Deşi mijloacele financiare şi organizatorice au fost anul ăsta mai reduse, ediţia 2011 a TimiShort-ului a sfârşit prin a-şi adjudeca din nou titulatura unei reuşite incontestabile, ba chiar mai mult: o consider cea mai bună de până acum - atât prin calitatea filmelor participante, cât şi în ceea ce priveşte atmosfera caldă şi prietenoasă caracteristică întotdeauna festivalului.
De asemenea, echipa de organizatori, mai redusă numeric, n-a mai reuşit să pună la cale şi atelierele de creaţie (scenaristică, regie, critică de film) care în trecut atrăseseră destui participanţi din lumea culturală a Timişoarei (precum şi o încercare de strâmbă-n vânt din partea unui scribuleţ care nu prea ştia cum de se nimerise şi el pe-acolo); sper că la anul vor fi repuse în drepturi.
O modificare semnificativă faţă de ediţiile trecute a constat în crearea unei secţiuni de concurs aparte, "competiţia naţională", dedicată exclusiv filmelor româneşti - în dauna a patru titluri din "competiţia internaţională", redusă acum la numai şaisprezece filme; totuşi, cu cele opt producţii participante la secţiunea naţională, numărul total s-a ridicat la douăzeci şi patru, faţă de douăzeci câte erau în anii trecuţi.
Desigur, e un dat al acestui eveniment cultural ca selecţia să fie extrem de riguroasă, dar acum echipa lui Paul Negoescu parcă s-a întrecut pe sine: nu numai că filmele incluse în competiţie, precum şi în secţiunile adiacente, au format o succesiune mai omogenă, dar şi valoarea lor a fost, per ansamblu, puţin mai ridicată decât în anii trecuţi (care oricum nu stătuseră nici ei deloc rău). În proporţie semnificativă, palmaresul festivalului nu mi-a înşelat aşteptările.
Trofeul TimiShort
"...pentru că are personaje bine concepute, aşezate într-o istorie simplă şi de o subtilitate aparte".
"15 iulie" / "15 July", România, U.N.A.T.C., 2010, 12'
Scenariul: Anca Buja, Cristi Iftime. Regia: Cristi Iftime
Cu: Lorena Zăbrăuţanu, Adrian Titieni, Coca Bloos, Lucian Iftime
Am mai scris şi după CineMAiubit despre acest remarcabil studiu de realism contemporan cu accente minimaliste, care ar fi putut să fie excelent, dacă nu se cantona în fundătura "feliilor de viaţă" - de care se pare că nu vom mai scăpa până n-o să se schimbe-n U.N.A.T.C. ceva pe ici pe colo, prin părţile esenţiale.
Substanţa familiei descrise în film, cu stereotipiile, meschinăriile şi umanitatea ei decriptată în detaliu, cerea neapărat o poveste, chiar şi în intervalul celor treisprezece minute perfect echilibrate şi umplute atât de dens, încât lipsa oricărui final lasă o stare de frustrare extremă - cu atât mai mult cu cât toţi actorii sunt buni (în frunte, desigur, cu Titi şi Coca) iar imaginea lui George Chiper e expresivă ca întotdeauna. Revăzând acum filmul, mă întreb dacă nu cumva lucrurile s-ar fi echilibrat printr-o includere şi a celeilalte familii - măcar sub forma unui început al vizitei, esenţializat şi elocvent; astfel, n-am mai fi avut un final retezat, sau chiar absent, ci unul deschis.
(Mai ţin să precizez că scenarista, Anca Buja, studentă în anul I la C.A.V., este autoarea unei surprinzător de bune analize a filmului "Aurora", publicată în excelentul număr 10 al revistei Film-MENU, care s-a distribuit la festival).
Premiul pentru cea mai bună regie
"Filmul oferă un recital regisoral remarcabil care, prin combinarea unor peisaje deosebite cu o poveste puţin vorbită, ne oferă un portret sensibil al unei societăţi arhaice, zguduită de conflictele politice ale lumii moderne."
"Berf" / "Zăpadă", România-Turcia, 2010, 20'
Regia: Erol Mintaş
Este cel de-al doilea film din "Trilogia mamei şi a fiului", care spune povestea relaţiei dintre o mamă, un fiu şi o nepoată ce trăiesc într-un mic sat kurd din estul Turciei, într-o zonă pustie şi atât de sălbatică, încât nici nu se prea ştie cu precizie pe unde trec graniţele. Filmul vorbeşte despre durerea unei mame care şi-a pierdut fiul, despre o ultimă dorinţă: "un pumn de zăpadă". Laconic şi expresiv, impresionează în primul rând prin modul de a construi în cadre extrem de originale şi de o plasticitate unică relaţiile dintre oameni şi o natură pe cât de grandioasă, pe atât de aridă şi aspră.
Premiul special TimiShort
"...pentru că, asemeni unei picturi renascentiste, filmul prezintă exaxct ceea ce spune titlul; are un concept puternic şi permite o critică socială pertinentă."
"Woman Waiting" / "Femeie aşteptând", Canada, 2010, 15'
Regia: Antoine Bourges
Mai mult contemplativ decât narativ, acest sobru eseu cinematografic expune starea de expectativă încremenită a unei femei de vârstă mijlocie care se confruntă cu sărăcia. În încercarea de a găsi o soluţie prin intermediul sistemului, singura ei soluţie este aşteptarea. Static şi de o mare discreţie a încadraturilor, filmul apasă şi reuşeşte să ne plaseze în empatie cu un gen de personaj care, în primele momente, părea să nu ne implice cu nimic.
Menţiune specială
"...pentru un mixaj original între documentar şi ficţiune, într-un film care prezintă detalii semnificative despre o piaţă unde activitatea se desfăşoară literalmente de-a lungul unei şine de tren."
"Canopy Crossings" / "Trecere prin baldachine", Thailanda, 2010, 18'
Regia: Gary Yong
Latura documentară a filmului se axează pe stranietatea obiceiului adoptat de vânzătorii dintr-o piaţă pe care o străbate în fiecare zi, de opt ori, un tren local, obligându-i să-şi întrerupă activităţile pentru a da la o parte din calea lui umbrarele de prelată multicoloră ale tarabelor. Această rutină este spartă doar de unele poveşti personale, constituind partea de ficţiune: dorinţa unei vânzătoare, Penappa, de a se înapoia la Bangkok, sau visurile de actorie ale lui Arthid, tarabagiul cu fructe. La drept vorbind, nu m-au prea convins aceste inserţii, găsind mult mai interesant stratul de reportaj şi modul de a filma, diversificat şi mereu cu soluţii inedite, ritualul trecerii trenului printre "baldachine".
Cel mai bun film românesc
"...pentru caracterizarea plină de măiestrie a două generaţii şi pentru jocul excelent al interpreţilor de pe ecran".
"Fotografia" / "The Photograph", U.N.A.T.C., 2010, 18'
Scenariul şi regia: Victor Dragomir
Cu: Victor Rebengiuc, Şerban Pavlu, Răzvan Oprea, Luminiţa Gheorghiu
Nu degeaba Victor Dragomir a fost distins încă de la CineMAiubit cu Premiul Criticii, pentru capacitatea de a stăpâni ferm şi convingător cât mai multe registre diferite - numai în ediţia din 2010, la o adică, (precum şi acum, la TimiShort 2011), "Strung Love" şi "Fotografia" sunt aproape diametral opuse (şi aproape la fel de bune). Marea calitate a acestui ultim film stă în modul de a lucra cu Victor Rebengiuc - fără a supralicita cu nimic datele interpretative ale marelui actor, ci doar valorificându-i-le cu acuitate şi bun-simţ. Regisoral, e lucrat compact, solid şi cu stil discret. Defectele se regăsesc la nivel de scenariu: nu are nici început (motivaţiile personajelor, deliberat laconice şi eliptice, rămân totuşi prea neclare), şi nici un sfârşit propriu-zis (acelaşi nărav unatecistic de a le reteza din scurt, că-i mai simplu).
Premiul pentru imagine
"...pentru felul cum a redat viziunea delicată a regisorului asupra unui episod dintr-o relaţie complicată, pusă la încercare."
"Skin", România, 2010, 18'
Regia: Ivana Mladenovic; imaginea: Diana Vidraşcu
Alt film care ar fi fost excelent dacă n-o învăţau până şi pe studenta sârboaică Ivana Mladenovic, altminteri foarte talentată, că numai proştii bagă finaluri la filme. Relaţiile dintre cei trei tineri - un fost deţinut, care tocmai iese din închisoare, iubita lui (fostă... după cum reiese) şi prietenul cel mai bun (tot fost... după cum e pe cale de a deveni) - sunt urmărite atent şi empatic, iar dramatismul intens al viziunii regisorale îşi găseşte o expresie bogată în fotografia Dianei Vidraşcu, una dintre cele mai bune operatoare tinere ale noastre (care, în urmă cu şase ani, pregătindu-se pentru admitere, era şi una dintre cele mai active forumiste Cinemagia, sub nick-ul "16mm").
Premiul publicului
Menţiune specială
"...pentru un scurtmetraj impresionant care abordează o temă socială mai actuală ca niciodată: căutarea unei vieţi mai bune".
"Apele tac" / "Silent River", Germania/România, 2011, 28'
Scenariul şi regia: Anca Miruna Lăzărescu
Cu: Andi Vasluianu, Toma Cuzin
Indiscutabil, cel mai bun film al festivalului - povestea uneia dintre acele treceri înot ale Dunării la sârbi, din ultimii ani ai regimului Ceauşescu. Un scenariu solid, structurat pe cât de echilibrat şi coerent, pe atât de complex şi substanţial. O mare abilitate de a construi secvenţele de suspense, pe o axă dramatică densă - până la final, filmul îţi dăruieşte atât palpitaţii, cât şi lacrimi în ochi. Aştept s-o văd pe Anca Miruna Lăzărescu (care acum vreo douăzeci de ani, când avea abia unsprezece, s-a stabilit în Germania), făcând şi lung-metraj - totul arată că şi-ar aduce o contribuţie importantă la filmul românesc de consum şi simultan şi de conţinut; adică, ăla pe care-l tot aşteptăm şi nu mai vine.
Premiul Videorama
"...pentru abordarea artistică şi creativă în relaţionarea trecutului cu prezentul, dar şi pentru transformarea unei poveşti personale şi pentru modalitatea în care a redat, în mod sentimental, afirmaţia puternică a lui Jean Luc Godard că rolul camerei de filmat este să prezinte curgerea vieţii spre moarte."
"Du und ich" / "You and I" / "Tu şi eu", Germania, 2010, 4'
Regia: Karsten Krause
O femeie tot merge, de patru decenii, spre camera de filmat a soţului ei. O poveste de dragoste pe 8 mm. Unul dintre cele mai interesante, originale şi sensibile poeme filmate pe care le-am văzut vreodată. Simplu, unitar, sensibil, profund. Căutaţi-l!
Menţiunea de onoare Videorama
"...pentru demascarea realităţii media într-un mod al naibii de contemporan."
«Les Barbares» / "The Barbarians" / "Barbarii", Franţa, 2010, 5'
"Dacă politica este chemată să revină, asta se va întâmpla numai într-un mod primitiv şi neprezentabil. Apoi, un zvon înăbuşit se va ivi de acolo de unde se aude răcnetul: «Suntem lepădături! Suntem barbari!»"
Din nou un film poematic - dar în cheie dură, nemiloasă. Un montaj de imagini original şi rafinat, sublimându-se treptat şi irezistibil într-o demascare atroce a ipocriziei politice. Un alt "must" - mai ales pentru cei ce vor să se iniţieze în facerea de filme.
...Pe lângă filmele din acest palmares, mi-am mai reţinut atenţia multe altele - căci, cum spuneam, a fost o selecţie de înalt nivel; voi reveni mâine, cu un articol similar, pentru a le comenta pe scurt.
