Articole Lady in the Water

Un povestitor desãvârsit poate crea o singurã imagine sau o linie de dialog care sã aibã o legãturã pe viatã cu spectatorii sãi. La ani de zile dupã vizionarea unui film, chiar cea mai simplã sugestie a ei aminteste instantaneu impactul emotional al povestii si experienta noastrã de a urmãri un moment cinematografic care se descoperã pentru prima oarã.

În anul 1999, scenaristul-regizor M. Night Shyamalan si-a captivat spectatorii cu thrillerul sãu apreciat pe plan international The Sixth Sense, o poveste pe multe planuri în care avem pãrti egale de emotie si de suspans. Filmul a devenit un fenomen cultural în toatã lumea si a adãugat o nouã dimensiune filmului condus de personajul principal. Succesiunea sa de filme de succes care a urmat, Unbreakable, Signs si The Village, l-a fãcut pe Shyamalan sã devinã un povestitor prolific si viziune si cu scop.

Într-o erã în care realitatea programatã a saturat cãile de exprimare si imaginatia cinematograficã deseori pare învechitã, Shyamalan aduce în mod constant originalitate si povestiri inspirate pe marile ecrane, captivând publicul cu un gen de povestire care poartã semnãtura sa în care se amestecã suspansul, drama, umorul si emotia.

Stilul sãu vizual neobisnuit – caracterizat printr-o încadrare plinã de imaginatie, scene care de desfãsoarã în perioade lungi si aproape fãrã “acoperire” – este la fel de provocativ precum povestile pe care el le spune si prin care el îsi dezvãluie pasiunea sa pentru povestire.

“Filmele mele sunt o expresie a persoanei mele si unde eu sunt implicat emotional,” spune Shyamalan. “Fiecare film are întrebãrile sale cu care eu mã lupt în momentul acela. Eu cred cã trebuie sã fi onest cu publicul tãu, astfel încât eu încerc sã vorbesc cu sinceritate despre lucrurile cu care eu mã confrunt în contextul unei povestiri de fictiune de care sã se poatã bucura toatã lumea.”

Cele douã miliarde de dolari pe care Shyamalan le-a câstigat de pe urma filmelor si a vânzãrilor de pe DVD sugereazã faptul cã filmele sale sunt la fel de universale pe cât sunt de personale, si care creazã o legãturã cu publicul nu doar pentru originalitatea si sinceritatea lor, ci si pentru inteligenta lor. Chiar dacã el cerceteazã amãnuntit extraordinarul sau intimul dureros, Shyamalan ne cere sã luãm în considerare nu doar cele mai personale aspecte ale conditiei umane, ci si relatia noastrã cu universul. Si el nu se bazeazã doar pe violentã sau pe efecte vizuale puternice pentru a-si face cunoscut punctul de vedere.

“Lui Night nu îi este fricã de nimic în munca lui, si cred cã de aceea oamenii sunt atât de atrasi de filmele sale,” spune Bryce Dallas Howard, care a primit recunoasterea internationalã pentru interpretarea ei din filmul The Village, primul ei rol principal într-un film de pe marele ecrane. “Publicul stie cã va vedea ceva în care nu existã teamã.”

Poate cel mai original si mai îndrãznet film al sãu de pânã acum, Doamna din Apã început ca o poveste de culcare neasteptatã pe care Shyamalan a inventat-o pentru cele douã fiice ale sale. “Felul în care eu le spun povestile copiilor mei este foarte liber – orice îmi vine în minte si ce îmi iese pe gurã,” spune el despre ritualul lor nocturn.

“Stii cã cineva locuieste sub piscina noastrã?” este lucrul care i-a venit în minte lui Shyamalan în acea noapte, creând o poveste care s-a desfãsurat timp de zile si sãptãmâni pânã ce s-a încheiat. “A evoluat într-un fel de odisee,” îsi aminteste el. “A fost ceva în mijlocul acestei povesti care m-a determinat sã o spun în fiecare noapte, si sã continui sã o spun. Dupã ce povestea s-a terminat într-un final, eu si cu fiicele mele am continuat sã vorbim despre ceea ce s-a întâmplat cu personajele. Aceastã poveste ne-a legat într-un mod neobisnuit.”

Filmul Doamna din Apã povesteste legenda lui Story, o tânãrã femeie asemãnãtoare unei nimfe, si Cleveland, superintendentul clãdirii cu spiritul frânt care descoperã cã ea este chiar o Narfã – un personaj dintr-o veche si epicã poveste de culcare - care a cãlãtorit în lumea oamenilor pentru a îndeplini un scop sacru si vital.

Prinsã temporal între cele douã lumi, misiunea ei si poate chiar fragila ei existentã este pusã în pericol, ea se ascunde în clãdirea lui Cleveland, trãind în pasajele reci si întunecate de desubtul piscinei.

Ĩncercarea lui Story de a se reîntoarce în lumea ei este plinã de pericole, împiedicatã de cãtre creaturi feroce care încearcând sã o opreascã creazã niste consecinte catastrofice pentru lumea umanã. Pe mãsurã ce Cleveland si colegii lui chiriasi lucreazã împreunã pentru a descoperi misterul destinului ei, ei realizeazã cã si ei sunt sortiti sã fie pãrtasi în aceastã extraordinarã poveste care se desfãsoarã în jurul lor în lumea oamenilor.

Precum Cleveland si precum ceilalti chiriasi, Shyamalan a ajuns sã creadã în poveste. “A trebuit sã cred sutã la sutã în aceastã poveste pentru ca ea sã poatã prinde viatã ca film,” spune el. “Speranta mea, dacã este sã vã spun adevãrul – este cã eu cred în aceste feluri de posibilitãti – cã trebuie sã fi deschis sã primesti acest mesaj.”

Decizia lui Shyamalan de a împãrtãsi aceastã poveste unui public larg a fost în mare o problemã de potrivire. "Mi-au venit ideile din filmul The Village si Doamna din Apã cam în acelasi timp, dar eu eram într-un moment negru, si filmul The Village este o expresie a întrebãrilor cu care eu mã luptam. Cât de departe ai merge pentru a-ti apãra familia? As fugi din societate? As face alegeri discutabile? Nu eram pregãtit încã sã fac o declaratie atât de optimistã. Ceea ce simt acum este plin de inspiratie si de sperantã, si filmul Doamna din Apã este reflectia acestui lucru.“

Cu filmul Doamna din Apã, Shyamalan a creat o nouã marcã de tehnologie în traditia filmelor The Princess Bride, E.T. si The Wizard of Oz care ne încurajeazã sã avem credintã în ceva mai mare decât noi însine; sã crezi într-o lume de posibilitãti în afara celor pe care le vezi si pe care le întelegi complet. “Problema cu noi când crestem este cã noi uitãm cã totul este posibil,” crede Shyamalan. “Astfel lucrurile pe care noi le credeam posibile au trebuit sã devinã povesti. Si dupã aceea am devenit atât de cinici încât aceste povesti au devenit povestiri pentru copii. Astfel încât lucruri care odatã erua adevãrat5e sunt acum deghizate ca povesti pentru copii.”

“În filmul Doamna din Apã este un întreg ecosistem de creaturi care existã chiar în afara acestei clãdiri de apartamente,” continuã el, “dar chiriasi trebuie sã se întoarcã înapoi în gândirea lor pentru a deveni din nou copii si sã creadã cã orice este posibil astfdel încât ei sã se poatã conecta cu aceastã altã lume care coexistã cu a lor.”

În timp ce filmul continuã exploatarea credintei lui Shyamalan – o temã cheie în fiecare dintre filmele lui, cel mai notabil în filmul Signs - Doamna din Apã examineazã de asemenea importanta gãsirii unui scop în viatã. “Oricând mã abat de la lucrul pe care doresc sã-l fac, sunt chiar nefericit,” admite Shyamalan. “Când vãd oameni care nu strãlucesc, care nu au acel sentiment de strãlucire pe care îl recunosti în oamenii care te inspirã, este pentru cã ei nu fac lucrul pe care ar trebui îl facã. Ei nu si-au gãsit scopul în viatã.”

Filmul Doamna din Apã reprezintã ultimul capitol din cãlãtoria lui Shyamalan în calitate de povestitor, cel de al saptelea film al sãu într-un canon de povesti distinctive unite de un scop comun: sã inspire si sã distreze. “Când lumea va vedea acest film,” spune el “sper sã aibã un sentiment de sperantã pentru ei si pentru alti: sperantã cã toatã lumea îsi va gãsi scopul si va putea face ceea ce ei trebuie sã facã pe aceastã planetã.”