Titanic: amănunte inedite, după 15 ani

Titanic se relansează vineri, 6 aprilie, în trei dimensiuni - la 15 ani de la data premierei, iar Cinemagia vă prezintă câteva amănunte mai puţin cunoscute despre filmări.

Pentru a se documenta, James Cameron - un pasionat al scufundărilor - a coborât la aproape 4000 de metri adâncime, pentru a vedea de aproape epava Titanicului, de la bordul submarinului de cercetare Mir 1. La câţiva metri de epavă, regizorul reuşeşte în ultimul moment să evite o coliziune care probabil l-ar fi costat viaţa, din fericire doar aparatul de filmat fiind distrus: "M-am încordat în aşteptarea bubuitului imploziei", descrie momentul James Cameron - în jurnalul său. Este doar unul dintre momentele premergătoare filmărilor proiectului ambiţios al lui James Cameron: povestea uneia dintre cele mai tragice catastrofe maritime, spusă prin prisma unei poveşti de dragoste: Titanic.

Pentru asta a fost nevoie de un platou de filmare cât un studiou întreg, de rezistenţă fizică şi emoţională, de o distribuţie impresionantă şi mai ales un buget uriaş. Fiind declarată „de nescufundat”, având o încărcătură preţioasă de peste 2.200 de bărbaţi, femei şi copii, nava şi-a început călătoria în Southampton, Anglia, îndreptându-se către oraşul New York cu speranţe, uimire şi optimism. Însă, această „navă a viselor” a purtat spre moarte peste 1.500 de persoane în apele îngheţate ale Atlanticului de Nord, la primele ore ale zilei de 15 aprilie 1912.

Prin complexitatea platourilor de filmare, Titanic a depăşit superproducţii ca The Waterworlds, Cleopatra, Heaven's Gates. Oricât de curajoasă a fost viziunea regizorului, a fost nevoie de o armată de actori, tehnicieni, meşteri, scenografi, costumieri, care au trebuit să recreeze atmosfera nopţii în care a avut loc tragedia Titanicului. Deborah Scott este una dintre ei: în pregătirea costumelor - cea mai mare provocare din carieră - a cercetat timp de luni întregi cum arăta îmbrăcămintea la momentul 1912. Ziare, reviste, cataloage vechi, jurnale şi arhive, inclusiv broşurile liniei White Star (proprietarii Titanicului) au dus-o la concluzii spectaculoase: "Nu-ţi vine să crezi câte păsări erau sacrificate doar pentru penele de la pălării, probabil câteva sute de mii!". Costumiera a reuşit să alcătuiască un veritabil muzeu de haine de epocă pentru protagoniştii Titanicului, şi se poate mândri că, spre deosebire de originale, modelele ei nu au rămas pe fundul oceanului...

Pentru cea mai mare parte a echipei de filmare, Titanic a început odată ce au ajuns la Rosarito, o mică staţiune de pe coasta Californiei în Mexic: era locul ales pentru construcţia studioului. S-au construit bazine uriaşe de apă şi un model al Titanicului înalt de zece etaje. Deşi totul părea o risipă de bani, era exact contrariul: toate facilităţile erau asigurate. "Când am ajuns acolo cu Jim, am dat de un loc gol", povesteşte asistentul de regie Josh McLaglen, "apoi regizorul a studiat peisajul, direcţia vântului, unghiul soarelui, perspectiva asupra oceanului, unde ar trebui să fie nava aşezată-tot ce trebuia pentru film".

"Inspira admiraţie", relatează Billy Zane (care l-a jucat pe antipaticul logodnic al lui Kate Winslet), "au construit un oraş întreg, erau trei macarale şi mii de lucrători. Era ca în zilele de glorie ale marilor studiouri, Cecil B. DeMille, MGM. Era ca pe adevăratul Titanic".

Directorul de imagine Russell Carpenter l-a înlocuit pe Caleb Deschanel, al cărui stil nu a fost acceptat de Cameron. Regizorului i-a spus simplu noului venit "Ei bine, cred că ştii cum trebuie să iasă genul ăsta de filme".

Cu material filmat de la epava adevăratului Titanic şi cu modelul în mărime reală aproape gata, filmările au început pe platourile din Rosarito şi în bazine lângă San Diego. După cum era de aşteptat, întârzierile nu au fost puţine. "Filmam deja scenele de sub apă, în timp ce modelul era construit, ca să mai salvăm timp".

Pentru că modelul Titanicului (supranumit Big Boat) era o construcţie remarcabilă, iar logistica impresionantă: pentru a recrea scena scufundării, nava era alcătuită din secţiuni mobile, fiecare acţionată hidraulic. Partea din faţă se poate scufunda 10 metri, iar pupa trebuia să se ridice la 90 de grade. Îţi făcea părul măciucă", descrie asistentul de regie. La fel de înspăimântătoare erau depăşirile de buget, din capul loculului părea că cele 110 milioane de dolari nu vor fi de ajuns, iar tensiunea creştea între producător şi cele două studiouri partenere, Fox şi Paramount. "Dimensiunile platoului erau copleşitoare", spune directorul de imagine Carpenter. "Tot ce s-a făcut atunci s-ar putea face acum pe computer. Însă un model în mărime reală cu 500 de figuranţi reali care aleargă pe punte, e ceva palpabil. Iar pregătirea camerelor de filmat a fost o altă provocare majoră". Grafica CG nu a lipsit, fiind realizată de Digital Domain: însă cele mai multe scene au fost realizate tradiţional".

„În urma analizării persoanelor care au supravieţuit şi care au murit pe Titanic reiese un fapt uimitor,” declară Cameron. „Dacă erai un bărbat de la clasa a treia, aveai o şansă din 10 de supravieţuire. Dacă erai un bărbat de la clasa întâi, aveai o şansă de aproximativ 50/50 de supravieţuire. Dacă erai o femeie de la clasa întâi, aveai, teoretic, şansă de 100%, iar dacă erai o femeie de la clasa a treia, aveai şanse cam de 25%. Pe scurt, supravieţuirea depindea în mare parte de sex şi clasă. Titanic a reprezentat primul moment în care clasa s-a tradus în număr de cadavre, şi a fost publicat pentru ca toate lumea să ştie. Analizând mai îndeaproape semnificaţia istorică şi impactul asupra societăţii al Titanicului, filmul aduce un omagiu plin de respect călătorilor de pe celebra navă. Însă, ancora emoţională rămâne la relaţia dintre Jack şi Rose. „Am dorit să spunem o poveste într-un context istoric riguros”, declară Cameron. „Dacă se ştie că urmează să se întâmple ceva, noi nu intervenim. Similar, nimic din ceea ce arătăm nu poate să nu se fi întâmplat. Personajele noastre fictive sunt ţesute printre stâlpii istoriei, într-un fel încât ar fi putut fi acolo. Întreaga precizie şi toate efectele vizuale speciale au un singur scop: aducerea spectatorului pe Titanic. Este o experienţă foarte interactivă”.

Titanic 3D va rula în 12 oraşe ale ţării, din 6 aprilie.