Geo Saizescu - Al 80-lea "Auguri!"

de Mihnea Columbeanu în 15 Nov 2012
Geo Saizescu - Al 80-lea "Auguri!"

Într-un scheci comic difuzat la TVR în noaptea de Anul Nou, 1970, Stela Popescu îi povestea medicului interpretat de Radu Zaharescu un vis în care o vizitau tot felul de personalităţi cu prenume scurte (Ima Sumak, Ava Gardner, Iva Zanicchi, Eva Pătrăşcanu, Sică Alexandrescu, Gică Petrescu, Ion Popescu Gopo, Coca Andronescu, Geo Bogza, Geo Şerban, Geo Barton, Dem Rădulescu, Dem Savu...) şi nu mai prididea cu prezentările (spre exasperarea psihiatrului şi deliciul telespectatorilor)- apogeul fiind atins odată cu sosirea lui Aga Khan: - Aga-Iva, Aga-Ava, Aga-Ima, Aga-Eva, Aga-Sică, Aga-Gică, Aga-Gopo, Aga-Coca, Aga-Geo, Aga-Geo, Aga-Geo, Aga-Geo... Aga-Dem-Dem... Aga-Dem-Dem...  Al patrulea "Geo" era nimeni altul decât Geo Saizescu - despre a cărui existenţă am aflat cu acel prilej.

L-am cunoscut cinci ani mai târziu, când începusem să mă iniţiez într-ale filmului şi participam la cursurile cineclubului Ecran Util, precum şi la diverse proiecţii şi festivaluri ale filmelor de amatori. De obicei, era preşedintele juriului - ipostază în care trata cu noi, pasionaţii neprofesionişti, la fel de glumeţ şi natural ca între egali. Iar în 1979, când dădeam admiterea la actorie, un prieten comun (criticul literar Zigu Ornea) a încercat să-mi pună o pilă. Geo i-a tăiat-o scurt: "Mă laşi cu chestiile astea!" Incidental, a fost în comisie la toate probele - iar după examen, când s-au revăzut şi a aflat despre cine fusese vorba, a replicat: "A, ăla...? Hai, mă, Zigule - ăla intra şi fără pile...!" ;) - poate şi datorită unui truc: Nae Caranfil îmi vânduse pontul că formula favorită de salut a lui Geo Saizescu era "Auguri!", aşa că, la proba practică, fix "Auguri!" l-am pus să zică pe un personaj (interpetat, ca să vezi, tot de Nae Caranfil!). Oricum, Geo ne reţinuse pe amândoi din timpul cursurilor de pregătire - care, la rândul lor, fuseseră o nouă treaptă a iniţierii spre meseria de cineast.

Numai armata ne-a împiedicat să fim studenţii lui - o serie situată, sub o stea cam de rău augur (nu “auguri!”, din păcate…): singurul care a reuşit să realizeze câteva lungmetraje (documentarele "Recorduri, lauri, amintiri" - 1984, "Cununa de lauri" - 1985, "Imn pentru primăvara ţării" - 1987, precum şi filmele de ficţiune "Rezervă la start" - 1986, "Flori de gheaţă" - 1988 şi "Kilometrul 36" - 189), Aghel Mora (Mihai Diaconescu), a sfârşit tragic în anul 2000. S-a dus prematur şi Virgil Vâţă, răpus de cancer, după ce în 1990 renunţase la regie pentru o scurtă dar impetuoasă carieră politică. Tudor Potra, Anita Gârbea şi Dan Mănescu au ales şi ei alte căi, iar Mircea Plângău a făcut un singur film, "Liceenii în alertă" (1993). Peste un an, m-am aciuat pe lângă echipa filmului "Şantaj" (1981 - ecranizare a romanului poliţist "Omul de la capătul firului", de Rodica Ojoc-Braşoveanu), ca "băiat la toate", prilej de a începe să descopăr specificul bucătăriei de la filmări, iar în ultimul an de facultate am vizitat pentru o săptămână şi locaţiile pentru "Secretul lui Bachus" (1984), unde Geo m-a poftit şi să intru-în cadru, în costum de mire, şi să mă-mbuib - una dintre cele mai simpatice amintiri din perioada de ucenicie. Şi eram departe de a fi singurul. Mulţi dintre cineaştii generaţiei mele au trecut prin mâna lui - în şcoală, pe platouri, şi cu diverse alte prilejuri.

Dascălul şi prolificul realizator de filme care a ajuns să fie considerat sinonim cu comedia românească s-a născut în 14 noiembrie, 1932, la Prisăceaua, Mehedinţi (comună rememorată afectuos în câteva replici ale Elvirei Deatcu din serialul TV "O călătorie de neuitat" - 1990). Încă de la debut, cu mediu-metrajul "Doi vecini" (1959), şi-a manifestat apetenţa spre comedie, obţinând două portrete antologice cu ajutorul marilor actori Grigore Vasiliu Birlic şi Ion Lucian), iar în 1963 a realizat popularul "Un surâs în plină vară" - prilej de a începe îndelunga colaborare cu vedetele sale de cursă lungă, Dem Rădulescu şi Sebastian Papaiani (despre al doilea chiar avea să afirme, la un moment dat, că era actorul lui preferat de comedie). După "Dragoste la zero grade" (1964) şi "La porţile Pământului" (1965), a atins apogeul cu filmul pe care, personal, îl consider cel mai bun din cariera lui: "Balul de sâmbătă seara" (1968), unde acelaşi Sebastian Papaiani întregea un trio savuros cu Mariella Petrescu şi Ana Szeles. În 1970, montarea TV a piesei "Ciuta", de Victor Ion Popa, a fost una dintre puţinele instanţe care i-au dovedit şi afinităţle cu genul dramatic - mai ales prin tulburătoarea creaţie a Marianei Mihuţ, în tandem cu Eugenia Bădulescu. A urmat comedia pe care aş considera-o second-best (şi, personal, rămâne favorita mea - la doisprezece ani, m-a făcut să râd cu lacrimi), "Astă seară dansăm în familie" (1972), spumosul periplu al celor doi escroci setimentali (evident, din nou Bibanu' şi Bică Papaiani), în compania unei galerii de personaje feminine sclipitoare: Stela Popescu, Vasilica Tastaman, Draga Olteanu-Matei, Mariella Petrescu, Ioana Bulcă, Violeta Andrei, şi altele. Aici, însuşi Geo apărea într-un rol misterios, definit ca "Bizarul" (de fapt, miliţianul sub acoperire care-i fila) - căci, la drept vorbind, era şi un actor plin de haz, specializat în roluri secundare şi episodice.

Pe lângă apariţiile din propriile lui filme (s-au mai reţinut, printre altele, judecătorul din "Păcală" - 1974, rebusistul din "Eu, tu şi Ovidiu" - 1977, Simion Cătănoiu din "Şantaj" - 1981, şi mai ales "maestrul" Ieronim Stîncă, poetul alcoolic din "Secretul lui Bachus" - 1984), a mai fost: Lambru, în "Din nou împreună" (1978 - Virgil Calotescu), un aplaudac la circ (devenit, în partea a doua, şi hoţ de animale), în "Saltimbancii" (1981) şi "Un satimbanc la Polul Nord" (1982 - Elisabeta Bostan), Fotache, în "Lumina palidă a durerii" (1981 - Iulian Mihu), avocatul Topliţa, în "Buletin de Bucureşti" (1982) şi "Căsătorie cu repetiţie" (1985 - Virgil Calotescu), Teodor "Bobby" Davidescu, în "Pe malul stîng al Dunării albastre" (1983) şi "Figuranţii" (1987 - Malvina Urşianu), sau Saizman (personaj cu un nume evident glumeţ-aluziv), în "Milionari de weekend" (2004), al urmaşului său Cătălin Saizescu.

Miercuri, când a atins venerabila vârstă de optzeci de ani, Geo Saizescu nu şi-a pierdut nimic din energia şi hazul cu care a înveselit existenţa câtorva generaţii de spectatori români de cinema. Nici o altă urare nu l-ar bucura mai mult decât salutul său cel mai drag, cuprinzător-percutantul: "Auguri!"

Părerea ta

Spune-ţi părerea
Pitbull pe 15 noiembrie 2012 12:05
...Si un album de la aniversare:
https://www.facebook.com/media/set/?set=a.10151258327764938.482105.806914937&type=1

cosmin742000 pe 15 noiembrie 2012 12:38
Un regizor cu adevarat exceptional : Aventurile soldatului Schweik, Doi vecini , Un surîs în plina vara , Dragoste la zero grade , Balul de sîmbata seara , Asta-seara dansam in familie , Secretul lui Bachus , Secretul lui Nemesis ce comedii se faceau odata...
alex_il_fenomeno pe 23 decembrie 2012 12:04
unul dintre cei mai mari regizori ai nostri, cu niste performante cu adevarat notabile.
xerses pe 20 martie 2013 23:19
N-a fost film pe care l-a regizat sa nu-mi placa...

Spune-ţi părerea

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.

Cronică

jinglebells