent in cinematografe, probabil ca si Cazul Tanacu va intra pe micile ecrane. Pentru difuzarea celorlalte documentare nu cred ca se va zbate nimeni. In primul rind pentru ca nu sint filme informative, precum ceea ce vedem pe canalul Discovery. Pentru a extrage din ele ceva concluzii, pentru a obtine viziunea asupra celor prezentate, spectatorul trebuie sa se angajeze in poveste, sa o problematizeze. Or punerea telespectatorului in situatia de a gindi nu mai pare a fi o aspiratie a televiziunilor contemporane.
In ziua a cincea a Festivalului, am fost martorii unei premiere mondiale, insa ceea ce am vazut pe ecran este o poveste destul de ratata pentru genul documentar. Cazul Tanacu (realizat de Tatiana Niculescu Bran si Ionut Teianu) este mai repede un reportaj de televiziune care a avut sansa de a primi intreg spatiul unei emisiuni de stiri. Dar cu toate ca l-a primit, nu prea a stiut ce sa faca in cele cincizeci de minute. Filmul nu contine vreo confesiune completa, nu izbuteste sa puna punctul pe i, necontenit ajunge in pragul in care ceva interesant se poate produce si necontenit filmului ii scapa esentialul.
Cazul Tanacu debuteaza interesant: infatiseaza dorintele spirituale ale calugarului Daniel Corogeanu – visa sa aiba o manastire in care sa practice un crestinism al inceputurilor. Si pina la urma a ridicat el insusi una, in satul Tanacu. Mie acest fapt imi poate explica unele lucruri... poate calugarul a vazut in Irina exact mobilul de care avea nevoie pentru a scoate de la naftalina un anumit tip de practici de exorcizare, ca sa vorbim in termeni catolici. Apoi, sa fim seriosi, la noi exorcizari se fac la foc automat, sint lacase renumite pentru astfel de practici (manastirea Frasinei din judetul Vilcea, de exemplu), insa ele urmeaza anumite reguli, sedintele de alungare a diavolului (ca sa spun asa!) nu dureaza mai mult de doua ore si se repeta regulat, precum un tratament medical. Ortodoxia considera posedarea un fel de boala a sufletului, iar slujbele tamaduitoare constau intr-o citire a Molitvelor Sfintului Vasile. Fara rastigniri pe cruci sau infometari. Dar filmul nu cauta sa prezinte diferenta dintre practicile acceptate de ortodoxie si procedura urmata de Corogeanu. Cind un doctor greseste dozele medicamentoase intr-un tratament, e acuzat de malpraxis. Poate exista asa ceva si pe terenul religiei. Dar Cazul Tanacu nu e interesat de asemenea lucruri. Aminteste in treacat care era dorinta calugarului, apoi intra pe un teritoriu telenovelistico-mahalagesc... care nu stiu in ce masura poate fi scuzat de pretentia redarii simplei realitati. Auzim: afuriseniile enoriasilor la poarta tribunalului unde erau judecati cei implicati in poveste (o femeie striga din rarunchi „Satana in sutana!”, altul cerea „Dinte pentru dinte!”), discutiile din barul satesc, in Tanacu, cu un gros-plan prelungit pe Copilul Minune care miorlaia pe Taraf TV, o discutie cu avocata apararii, o excursie la spitalul de neurologie pe unde fata trecuse pentru un tratament, o vizita la scoala de copii de unde fata plecase, cite ceva despre banii pe care Irina ii cistigase in Germania lucrind intr-un restaurant, bani administrati de familia adoptiva a fetei, despre cit era fata de cuminte, cum o iubea tot satul... iar despre moartea ei propriu-zisa, despre ceea ce s-a petrecut in manastire... pauza! Daniel Corogeanu afirma ca el o vede pe fata inca vie, ca asa o simte in constiinta sa, in rest, doar parcursul sau dinspre fotbal spre calugarie si o observatie de psiha(-ha-ha)naliza aplicata: Daniel a fost extrem de ambitios din cauza ca a ramas mic de inaltime. Super cool!
Lucian Maier, reporter al Astra Film Sibiu al www.liternet.ro
