Mihai Mereuță

Mihai Mereuta se naste in Botosani la Santa Mare in 29 noiembrie 1924, intr-o familie de tarani. Termina gimnaziul in localitate si apoi pleaca la liceu in Iasi dupa cum povesteste chiar maestrul cu umorul sau caracteristic: “Eu sunt țăran. Oleacă școlit, dar țăran. Când am venit la liceu la Iași, m-am descălțat de opinci la bariera Iașului, m-am încălțat cu o pereche de bocanci și am dat examen la liceu”. Dupa terminarea liceului se inscrie la Facultatea de Litere și Filozofie din...

Mihai Mereuta se naste in Botosani la Santa Mare in 29 noiembrie 1924, intr-o familie de tarani. Termina gimnaziul in localitate si apoi pleaca la liceu in Iasi dupa cum povesteste chiar maestrul cu umorul sau caracteristic: “Eu sunt țăran. Oleacă școlit, dar țăran. Când am venit la liceu la Iași, m-am descălțat de opinci la bariera Iașului, m-am încălțat cu o pereche de bocanci și am dat examen la liceu”. Dupa terminarea liceului se inscrie la Facultatea de Litere și Filozofie din Iași, unde urmeaza cursurile de limbă română și filozofie. In paralel insa urmeaza si cursurile Conservatorului George Enescu din Iași. Prestatiile “studentului Mereuta“ nu erau tocmai mediocre, deoarece profesoara lui d-na Gina Sandri, care era cumnata d-nei Lucia Sturdza Bulandra, (sora actorului Tony Bulandra ), ii da posibilitatea de a absolve doi ani intr-unul singur !.. Dupa terminarea studiilor, atat a Facultatii de Filozofie cat si a Conservatorului, in 1948 este angajat ca actor la Teatrul National din Iasi .

Aici intervine o istorioara amuzanta pe care tot maestrul o povesteste: “…ceea ce l-a determinat pe tata (angajarea ca actor n.r.) să vină să mă scoată de acolo, pentru că el mă voia profesor, nu actor. A urmat o discuție cu directorul teatrului, căruia tata i-a spus: „Dați-l afară, că el nu are ce căuta în meseria asta. El trebuie să fie profesor, că ăsta a fost gândul meu și al mamei lui”, și așa mai departe. La care directorul i-a răspuns așa: „Dar știți, el este un băiat talentat, va face meserie frumoasă în teatru”. Iar tata: „Talentat?! Nu e, așa e el de când îl știu, doar eu l-am crescut”. Seara, tata, care nu mai văzuse un spectacol în viața lui, a rămas la teatru. Era o comedie despre Revoluția de la 1848 care a plăcut tatei foarte mult și a spus: „Dacă ăsta e teatrul, e bun. Fă-l în continuare”. Totusi debutul ca artist de teatru il face pe scena Teatrului National din Ploiesti (astazi Teatrul "Toma Caragiu"), jucand rolul “Cetateanului turmentat” din piesa “ O scrisoare pierduta“ de I.L. Caragiale. Aici este coleg de scena cu marele actor Ion Marinescu, desfasurand o bogata activitate.

În 1957, la solicitarea Luciei Sturdza Bulandra, actorul vine pe scena bucureșteană. Va juca alături de: Ion Caramitru in piesa ”Tineri căsătoriți caută camera”, alaturi de Mariana Mihuț in ”Interviu”, si alaturi de Toma Caragiu și Margareta Pâslaru in ”Opera de trei parale”. Din acest capat al carierei va desfasura o multitudine de roluri .Ultimul rol important în care a putut fi aplaudat a fost cel din piesa "Boabe de rouă pe o frunză de lotus în bătaia lunii", jucată pe scena Teatrului Național din București, în regia lui Gelu Colceag.

Activitatea în lumea teatrului a fost completată de sute de piese radiofonice și de peste cincizeci de roluri ca actor de film. Mai semnificativă este implicarea lui Mereuța ca actor în peliculele: “Unde fugi, maestre?”, “Doi haiduci și-o crâșmăriță” (1992), “Liceenii rock 'n' roll” (1992), ”Liceenii” (1987), "Masca de argint" (1984), "Misterele Bucureștilor" (1983), "Trandafirul galben" (1982). În ultimii ani de viață, a prezentat la postul de televiziune TVR2 emisiunea "Ferma", dedicată agriculturii. In 1967 il gasim la IATC, ca profesor la clasa de actorie, impreuna cu Constantin Moruzan fiind profesorul artistei Corina Chiriac. Intr-un interviu, maestrul da o definitie cautariilor umane: “Totdeauna a existat tendința oamenilor de a evada. Depinde cum și în ce situație. Brâncuși, Enescu, nu au evadat? Și mai e acel moldovean, Palade, care dacă rămânea aici, ar fi fost un simplu profesor de biologie la Urziceni, pe când așa, a luat Premiul Nobel. Oamenii au încercat întotdeauna să evadeze din ceea ce este minor, ce nu-i satisface intelectual și spiritual. Au încercat să ajungă într-o altă lume, o altă sferă de înțelegere. Omul simte nevoia să fugă de banal“. Se stinge in urma unui stop cardiac la 1 aprilie 2003 la Bucuresti.