În acest weekend, la invitaţia Ambasadei Franţei şi a Institutului Francez din Bucureşti, actorul francez Bruno Putzulu îl va încarna pe celebrul anti-erou tragic Caligula la Teatrul Bulandra, într-o piesă montată de Stéphane Olivié-Bisson după primul text al lui Albert Camus. Piesa are două reprezentaţii, sâmbătă şi duminică, de la ora 19, la Bulandra Izvor.
"A guverna înseamnă a fura, toată lumea o ştie."
Dintre Camus şi Caligula, ne putem întreba cine este mai nebun. Să transformi un împărat roman însetat de sânge într-un erou romantic şi asasinatul său într-o formă superioară de sinucidere este o viziune care nu duce deloc lipsă de îndrăzneală, iar Camus nu avea decât 25 de ani când a scris-o. Suntem în 1938 şi "obsedat de imposibil, otrăvit de dispreţ si oroare", Caligula lui Camus "tinde sa exercite, prin crimă şi pervertirea sistematică a tuturor valorilor, o libertate care la sfârşit se va dovedi că nu este cea pe care o căuta". În 1945, în Parisul abia eliberat, Caligula triumfă pe scena Teatrului Hébertot cu Gérard Philipe în rolul principal. Dupa război Camus lucrează din nou la piesă, pe care o va imbunătăţi până în 1958.
Versiunea montată de Stéphane Olivié-Bisson este cea originală, foarte rar folosită în teatru, a acestei "tragedii de inteligenţă". Spre deosebire de adaptările ulterioare, opera de tinereţe subliniază caracterul "intuitiv, instinctiv, ambiguu şi extrem" al piesei. Pentru aptitudinea actorului pentru dezechilibru şi extravaganţă, forţa şi umorul, şi în acelaşi timp o vulnerabilitate aproape infantilă regizorul l-a ales pe Bruno Putzulu pentru rolul principal şi imperial - pe care Camus visa să-l interpreteze el însuşi.
"Nu există decât un singur fel de a fi egal cu zeii: să fii la fel de crud ca ei."
Originar din Sardinia, Bruno Putzulu îşi petrece copilăria în Normandia, unde îşi descoperă pasiunea pentru fotbal. În 1990 renunţă la acest sport şi se îndreaptă spre teatru, intrând la Consevatorul Naţional de Artă Dramatică şi apoi în echipa teatrului Comédie-française. Nominalizat prima dată la premiile Cesar în 1996 cu rolul din Les Aveux de l'innocent de Jean-Pierre Améris, trebuie să aştepte însă până în 1999 să fie recompensat cu premiul pentru Meilleur espoir masculin, graţie rolului său de seducător din producţia Petits Désordres amoureux.
Mare admirator al lui Jean-Luc Godard, joacă în filmele acestuia Les passagers şi Eloge de l'amour. Caracterul independent şi personalitatea sa puternică devin incompatibile cu stricteţea de la Comédie-Française, pe care o părăseşte în 2002. Un an mai târziu îl interpretează pe Cipriani în Monsieur N, mult apreciatul film despre exilul şi moartea lui Napolen Bonaparte.
