Zilele filmului european

27 Apr 2001
Bucurestiul sãrbãtoreste si anul acesta Ziua Europei(9 Mai)prin gãzduirea celei de-a 5-a editii a Festivalului Filmului European, în perioada 4-13 Mai.
Festivalul este organizat de Delegatia Comisiei Europene în România si de Uniunea Cineastilor din România,cu sprijinul Ambasadelor si Centrelor Culturale ale urmãtoarelor state membre ale Uniunii Europene si asociate la UE: Austria, Belgia, Cehia, Danemarca, Finlanda, Franta, Germania, Grecia, Italia, Marea Britanie, Olanda, Polonia, Portugalia, Spania, Slovacia, Suedia si Ungaria.
Programul festivalului cuprinde 24 de filme ce reprezintã 18 tãri (unele dintre ele sunt coproductii). Editia din acest an se remarcã printr-o serie de filme de prestigiu, produse, în general, în 1999 si 2000. Filme proaspete, semnate de regizori proaspeti-5 filme de debut, alte câteva fiind pe numerele imediat urmãtoare ale respectivelor filmografii,filme ce pot fi vizionate în perioada 5-13 mai la cinema Studio.
Majoritatea filmelor ce vor fi prezentate în Festival beneficiazã de o considerabilã apreciere pe plan international, materializatã prin numeroase premii si nominalizãri la prestigioase festivaluri internationale.
Gala Festivalului va avea loc pe 4 mai, la orele 19:00, la Sala Palatului, fiind prezentat filmul “Vatel”,cu Gérard Depardieu în rolul principal.
Contact:Iulia Deutsch(tel.01-203.54.45,fax 01-230.24.53,e-mail: iulia.deutsch@delrom.cec.eu.int

Festivalul Filmului European, Bucuresti, 2001
Consideratii critice
Un original film de debut,“Conditia câinilor”,este semnat de belgianul Peter Brosens si mongolul Dorjkhandyn Turmunkh. Selectionat la nu mai putin de 41 de festivaluri din Europa, Asia si cele douã Americi, detinãtor a 14 premii (Marele premiu la Nyon, Florenta, Graz si Seia, 1998, Premiul special al juriului, Seia si St. Petersburg, 1998), filmul adapteazã o legendã mongolã în Ulan Bator-ul zilelor noastre bântuit de 120.000 de câini comunitari (pare ceva cunoscut, nu?), vânati de hingheri cu pistolul desi se crede cã în viata viitoare devin oameni (totusi, la noi...).
“Bagaj abandonat”, ecranizare dupã romanul “The Shovel and the Loom” de Carl Friedman si film de debut al regizorului olandez Jeroen Krabbé (5 premii la festivaluri din Germania si Olanda si douã nominalizãri), are ca subiect o ineditã poveste de dragoste dintre un bãietel de 5 ani si guvernanta sa, studentã la filosofie, interpretatã de Isabella Rossellini, Mentiune specialã la Festivalul filmului de la Berlin, 1998.
“Cartierul din nord”, scenariul si regia de austriaca Barbara Albert, originarã din România, detinãtor a 4 premii, printre care Premiul FIPRESCI, Viena, 1999, trateazã destinele câtorva tineri refugiati din Europa de Est veniti la Viena “sã-si gãseascã norocul”.
Comedie si totodatã film de debut al regizorului englez Nigel Cole, “Salvarea lui Grace” ne familiarizeazã cu lumea traficantilor de droguri în care a nimerit o bravã casnicã adusã de norocul (ghinionul) câstigãrii unui premiu în calitate de cultivatoare de orhidee; un mic amãnunt: orhidee din care se extrage marihuana... Filmul a binemeritat Premiul publicului la Festivalul de la Sundance si 4 nominalizãri la Festivalul filmului independent din Marea Britanie.
Douã premii si o nominalizare au distins filmul german « Uitã America » cu care a debutat Vanessa Jopp, o poveste în care trei tineri din Germania de Est îsi împletesc dragostea si iluziile într-un viitor mai bun.Problemele tinerilor din Europa de Est tratate în acest film, se regãsesc si în « Cartierul din nord » si în « Singuraticii », film ceh în regia lui David Ondricek, detinãtor a 4 premii, dintre care Premiul publicului la Varsovia si Thessalonik.
Filmul polonez « Cãlãul » de Filip Zylber ne aratã modul în care un student la medicinã reuseste sã se îmbogãteascã. « Rosetta » , semnat de celebri frati belgieni Jean-Pierre si Luc Dardenne (Palme d‘Or, Cannes, 1999) spune povestea unei fiinte marginale care aspirã la o viatã normalã, luptã – cu toate armele – sã-si gãseascã un serviciu si sã-si facã un loc în societate.
În « Ambuscada », regia si scenariul apartinând finlandezului Olli Saarela, suntem în primele zile ale rãzboiului ruso-finlandez din 1941 (de altfel, filmul, ecranizare dupã romanul lui Antti Tuuri, se bazeazã pe un fapt real - o poveste de dragoste sfârsitã cu moartea logodnicei unui locotenent). 12 premii si 4 nominalizãri (dintre care 7 premii si 3 nominalizãri, Helsinki, 2000) a cules din rândul criticilor acest « cel mai popular film finlandez al anilor ‘90 ».
Filmul grecesc « Fotografii », ne poartã printre atrocitãtile unui Orient devastat de rãzboi. Regizorul Nikos Koundouros este detinãtorul unei impresionante filmografii. În pelicula portughezã « Infernul », Joaquim Leitão trezeste ecourile rãzboiului din Angola: 10 fosti luptãtori se întâlnesc anual pentru a evoca acest trecut comun. Prezenta si urmãrile rãzboiului din Iugoslavia se fac simtite si în deja amintitul “Cartierul din nord”.
Înseninând fetele spectatorilor, 4 comedii vor strãluci pe ecranul festivalului. În afara comediei englezesti deja pomenite, semnalãm comedia francezã cu gust de ciocolatã amãruie “Salonul de cosmeticã / Venus beauté”, scenariul si regia de Tonie Marshall, actritã ca vocatie, aflatã, iatã , la al 5-lea film în calitate de regizor. Filmul a câstigat 4 premii César în 2000, iar Nathalie Baye a fost distinsã cu Premiul pentru cea mai buna interpretare femininã la Seattle, 2000. Printre interpreti se numãrã si Bulle Ogier, Robert Hossein, Micheline Presle, Emmanuelle Riva, care edificã o lume roz si bleu în care dorinta de a seduce luptã cu timpul care lasã urme adânci pe ten si în inimã. “Mai strãlucitoare decât luna”, comedie cu hoti, îndrãgostiti si detectivi, scenariu si regie de Virgil Widrich, a adus Austriei douã premii la Anvers, în 2000. Strãlucirea este emanatã de institutiile bancare din Viena, mai apetisante - în ochii unei emigrante clandestine - decât un amant italian. Al doilea film al regizorului german de origine turcã Akin Fatih, “În iulie, cu Juli”, distins cu Premiul publicului la prima editie a Festivalului filmului german, Hollywood, 2000, descrie odissea cãtre Istanbul a unui tânãr din Hamburg.
Nici dramele nu lipsesc.«Ultimul cântec al lui Mifune », scenariu si regia de Søren Kragh-Jacobsen, a reprezentat Olanda la 31 de festivaluri si a obtinut 14 premii, printre care Marele premiu si Ursul de argint, Berlin, 1999. Filmul face aluzie la personajul interpretat de Toshiro Mifune în « Cei 7 samurai » de Akira Kurosawa. Alte douã drame sunt filmele spaniole « Femei singure », scenariu si regie Benito Zambrano, Premiul publicului, Berlin, 2000, si « Bunicul », ecranizare dupã romanul omonim de Benito Pérez Galdós, scenariu si regie de José Luis Garci, care a obtinut în 1998 Premiul Goya si o nominalizare Oscar pentru cel mai bun film strãin. În acest al doilea film ni se împãrtãseste tulburarea bãtrânului conte de Albrit la aflarea vestii cã doar una dintre nepoatele sale este într-adevãr mostenitoarea sângelui sãu. Dar care dintre ele?>br> Am enumerat deja 3 ecranizãri, la care se mai adaugã filmul suedez “Sub soare”, scenariu si regie de Colin Nutley, dupã “The Little Farm”, povestire de H. E. Bates. Nominalizat la Oscar-ul 2000 pentru cel mai bun film strãin, pelicula aduce în prim plan povestea de dragoste dintre un fermier si menajera sa.
Trei dintre filme sunt bazate pe întâmplãri reale: “Datoria” film polonez semnat de Krzysztof Krauze ( 5 premii, printre care Marele premiu, Gdynia, 1999), “Glamour” (Marele premiu la Sãptãmâna filmului maghiar, 2001, nominalizat la Oscar 2000 pentru cel mai bun film strãin) bazat pe biografia regizorului sãu Frigyes Gödrös si “Ambuscada”.
Nu mai putin de 7 premii au încununat basmul slovac pentru copii si adulti « Soimarul Tomas » de Václav Vorlíèek.
Un loc aparte îl ocupã si filmul ce reprezintã Italia, “Manuscrisul principelui” de Roberto Andò (Nastro d’ Argento pentru cel mai bun producãtor, 2000). Eroii sãi sunt rafinatul aristocrat Giuseppe Tomasi di Lampedusa si incomparabilul sãu roman “Ghepardul”.Special,altfel,este si filmul românesc “În fiecare zi Dumnezeu ne sãrutã pe gurã” semnat de Sinisa Dragin, care ne împãrtãseste “convertirea” mãcelarului Dumitru.
Am pãstrat“pour la bonne bouche” filmul de galã«Vatel»,din secretele cãruia dezvãluim doar numele regizorului–Roland Joffé, numele interpretului principal–Gérard Depardieu, locul si anul actiunii–castelul printului de Condé,1671 si doar unul dintre premiile obtinute – César pentru cele mai bune decoruri.
Manuela Miga
critic de film

Părerea ta

Spune-ţi părerea
alex_il_fenomeno pe 16 februarie 2014 18:30
Ma bucur ca am reusit si eu sa vad cateva, desi mai am o multime.

Spune-ţi părerea

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.

Cronică

jinglebells