Cu siguranta unul dintre cele mai amuzante filme din competitie, Azul oscuro casi nero/Albastru inchis aproape negru a provocat entuziasmul publicului, care nu s-a putut stapani sa nu aplaude in repetate randuri in timpul proiectiei. Un film despre tot ceea ce facem macinati de indoiala in fata perspectivelor si cu toate acestea aproape fara ezitare, din inconstienta sau totala daruire (e destul de greu de facut diferenta). Azuloscurocasinero, dupa cum este scris titlul pe afisul filmului original, de parca ar trebui pronuntat intr-un singur cuvant, e de o candoare si un umor nemaipomenite. Ca si titlul, evenimentele filmului aluneca extrem de usor, fara hopuri, dar cu surprize, iar povestea tanarului Jorge, obligat de atacul cerebral al tatalui sau sa-i preia acestuia insipida slujba de portar de bloc, se dezvaluie sprinten, punctata de momente de-un comic nebun, pentru ca totul se petrece intr-un mediu lipsit de rezerve si de inhibitii smuls parca din filmele lui Almodovar.
Fratele lui Jorge este la inchisoare, unde o intalneste (la un cerc de teatru) pe Paula, care vede in el mai mult un automat de spermatozoizi ce-ar putea s-o lase insarcinata. Ca asta ii permite sa fie mutata intr-o zona de minima securitate a inchisorii este foarte important, asa ca Antonio apeleaza la "serviciile" fratelui sau atunci cand afla ca el nu poate avea copii. Ajutat de bizara relatie cu Paula si de exemplul prietenului sau cel mai bun, Israel, ce-si exploreaza sexualitatea secondat intr-un mod la fel de bizar de propriul tata, Jorge ajunge sa-si dea seama ca si dorintele lui sunt importante si ca trebuie sa lupte pentru propriile visuri. Bineinteles, si decizia finala a lui Jorge o sa surprinda, ca doar suntem intr-un film care nu respecta regulile. Foarte amuzant si induiosator, dar cu siguranta filmul regizorului spaniol Daniel Sanchez Arrevalo nu va fi un adversar de temut pentru 432.
