O poveste care nu se putea întâmpla decât în oraşul lui Gaudí sau în Paris, Vicky Cristina Barcelona are acele ingrediente speciale care pot face pe orice privitor să rezoneze ori măcar să urmărească acest film cu simpatie. Woody Allen are o viziune spumoasă asupra a tot ce înseamnă o relaţie de vacanţă, şi aduce un suflu proaspăt şi isteţ modului în care se abordează în filme teme ca romantismul, aventura, relaţiile. Regizorul face şi un portret - în care senzualitatea este cuvântul de ordine - modului de viaţă boem.
Allen meditează asupra succesului şi eşecurilor relaţiilor, explorând psihologia personajelor, evitând modelul de iubiri hollywoodiene. Povestea este transpusă în decorul unic al Barcelonei, în plină vară, asfel încât atmosfera generală a filmului este pozitivă, solară.
Vicky Cristina Barcelona are loc în timpul unei vacanţe de vară. Vicky (Rebecca Hall) şi Christina (Scarlett Johansson) părăsesc America natală pentru a-şi petrece vara în Spania. Vicky este o persoană raţională, Christina una visătoare, dar - cu toate astea - pe amândouă le aşteaptă experienţe intense o dată ce ajung să-l cunoască pe Juan Antonio (Javier Bardem).
Pictorul se apropie de Vicky şi Christina într-un restaurant catalan, făcându-le o propunere care le ia prin surprindere: să-l însoţească în micul oraş Oviedo, unde vor vizita locurile, vor bea vin şi vor face dragoste. Dacă personajul lui Johansson se lasă sedus de propunere, Vicky este ofensată, se întreabă chiar cine este acest artist european îndrăzneţ şi plin de clişee?. Vrea chiar să o îndepărteze pe Christina de el cât de repede posibil. Dar pe parcursul poveştii, Vicky îşi schimbă părerea despre Juan Antonio... îşi dă seama că este un bărbat neobişnuit, iar oferta sa de la început nu este chiar aşa ostentativă.
Lui Bardem îi iese de minune să fie seducător, misterios, reuşeşte să devină un Don Juan autentic, iar Scarlett Johansson se dovedeste din nou o bomba sexy; chiar Rebecca Hall (Vicky) compune cu talent un personaj sensibil, în căutarea unui echilibru afectiv.
Deşi cei trei sunt la înălţime, filmul ar fi trebuit să se numească Maria Elena Barcelona. Maria Elena este personajului jucat de Penelope Cruz, care acaparează toată energia filmului, deşi apare abia din a doua jumatate a producţiei. La final, răvăşiţi de un personaj atât de spumos, nu rămânem în minte decât cu actriţa oscarizată anul acesta. Ea joacă rolul fostei soţii a lui Juan Antonio (Javier Bardem), pictor şi dandy seducător. Maria Elena a trecut prin mai multe tentative de sinuncidere, după divorţ, şi se pare că echilibrul nu şi-l poate găsi nici în pictură, ci doar în compania fostului soţ. Totul este de înţeles până când, mutat cu noua iubită - Christina - personajul lui Bardem trebuie s-o accepte în casă şi pe fosta soţie, asta ca să evite un nou act sinucigaş din partea ei. Prin urmare, cei trei - fosta sotie, iubita şi bărbatul - trebuie să convieţuiască sub acelaşi acoperiş. Personajul lui Cruz este exploziv - scenele de gelozie nu lipsesc, competiţia pentru a (re)câştiga inima lui José Antonio alternează cu o solidaritate tristă între cele doua femei care iubesc acelaşi bărbat, urmând acceptarea acestei convieţuiri bizare şi, într-un final, le ménage à trois.
Regizorul Woody Allen a reuşit să-i dea foarte multă culoare personajului Maria Elena, să-l facă exotic, dar actriţa îl mai scapă din mâini, pentru că din haotic cum e îl face acaparant, iar din certăreţ îl face telenovelistic. Cruz strică, practic, economia raporturilor dintre personaje.
Per ansamblu, însă, avem o comedie romantică, de văzut şi revăzut, un film dulce, şi totodată cu sare şi piper (Scarlett Johansson sarea şi Cruz piperul!?), care vine de la un regizor ce arată că e genial chiar şi într-un film uşor, de week-end.
Părerea ta
Spune-ţi părerea