Surpriza zilei a patra: australianul Bob (Robert) Connoly. Al doilea autor portretizat in Festivalul Astra. Am vazut doua documentare remarcabile, First Contact si Joe Leahy’s Neighbours, ambele parti ale proiectului intitulat Highlands, la realizarea caruia a colaborat cu Robin Anderson. Documentarele aduc in imagini, in secolul douazeci, ceea ce trebuie sa fi insemnat calcarea lui Cristofor Columb sau Vespucci pe teritoriul American, sau descalecarea lui James Cook in Australia, adica intilnirea indigenilor cu „omul alb” si relatiile dintre colonizatori si colonizati, lupta pentru supravietuire si pentru dreptate a celor din urma.
First Contact priveste in istorie spre intimplarile din timpul in care Michael Leahy calca in Noua Guinee. Anii treizeci. Leahy dorea sa exploreze insulele pentru a gasi aur. Si asta va gasi. Doar ca aurul i-a iesit in drum la pachet cu populatia bastinasa. Iar pentru aceasta din urma, sosirea australianului a produs o revolutie in conceptia lor asupra lumii. Habar nu aveau ca ar mai exista pe pamant si alte chipuri decat ale lor, asa ca initial s-au gindit ca albii trebuie sa fie spiritele strabunilor revenite intre cei vii. Si cum albii aveau prinse tot felul de bluze in jurul soldurilor isi imaginau ca trebuie sa ascunda niste penisuri imense, care ar fi incolacite dupa trup, asa ca isi ascundeau femeile de teama ca ar face crize imaginindu-si virilitatea nepoftitilor oaspeti. Cind au vazut primul gramofon au simtit ca prin gura sa ies glasurile strabunilor, asa ca au jucat zi si noapte dupa ritmurile placilor muzicale. Cind au gasit primele cutii de conserve aruncate de albi, si-ai facut podoabe din ele. Primul avion au crezut ca e o pasare care-i va hali pe toti. Cum au descoperit ca sint cu totii la fel, oameni?... au observat ca excrementele albilor arata si miros exact ca ale lor! Dincolo de toate aceste minunatii, au descoperit si ce inseamna exploatarea si desconsiderarea specifice „omului alb” civilizator. Sute de aborigeni ucisi si, cita ironie, unul dintre membrii expeditiei ii povestea lui Connoly ca orice aborigen ucis era trecut in acte, incit guvernul australian sa faca o investigatie asupra cazului. Carevasazica nu omorau de capul lor, ci oarecum institutionalizat, cu acordul ulterior al conducerii lor. Filmul, realizat in 1987, e construit din povestile indigenilor care au fost martorii evenimentelor din anii treizeci, si ofera multe imagini inregistrate in epoca de echipa lui Michael Leahy.
Joe Leahy’s Neighbours discuta afacerile prezentului in doua comunitati vecine din Noua Guinee. Joe Leahy este fiul pe care Michael l-a avut cu o bastinasa. Joe niciodata nu si-a cunoscut tatal, dar i-a mostenit ambitia. A lucrat pe plantatia unui alb si a economisit bani dorind ca intr-o buna zi sa aiba si el pamint si sa creasca din punct de vedere social. Zis si facut. Profitind de naivitatea batrinilor dintr-o comunitate, a pus treptat mina pe mai tot pamintul. Cultiva cafea si mai toti membrii asezarii depindeau de el. Faza e ca le fagaduise o masina, un anumit procentaj din venit, dar nu a implinit nicio promisiune. Profitul sau anual era de aproximativ un sfert de milion de dolari, iar asta incepusera sa vada tinerii comunitatii: Joe avea un Mercedes personal, o casa mare, televizor color, masini de tonaj, isi trimitea copiii la scoala in Australia. In vreme ce localnicii ramineau saraci lipiti... primeau ceva bani cind le murea un membru al familiei, iar de mincare aveau doar lemnul lingvistic din discursurile lui Joe. Care-si indreapta atentia si spre paminturile tribului vecin, dar lucrurile nu mai par atit de simple.
Bob Connoly surprinde imaginea nasterii unui capitalism salbatic, usor ponderat de conflictele ce apar intre comunitatile indigene si Joe, in care cei dintii sint minati de dorinta aflarii unei minime echitati sociale. Conflicte care capata uneori aspectele luptelor de clasa descrise de Marx in textele sale. Un nou documentar in care societatea romaneasca se poate regasi, fie in parte (in masina lui Joe), fie majoritar (in figurile aborigenilor degraba lasindu-se dusi de nas de un vorbaret iscusit).
Lucian Maier, reporter la Astra Film Sibiu al www.liternet.ro
