El e unul dintre cei mai periculosi pradatori din lume, care poate chiar sa ghiceasca gandurile celorlalti; ea este o adolescenta nevoita sa se maturizeze brusc. Se indragostesc, in Twilight. Iata, mai jos, un interviu luat lui Stephenie Meyer, autoarea romanului cu titlu omonim, din care aflam cum i-a venit ieea unei povesti de dragoste dintre un vampir si o muritoare, in conditiile in care e o fricoasa de felul ei, evitand in mod constant filmele de groaza.
1. Cum a fost sa-ti vezi pentru prima data opera pe marele ecran?
Chiar se poate spune ca a fost o adevarata experienta. Am fost de-a dreptul terifiata la intrarea in sala de cinema. Tin minte ca ma gandeam ce o sa spun, daca filmul o sa fie prost. La vremea aia inca nu era prea tarziu ca filmul sa mai suporte mici modificari. Cu toate astea, daca filmul nu mi-ar fi placut, nu ar fi existat nicio sansa sa fie refacut in totalitate. Cam asta trecea prin capul meu inainte de prima vizionare. Apoi am vazut filmul, in forma sa de first cut. Am venit la film cu o agenda si un pix, pentru a-mi nota ce trebuia modificat, din punctul meu de vedere. A fost o experienta atat de intensa, incat uitasem ca am venit pornita sa-mi notez eventualele modificari. Filmul a fost pur si simplu captivant, asa ca m-am trezit la finalul proiectiei, ca tot ce-mi doream era sa-l vad din nou.
2. Trebuie sa fie o experienta extraordinara sa vezi cum personajele tale prind viata.
De-a dreptul extraordinara...Desi prima data cand am observat cum prind personajele mele viata a fost pe platourile de filmare. Atunci m-a lovit cu adevarat lucrul asta si am realizat de fapt ce se intampla, cum rodul imaginatiei mele prinde viata. A fost un sentiment suprem.
3. Ai declarat ca ideea pentru romanul Twilight ti-a venit in somn, in timp ce visai. Despre ce era vorba in visul respectiv?
Visul este foarte bine conturat in capitolul al treisprezecelea al cartii. Inca mai am imaginea foarte clara in minte. A fost un vis atat de ciudat, un vis din acela care mi-a lasat senzatia ca il pot avea o singura data in viata. Nu mi se mai intamplase nimic de genul ala pana atunci si nici ca am mai experimentat asa ceva pana in prezent. Aveam imaginea unei pajisti pozitionate in forma unui cerc perfect, in mijlocul careia se aflau doi tineri prinsi intr-o conversatie. Ea era comuna, aproape neobservabila. In schimb, el stralucea de-a dreptul in lumina soarelui. Era superb. Era un vampir. Ii spunea fetei cat de mult si-a dorit sa o omoare si cu toate astea cat de mult o iubea. M-am trezit cu gandul la ce aveau sa-si spuna in continuare. Am notat repede intregul vis. Si exact in acel moment al asezarii visului pe hartie, am realizat ca nu ma mai pot opri din scris. Asa a aparut romanul Twilight.
4. Si sotul tau?
Sotului nu i-am spus ce faceam. Era de-a dreptul intrigat de ce se intampla. Putin iritat de faptul ca lucram in continuu la computer. Mi-a fost greu sa-i spun la ce lucrez, ca este vorba despre o poveste de dragoste dintre un vampir si un om, intr-un fel cam la fel de greu cum i-a fost lui Edward sa-i confeseze Bellei faptul ca este un vampir.
5. Ai fost dintotdeauna fascinata de vampiri?
Deloc. Sunt foarte fricoasa de felul meu. Ca o pisica. Nu ma uit la filme de groaza. Nici macar nu inteleg de ce oamenilor le place sa fie speriati intentionat. Este clar ca sunt in minoritate in cazul de fata (rade)...Pentru mine, un vampir reprezinta intruchiparea unei persoane aflate intr-un moment dificil al vietii sale, careia i se spune “nu poti fi nimic mai mult decat ceea ce esti”. Iar apoi ei isi spun “Nu o sa fiu ceea ce sunt, o sa fiu ceea ce vreau eu sa fiu”. Ador asta. Adica viata mea a fost una destul de usoara, dar pe de alta parte vezi mereu oameni capabili sa-si depaseasca aceasta conditie. Twilight a fost o metafora fantezista pentru a prezenta o astfel de persoana.
6. Ar fi corect sa spunem ca te identifici cu vampiri din Twilight?
Ar fi mult mai corect sa spunem ca ii admir. Am fost dintotdeauna libera sa fiu cine si ce am vrut sa fiu. Am fost capabila sa fac alegerile pe care le-am vrut. Nu a fost greu. Asa ca ii admir pe cei care nu au avantajul asta, care sunt fortati sa fie ceva ce nu-si doresc.
7. Dar cu Bella te identifici ?
Si fata de ea, viata mea a fost complet diferita. Cred ca asta a facut parte din deliciul scrierii unui asemenea personaj. Cand aveam 17 ani, eram destul de ocrotita de familie. Parintii mei au fost impreuna dintotdeauna. Am avut o gramada de frati si surori si aceasta viata de familie extrem de frumoasa. Am apucat sa fiu un copil pentru foarte mult timp. Si iata-o pe Bella, o adolescenta nevoita constant sa fie un adult. Mi-a placut la nebunie, sa creez un personaj atat de diferit de mine.
8. Cum impaci scrisul cu viata de familie?
Cu Twilight, a fost mai mult o obsesie sa-l scriu. Lucram de parca eram in transa. Cu toate ca fizic eram prezenta alaturi de familie, eram tot timpul cu gandul la roman. Timp de trei luni am fost aproape absenta din viata familiei mele. Asta a fost cam ciudat. Iar sa invat cum sa echilibrez viata de familie cu scrisul, a fost un intreg proces.
Părerea ta
Spune-ţi părerea