Ne simtim din nou bine dupa o vara in care numaram de plictiseala boabele de nisip pe plaja: a inceput perioada cu multe premiere la cinema, la care se adauga o multime de evenimente legate de film. Saptamana aceasta avem o comedie care face loc spre final genului de actiune: The Pineapple Express, apoi cel mai recent film al lui Gus Van Sant: Paranoid Park, plus un film fantastic, de aventuri: Ember, orasul din adancuri. De asemenea, o noua premiera romaneasca isi face loc - Dragoste pierduta (mai bine de pierdut decat de vazut), plus un documentar ravasitor: Dusmanul dusmanului meu.
In Pineapple Express, premisele sunt ofertante: un junkie pseudointelectual (Seth Rogen - un fel de Florin Calinescu al lor, infipt in toate proiectele, ca scenarist, producator, actor principal, sau toate la un loc) si dealerul lui cam tantalau (James Franco) se nimeresc la locul nepotrivit in momentul stiti-voi-care (ala cu crima), si o iau la sanatoasa urmariti de ucigasi. Apatow si Rogen (ca scenaristi) sunt modesti, si se multumesc doar sa-i fugareasca pe sosele pe eroi, intr-o odisee presarata cu personaje trasnite. Din pacate, kickstartul e asa de vlaguit, incat nu te kickuieste mai departe de cativa pasi - dupa care, decuplat de spiritul urmaririi, te uiti la ei cum fug si te gandesti la ale tale. Regia vine de la David Gordon Green, un tanar ambitios care-n ultimii ani s-a ilustrat prin sase filme onorabile. Omul stie sa construiasca secvente, cu dramatism si chiar elemente de stil (in cheie de road-movie, thriller si comedie), dar nici chiar el n-are resurse sa dinamizeze un story trenant. Filmul ramane molesit, in ciuda ultimei portiuni cand comedia ieftina face loc genului dramatic de actiune - supralicitat, din pacate.
The City of Ember are toate caracteristicile unui film pentru adolescenti, desi poate cuceri si inimile unui public adult, iubitor de SF. Actiunea cuprinde o intriga care ameninta zeci de vieti, ceea ce va captiva privitorii de la inceput pana la sfarsit. Producatorul filmului este Tom Hanks. Saoirse Ronan, cunoscuta pentru rolul din Atonement, aproape un villain atunci, ne provoaca s-o indragim de aceasta data. Ea interpreteaza rolul Linei Mayfleet, adolescenta care in Orasul din adancuri isi doreste cu ardoare sa fie mesager. Timp de peste doua sute de ani, locuitorii din Ember ar fi trait in intuneric daca nu ar fi fost marile lampi care lumineaza orasul zi de zi. Numai ca acum luminile palpaie, iar penele de curent vin din ce in ce mai des. Cladirile se naruie, iar proviziile de hrana sunt pe sfarsite. Mai devreme sau mai tarziu, straniul oras va fi inghitit de intunericul vesnic.
Cat priveste filmul romanesc Dragoste pierduta, a indraznit - totusi - sa iasa la cinema incepand de vineri, 10 octombrie, cu toate ca filmarile s-au terminat acum aproximativ cinci ani. "La un moment dat, nu l-am mai iubit (n.r. - filmul), dupa care m-am reintors la el. Bineinteles ca filmul are stangacii si anumite probleme de scenariu. Filmul are parti ok, dar si parti la care eu am reactionat negativ", a marturisit, luni, in cadrul unei vizionari pentru presa, regizorul. Petre Nastase a precizat ca lipseste o parte importanta din scenariul initial, motivele fiind unele financiare. Suma stabilita initial pentru realizarea peliculei s-a dovedit a fi prea mica. In distributia filmului se regasesc actori precum Marius Stanescu, Daniela Nane, Mircea Diaconu, Mircea Anca, Gelu Nitu, Cristina Cepraga si Vasile Calofir. Dragoste pierduta este un film despre dragoste, prietenie, tradare. Un film prost; dar regizorul a recunoscut asta. Il iertam?
Paranoid Park evolueaza pe aceeasi linie cu filmele recente ale lui Van Sant
