Ioana Pavelescu

Ioana Pavelescu devenea cunoscută în 1976, odată cu "Osânda", de Sergiu Nicolaescu - în acel portret tulburător al Ruxandrei, iubita pe cât de tânără, pe atât de puternică, a eroului tragic Manlache Preda (Pleșa, în romanul lui Victor Ion Popa), interpretat magistral de neuitatul Amza Pellea. Ioana Pavelescu impresiona practic în fiecare secvență, atât în momentele de lirism amar, prea puțin romantic, cu uriașul ei partener, cât și prin delicatețea fermă cu care respingea avansurile repulsivului jandarm Ion...

Ioana Pavelescu devenea cunoscută în 1976, odată cu "Osânda", de Sergiu Nicolaescu - în acel portret tulburător al Ruxandrei, iubita pe cât de tânără, pe atât de puternică, a eroului tragic Manlache Preda (Pleșa, în romanul lui Victor Ion Popa), interpretat magistral de neuitatul Amza Pellea. Ioana Pavelescu impresiona practic în fiecare secvență, atât în momentele de lirism amar, prea puțin romantic, cu uriașul ei partener, cât și prin delicatețea fermă cu care respingea avansurile repulsivului jandarm Ion (alt mare dispărut: Gheorghe Dinică) - dar mai ales în secvența doborâtorului calvar al drumului peste munți (prefigurare a Golgothei pe care urma s-o urce în final însuși Amza). Puțini, însă, știu că cea mai grea încercare a tinerei actrițe pe platourile acelui film a fost secvența nașterii premature în biserică - unde Sergiu, cu propensiunea lui spre naturalism, a cerut să se aducă un avorton autentic, purtat în mini-frigider pe la filmări; fără să cedeze în fața ororii firești, actrița a sublimat într-un mod inegalabil situația, îmbogățind cu o dimensiune greu de descris și definit tragedia mamei care se întoarce la Dumnezeu împreună cu pruncul ce i-a murit încă din pântec.

Deși acela a fost rolul care a relevat-o publicului și totodată a și consacrat-o, Ioana Pavelescu, născută la 28 iulie 1955, în București, debutase de fapt la vârsta de paisprezece ani, în "Pantoful Cenușăresei" (1969), ultimul film al lui Jean Georgescu - din păcate, prea puțin semnificativ, cel puțin în comparație cu titlurile care-l făcuseră pe clasicul său autor, pe bună dreptate, celebru. După cel "de-al doilea debut" (dacă ne e îngăduită o asemenea jonglerie lexicală) din 1976, Ioana a avut șansa încă unui rol de conținut și complexitate interpetativă, cu Doina din "Rătăcire" (1978, Alexandru Tatos), construind sensibil și cu profund dramatism tribulațiile unei tinere românce care nu se poate adapta în noua ei familie din Germania - și evitând cu finețe capcanele tezismelor ideologice anti-emigrare proprii epocii.

După care, din nefericire, și traiectoria Ioanei Pavelescu a avut neșansa unei involuții în deplin dezacord cu talentul ei atât de bogat și rafinat, așa cum se întâmplă cu mulți actori cărora regisorii și producătorii de film le văd mai degrabă calitățile fizice decât resursele interioare. Timp de zece ani și mai bine, a fost distribuită susținut, dar în roluri mai mult convenționale și decorative: "Cumpăna", 1979, Cristiana Nicolae, "Trandafirul galben", 1981, Doru Năstase, "Întâlnirea", 1982, Sergiu Nicolaescu (aici, ce-i drept, personajul avea mari resurse de complexitate, pe care Ioana le-a valorificat folosindu-și fără preget gama de mijloace artistice - dar filmul făcea parte din perioada deja descendentă a lui Sergiu, lăsând prestația ei să cadă repede în uitare), "Calculatorul mărturisește", 1982, George Cornea, "Viraj periculos", 1983, Sergiu Nicolaescu, "Misterele Bucureștilor", 1983, Doru Năstase, "Întunecare", 1985 Alexandru Tatos (aici, alt detaliu anecdotic: rolul amantului ei îl juca vărul meu, Vlad Columbeanu, care deși străin de orice profesiune cinematografică, în acea perioadă obișnuia să facă figurație la Buftea, unde mai primea și câte un rolișor episodic), "Totul se plătește", 1986, Mircea Moldovan, "A doua variantă", 1987, Ovidiu Ionescu, "Mircea", 189, Sergiu Nicolaescu, "Polul Sud",Radu Nicoară, 1993, "Punctul zero", 1996, Sergiu Nicolaescu (o apariție nud, discretă din fericire, dar și complet gratuită, într-un rolișor scurt și inutil). Stabilită deja peste hotare, Ioana Pavelescu a mai fost distribuită sporadic în câteva filme străine, ca "Method" (2004, Duncan Roy), sau "Weapon" (2011, Ernie Barbarash).

Toate acestea, însă, nu știrbesc cu nimic valențele profesionale, artistice, fizionomice și umane ale acestei actrițe care, atât prin rolurile ei de mare valoare de la începuturi, cât și prin prospețimea și onestitatea ireproșabilă cu care s-a achitat și de toate prestațiile de mai târziu, evitând orice manierisme și plafonări, continuă să rămână una dintre personalitățile feminine de marcă ale teatrului și filmului românesc.

Actrița Ioana Pavelescu este fiica actriței Corina Constantinescu și a lui Mihai Pavelescu, medic pediatru. A fost căsătorită cu medicul Ion Marinescu, au avut doi copii: Ionuț și Maria, care a devenit actrița Maria Marinescu. S-a căsătorit apoi cu Mihail Bujor Sion, ambasador al României în Thailanda. Din 1992, s-a stabilit la New York, urmându-și soțul ambasador.