Oscar 2011: Înfruntarea dintre Bridges, Bardem, Firth

Actorul dă viaţă în True Grit  unui personaj în genul celor cu care Bridges şi-a obişnuit fanii - un erou rătăcitor, dezinvolt, cam lipsit de scrupule şi de regulă imprevizibil. Atitudinea degajată şi perspectiva naturalistă în construirea personajului - pe care le are Bridges, poate şi Oscarul din 2010, i-a făcut pe fraţii Coen să-l distribuie în rolul şerifului Cogburn. Alcoolic, făcând dreptate după regulile lui (adică omorând infractorii în loc să-i aducă în faţa legii), cel mai adesea un pierde-vară, cu un caracter imposibil, Cogburn este angajat de către o fată de 14 ani, Mattie Ross, pentru prinderea lui Chaney, cel care i-a ucis tatăl, lăsând-o orfană.

Interpretarea lui Jeff Bridges
Bridges vine în acest film "la pachet" cu magia lui proprie, cu care puţini alţi actori se pot lăuda. Rolul i se potriveşte ca o mănuşă.

Şanse la Oscar
Jeff Bridges obţinea în 2010 Oscarul pentru rolul unui cântăreţ de country trecut de tinereţe, Bad Blake, în Crazy Heart (produs în 2009). Credem că Academia va prefera anul acesta să înmâneze trofeul unui alt actor, lupta finală dându-se cel mai probabil între Colin Firth, cu un Glob de Aur deja, şi Javier Bardem - premiat la Cannes pentru rolul din Biutiful.

Evoluţie

The Last Picture Show (1971), în regia lui Peter Bogdanovich, a condus către celebritate pe actorii mai tineri Jeff Bridges, Timothy Bottoms, Cybill Shepherd şi către Oscaruri pe cei mai maturi (Ben Johnson, Cloris Leachman). Rolul lui Duane Jackson, pentru care Bridges a fost nominalizat prima dată la Oscar ("Cel mai bun rol secundar"), a dat tonul unei galerii întregi de roluri cu un farmec alunecos. Printre ele, cel al boxerului aflat în ascensiune, alături de un Stacy Keach în declin (Fat City, 1972), delincventul din timpul războiului de secesiune în Bad Company (1972), pilotul de curse în The Last American Hero (1973), tânărul anarhist în cadrul unei distribuţii cu veterani de prima mână în The Iceman Cometh (1973) al lui Eugene O'Neill, acolitul personajului lui Clint Eastwood în Thunderbolt and Lightfoot (1974 - nominalizare la Oscar), cowboy-ul din Rancho Deluxe (1975) sau scenaristul de western care îşi doreşte să devină cowboy în Hearts of the West (1975), şi rolul fratelui unui preşedinte asasinat care urmăreşte pe asasin în Winter Kills (1979). Toate rolurile sunt fermecătoare, şi ar fi trebuit să-l propulseze pe Bridges pe culmile celebrităţii - ceea ce, în mod straniu, nu s-a petrecut. Probabil că a fost subapreciat într-o perioadă în care Hollywood-ul era aliniat figurilor de calibrul lui Dustin Hoffman, Rober de Niro şi Al Pacino.

Cu toate astea, Bridges a captat atenţia publicului în mai multe filme ale deceniului trecut, în rolul programatorului din clasicul SF TRON (1982), reluat în 2010, al muzicianul aflat în competiţie cu fratele său (jucat chiar de fratele actorului, Beau Bridges) pentru atenţia frumoasei cântăreţe jucată de Michelle Pfeiffer - în The Fabulous Baker Boys (1989). Jeff a fost a treia oară nominalizat la Oscar pentru un rolul din Starrgan (1984), câştigând apoichiar mai mult atenţia publicului în rolul permanent optimistului inventator Preston Tucker (Tucker: The Man and His Dream, 1988). De atunci, Jeff Bridges s-a bucurat de popularitatea în rândul publicului, dar şi de respect la critici. The Fisher King (1991), American Heart (1992), Stare de şoc (1993), Marele Lebowski (1998 - acum un film cult) şi Persona non grata (2000), un film care i-a adus a patra nominalizare la Oscar, sunt exemple pentru o evoluţie remarcabilă. De curând, rolul villain-ului în Iron Man (2008), şi Oscarul, Globul de Aur şi premiul Screen Actor Guild, primite la 60 de ani, pentru Crazy Heart (2009).