Marţi, 15 decembrie
Ora 17:30
The Black Prince of Nepal
România
Ismail Jamaludin
Frământările traficantului Joseph în încercarea de a se retrage dintr-o afacere periculoasă.
Aievea
România
Ana Florea
Într-o dimineaţă Sergiu devine martorul involuntar al unei scene de bătaie.
Today
România
Simona Şuşnea
Atunci când lumina se stinge şi filmul începe...
Luminiţa
România
Millo Simulov
Nu poţi filma un prim-plan dacă nu ai luminiţa în ochi.
Un pahar de vin în plus
România
Ronella Popescu
Un bărbat aflat în compania unui străin rememorează povestea de dragoste a vieţii lui.
Vera vs ursul de bibliotecă
România
Luiza Pârvu
Vera caută dragostea în lucrurile mărunte din jurul ei.
Fuga
România
Tudor Petremarin
Un pericol invizibil pândeşte viaţa a trei soldaţi postaţi lângă un obiectiv strategic.
Întâlnire cu al treilea Reich
România
Victor Dragomir
Un paramedic român rătăceşte prin peisajul devastat de război în căutarea plutonului de cares-a pierdut.
După ore
România
Teodora Lascu
Andreea nu are de ales şi îl ia pe fratele mai mic la întâlnirea cu prietenul ei.
Traseu
România
Andrei Gruzsnickzki
Un film despre lucrurile mici cu care ne întâlnim zilnic şi care uneori nu pot fi depaşite.
Cromoterapia
România
Raluca Răcean
Terapie, individ, angoasă, culoare, senzaţii, sunete, libertate, imagini, linişte...amestecul din Noi.
Şi dacă...
România
Millo Simulov
O zi, o noapte, o secundă...
Penalty
România
Millo Simulov
Un alt fel de meci de fotbal.
Eu şi sora mea
România
Ozana Nicolau
Fuga de acasă a unei adolescente la sora ei mai mare se transformă într-un test de maturitate pentru amândouă.
Timi
România
Cristi Iftime
Timi, un copil de 10 ani cu tulburări comportamentale, este pentru prima dată la mare.
Lullaby
România
Patrubany Csilla
Ce poate face un detectiv care găseşte pe cineva într-o casă goală de 90 de ani?
Hero
Columbia
Camilo Esteban Lopez Moreno
Lucas, un băieţel pasionat de avioane, îşi petrece ziua alături de foarte ocupatul său tată.
Dă pagina ca să vezi programul de marţi, de la ora 20.00!
Părerea ta
Spune-ţi părereaContinuă să se simtă o lipsă marcată de coerenţă conceptuală în ansamblul filmelor de la U.N.A.T.C. Am văzut azi câteva "exerciţii de imagine" cu tendinţe mai marcate spre regie (şi, uneori, chiar cu lacune serioase în domeniul fotografic), precum şi vreo două pelicule de tip eseu, în care continua să primeze calitatea de exerciţiu imagistic, deşi esenţial ar fi fost conţinutul. Din prima categorie se distinge "Luminiţa", (scenariul şi regia: Millo Simulov; imaginea: Anastasija Atanasoska şi Gabriela Hiriţ), o spumoasă satiră a "unatecismelor" de platou, de un comic irezistibil (chiar şi pentru spectatorii fără cunoştinţe de referinţă), ale cărui operatoare, în pofida unor mişcări de cameră foarte îndrăzneţe şi compoziţii destul de expresive, rămân totuşi în mare parte descoperite la capitolul expunere şi echilibru de culoare (mai ales că au filmat în alb-negru). "Aievea" (scenariul şi regia Ana Florea; imaginea: Adi Tudose) foloseşte o motivaţie dramaturgică incertă (era mai indicat să fie sau mai onest în simplitatea lui, sau dus până la capăt), pentru a compune o imagine destul de banală în fond (cu atât mai mult cu cât şi titlul e de un snobism descoperit: ceea ce trebuia să se întâmple "aievea" arată siderant de fals), câtă vreme "Today" (scenariul, regia şi imaginea: Simona Şuşnea), deşi mult mai bine aşezat în pretextul său faptic, nu se ilustrează nici el prin cine ştie ce virtuţi operatoriceşti speciale. Desigur, înţelegem nevoia ca studenţii să exerseze, inclusiv nespectaculos şi fie şi doar pentru a învăţa din propriile greşeli ori măcar limite, dar de aici şi pân la selecţia într-un festival mai este, totuşi, ceva cale de parcurs.
Echilibrate în substanţa lor de exerciţii fotografice care nici nu se rezumă la gratuitate, nici nu tind spre veleitarism, s-au impus "Un pahar de vin în plus" (regia şi imaginea: Ronelia Popescu; scenariul, Andrei Dobrescu), sensibil şi matur, deşi tarat de inadecvarea derutantă a titlului (care singur striga că ar fi trebuit să fie "Daria" - şi nu altul!), şi "Vera vs usul de bibliotecă" (imaginea: Andrei Goagă; regia: Luiza Pârvu; scenariul: Luiza Pârvu şi Raluca Mănescu), de un umor ludic pe cât de original, pe atât de bine controlat. Amorf şi tulbure, nu mi-a spus nimic, de nici o culoare (nici măcar de... albul sau negrul oricum imprecis stăpânite) "Fuga" (imaginea: Radu Tancău; regia: Tudor Petremarin; scenariul: Radu Tancău şi Tudor Petremarin), iar "După ore" (imaginea: Oana Bălţatu; regia: Teodora Lascu; scenariul: Elena Enea), deşi nul ca fotografie şi irelevant ca evoluţie scenaristică şi regisorală, se reţine totuşi prin simplitatea inspirată a premisei dramaturgice - care, deşi nu văd cu ce l-ar fi ajutat pe un student la operatorie, putea fi dezvoltată într-un film de scurt-metraj interesant.
Indiscutabil, cel mai reuşit din tot grupajul este "Close Encounter of the Third Reich" (imaginea: Marius Apopei, scenariul şi regia: Victor Dragomir): consistent, coerent, matur. Singurul lucru care i se poate reproşa este secvenţa complet redundantă a morţilor din autobuz (întâmplător, un model de prin 1980 - greu era să ferească detaliile de construcţie!), al cărei rol de twist dramaturgic putea fi îndeplinit mult mai elegant de cele trei pete de sânge de pe perete (sugerând clar doi adulţi şi un copil), dezvăluite încă din setup. Oricum, trecând pe lângă aceste stângăcii, producţia are substanţă şi stil, dovedind şi stăpânirea cu măiestrie a fotografiei filmice.
La fel de inegale (ca printr-un fel de compensaţie nefericită) se relevă şi exerciţiile de regie din seria imediat următoare. Din fericire, tonul îl dă un film rotund şi împlinit, "Traseu", de Anrei Gruzsniczki (scenariu scris în colaborare cu Cristina Apostol), despre destrămarea unei relaţii pe parcursul unui traseu montan dificil: incompatibilitate, suficienţă, lipsă de comunicare, într-o metaforă simplă şi elegantă, la fel de eficient filmată, a unuia dintre nenumăratele "trasee ale vieţii".
Surprinzător, îi urmează două alcătuiri de par mai degrabă numere de gimnastică operatoricească: "Cromoterapia", de Raluca Răcean (imaginea: Radu Gorgos) un foarte frumos exerciţiu de imagine şi culoare (şi nimic mai mult!), şi "Şi dacă...", de Millo Simulov (imaginea: Dan Pădure; scenariu scris de cei doi împreună), un foarte abulic exerciţiu de imagine şi tonuri alb-negru pe super 16.mm (şi ceva mai mult: câteva versuri de Eminescu trântite în final fără nici un rost - poate ca să exemplifice preceptul: "more is less"). Acelaşi Millo Simulov, şi tot pe super 16 în alb-negru, lungeşte inutil şi ostentati o glumiţă altfel drăguţă, despre un microbist gras care şi vede nurii super-hot ai nevestei până când respectiva nu i se înfăţoşează în echipament de fotbaliator: "Penalty".
Mai adunate, mai profesioniste, dar nici ele desăvârşite (fie şi la nivel de festival studenţesc încropit la repezeală), se disting "Eu şi sora mea", de Ozana Nicolau (filmat cam nesigur tot de Dan Pădure, când era mai mic - aici apare "Dănuţ" pe generic), o poveste de viaţă simplă şi compactă, cu premise eficiente şi o dezvoltare dramaturgică acceptabilă, în parametrii unei unităţi de timp şi spaţiu foarte restrânse - inclusiv o bună folosire a actorilor, în frunte cu Iulia Verdeş, pe care ne-am dori s-o vedem distribuită mai des. Sigur ar fi fost loc de mai mult, atât la structurarea povestirii, cât şi la paginarea ei regisorală - dar poate că Ozana a preferat să se concentreze asupra unui exerciţiu delimitat mai precis. În sfârşit, Cristi Iftime, cu concursul talentatului operator Marius Apopei, optează şi el pentru o formulă îngrădită, dar lăudabil finalizată în context, cu "Timi" - experiment din categoria "one fixed shot" cu câteva personaje într-o cameră de hotel. Cea mai importantă izbândă e, şi aici, colaborarea cu actorii (în frunte cu Adrian Titieni), iar principalul rateu, decapitarea acestora prin încadratură (motivată, dar împinsă prea departe, în zona iritării inestetice a spectatorului). Altfel, scenariul lui Iftime, deşi musteşte de premise bune, se autolimitează şi el la parceluţa "feliei de viaţă" - trebuia neapărat, fie şi în acel format simplu, să-si contureze un story, şi chiar ar fi avut de unde şi cum.
În fine, grupajul s-a încheiat cu un foarte frumos exerciţiu de virtuozitate din familia "one moving shot" (fortuit-complementar cu cel anterior), de la Sapienţia: "Lullaby", de Patrubány Csilla, - un film sobru şi dens, filmat cu stil şi subtilitate de Székely Róbert. ...Şi, în sfârşit, columbianul "Hero" (regia: Camilo Esteban Lopez Moreno, scenariul: Daniela Melo Ramiro Munera; imaginea: Felipe Ramirez), din nou un fragment de viaţă nu tocmai împlinit, filmat cu o corectitudine cam şovăielnică şi ratând câteva premise extrem de ofertante - inclusiv aceea de a specula cu ajutorul camerei expresivitatea unui copil.
În aceeaşi seară, de la orele 20:00, am avut şansa să mai prindem două unatecisme, dintre care primul, "Ploaie în deşert", de Ilinca Neagu, este deconstruit (involuntar) în jurul unui business-man negru care se rătăceşte prin Bărăgan. Începe greoi, sclipeşte o clipă, în secvenţa comică de la bufetul satului, apoi se împotmoleşte definitiv, precum maşina bietului Aloysius Itoka pe drumuri de ţară.
"Cumpărături de ultim moment", al lui Victor Dragomir, îmbină foarte interesant calităţile şi defectele - cel mai adesea, pe muchia precară a relaţiei "prea perfect ca să fie adevărat": toate replicile au umor, permanent personajele sunt spontane, fiecare moment îl duce înainte pe celălalt - în raport alternativ cu diverse hibe involuntare, ca falsitatea intermitentă a actorilor (altminteri, deloc slabi!), sau soluţia cam discutabilă de final, unde lucrurile prea se potrivesc la modul "happily lived ever after"...
Pitbull (Mihnea Columbeanu)
16 decembrie, 2009
Bucureşti, România
Grupajul peliculelor din cea de-a treia seară a început cu o serie de mostre parcă anume alese spre a fi cât mai abulice, dar lungi. Nu m-a convins deloc exerciţiul vizual "Charmers", al lui Gasper Sunderi (regia şi imaginea), de la F.A.M.U. un periplu psihedelic abulic şi staţionar prin centrul unui mare oraş, noaptea... I-a urmat un exemplu clar de ratare cu brio a unei premise cât se poate de ofertante: "Vacanţă cu iubire", de Daniel J. Nouri, U.N.A.T.C. Eternul motiv, încă neepuizat, al băiatului care, în vacanţă la bunici, descoperă dragostea, e reiterat aici împrăştiat şi ilogic, demonstrativ şi superficial (nu-l salvează decât, atât cât se poate, imaginea stăpânită cu siguranţă a lui Alex Stoica). "Bear", de Emily Keslar (regie, scenariu şi imagine), de la Tisch School of the Arts din New York, e atât de haotic încât nu se poate nici măcar urmări, necum discuta, iar "Endgame", al lui Mihai Tomescu de la U.N.A.T.C., deşi foarte bine filmat la rândul lui, de către Geo Niţă, rămâne mult prea lung pentru puţinul pe care şi-l propune.
Lucrurile s-au mai înviorat puţin cu "My Dead Brother", al australianului Samuel Sheffield (scenariu, regie, montaj şi sunet - plus imaginea cam şovăielnică a lui Sam Kristofski) - o poveste stranie despre nebunie, moarte şi ataşamentul fratern, conţinând măcar câteva ciudăţenii incitante. După care, un salt calitativ indiscutabil s-a înregistrat cu "O zi obişnuită de sâmbătă", de la U.N.A.T.C. (scenariul: Rodica Dumitru; regia: Radu Iulian Baba; imagine: Vladimir Iancu), scurt şi dens, lucrat meticulos şi bine organizat, matur şi sigur pe sine - doar cu două neajunsuri: portretul în tuşe prea brutale al ginerelui, şi două grosplanuri ostetative şi incoerent integrate la montaj ale Ilenei Stana Ionescu, spre sfârşit. Nu m-a dezamăgit nici "As Dry As Dust", de Kai Schonrath (Filakademie, Germania), cel puţin pentru umorul macabru de bună calitate, deşi povestea e nesigură pe sine, iar sensurile finale de cam pierd prin bălării.
Pitbull (Mihnea Columbeanu)
17 decembrie, 2009
Bucureşti, România