Daca nu ai vazut pana acum nici macar un film din seria Die Hard (macar partea a doua, care era programata ad nauseam intr-o vreme la tv), atunci poate ca site-ul asta nu e chiar ce cauti. Daca, totusi, ai facut cunostinta cu John McClane, atunci poti banui de ce cam toata lumea se extaziaza la gandul premierei de saptamana aceasta, Die Hard 4. Amanat mai spre mijlocul verii (ca sa nu se calce pe picioare cu sfarsiturile de trilogii deja cunoscute), filmul se bucura de regia lui Len Wiseman (Underworld 1 si 2) si ne prezinta un weekend de 4 iulie de cosmar, intregul teritoriu al Statelor Unite fiind paralizat ca urmare a unui atac terorist asupra infrastructurii computerizate. Oamenii rai sunt Thomas Gabriel (Timothy Olyphant) si iubita sa, Mai Lihn (Maggie Q), iar omul la care nu se asteapta sa le strice planurile este John McClane.
Dupa supradoza de scene de actiune (din care cea de la final, care pune in ring un avion si camionul condus de McClane, iese in evidenta) din Die Hard 4, ceva cu iz european: Arta viselor si Lista neagra. Primul poarta semnatura lui Michel Gondry (Eternal Sunshine of the Spotless Mind, Block Party), e cu Gael Garcia Bernal si cu atotprezenta in ultima vreme (nu ca ar fi ceva rau) Charlotte Gainsbourg, si spune povestea lui Stephane (Bernal), care, venit la Paris ca sa se apropie de mama sa Christine, se angajeaza intr-o intreprindere producatoare de calendare si duce o viata monotona. Cand se indragosteste de vecina sa, Stephanie, se loveste de dificultati in incercarile de a o cuceri, asa ca singura solutie pe care o poate aplica este de a evada intr-o lume de vis.
Lista neagra in schimb, aduce cu el o atmosfera mai realista, de razboi mondial (al doilea ca sa fim exacti), cu frumoasa cantareata evreica Rachel Stein (Carice van Houten; urmatoarea fata Bond?) care, incercand sa supravietuiasca Holocaustului, ajunge prinsa intre interesele rezistentei olandeze si cele ale SS-ului. Deci thriller inspirat din fapte reale, bibilit de Paul Verhoeven (il tineti minte, cel cu Basic Instinct, Total Recall, Starship Troopers si, heh, Showgirls) si scenaristul Gerald Soeteman in jur de doauzeci de ani (zic ei), si totodata primul film al lui Verhoeven in Olanda dupa o lunga vreme (tot in jur de doua decenii). Avand ca rezultat numai cronici bune si o asa-zisa intoarcere la forma a regizorului olandez, desi exista voci (printre care si a subsemnatului) care afirma ca niciodata nu si-a iesit din mana.
La final, ca sa respectam stravechile principii ale simetriei formelor, traversam din nou oceanul catre America si Mr. Brooks, filmul lui Bruce A. Evans cu Kevin Costner, Demi Moore si William Hurt, despre un individ (Costner) care dezvolta un alter ego (Hurt) ucigas, in timp ce o politista (Moore) investigheaza lantul de crime de care
