Flags of Our Fathers

Este o imagine absolut de nesters a Razboiului din Pacific - un moment istoric imortalizat in film, cu cinci infanteristi marini si un infirmier inaltand steagul S.U.A. pe Muntele Suribachi cu numai cateva zile inainte de incrancenata batalie pentru apararea garnizoanei japoneze de pe Iwo Jima, o insula pustie formata din plaji cu nisip negru si pesteri sulfuroase.

Pentru oamenii care apar in fotografie, inaltarea steagului este o mica formalitate pe fundalul unei batalii infioratoare; insa pentru cei de acasa, imaginea acestor oameni actionand impreuna, fara un cuvant, pentru a invinge, in ciuda unor sanse minime, ne aduce instantaneu in fata ochilor felul in care arata niste eroi. Captiveaza publicul american insetat de speranta si extenuat de un razboi aparent fara sfarsit. Le da mamelor un motiv sa creada ca fiii lor se vor intoarce in viata si confera o semnificatie celor care plang dupa fiii care nu se vor mai intoarce niciodata.Incercand sa valorifice sentimentele intense exprimate in fotografie, supravietuitorii care inalta steagurile sunt scosi din lupta si trimisi inapoi in State pentru a continua sa-si serveasca tara - nu pe campul de lupta ci printre mutimile care-i adora, care se strang pentru a fi aproape de "adevaratii eroi", si pentru a completa cecuri vitale pentru finantarea eforturilor armate.

Numai trei dintre ei reusesc sa se intoarca vii - John "Doc" Bradley (Ryan Phillippe), un infirmier din marina; Ira Hayes (Adam Beach), un indian care se fereste de publicitate; si Rene Gagnon (Jesse Bradford), un curier de razboi care a evitat sa traga cu arma.Cei trei care inalta steagul joaca la perfectie rolul de eroi - facand neobositi turnee prin toata tara, dand mainile cu cine trebuie, spunand cuvintele potrivite la microfon - dat fiind ca imaginea lor impresionanta salveaza prin ea insasi efortul armat deja vlaguit. Dar in sinea lor, ei isi dau seama ca, odata cu prietenii si fratii lor cazuti in lupta, o parte a sufletelor lor va ramane pentru totdeauna pe pamanturile negre de pe Iwo Jima.

Realizat de regizorul Clint Eastwood care a castigat de doua ori Premiul Academiei, "Steaguri pline de glorie" este o explorare plina de intensitate a razboiului, observat de la distanta si trait de soldati pe campul de lupta. O poveste intima a prieteniei si curajului, supravietuirii si sacrificiului, pe fundalul vast si haotic al bataliei de pe Iwo Jima, filmul capteaza un moment din trecut prin intermediul aparatului de fotografiat al lui Joe Rosenthal, si impactul care l-a avut acel moment nu numai asupra unei tari pur si simplu electrizate de el ci si asupra oamenilor fixati de obiectiv.Clint Eastwood a fost initial atras de proiect dupa ce a citit cartea extraordinar de bine vanduta Steaguri pline de glorie de James Bradley si Ron Powers. "Exista o multime de povesti care se intersecteaza acolo si asta face cartea extrem de interesanta", spune Eastwood. "si fireste faimoasa fotografie facuta de Joe Rosenthal de la AP. Fotografia aceea avea ceva. Nimeni nu stie exact ce este pe langa faptul ca apar niste tipi care muncesc ceva, ridica un stalp - poate fi exact ce au vazut cei sase indivizi care apar in fotografie. Dar in 1945 aceasta a simbolizat efortul razboiului. Ca un fel de contrapunct la una din cele mai sangeroase batalii din acel razboi, fotografia a simbolizat miza acestuia, lucrul pentru care luptau. Iar apoi cand afli ce se intampla cu ei si cum sunt luati de pe campul de lupta si adusi inapoi sa faca turnee pentru a strange bani esti traversat de o serie de sentimente foarte complexe, mai ales cand ai 19, 20 sau 22 de ani."

Adaptare a memoriilor atat de bine vandute ale lui James Bradley, "Steaguri pline de glorie" prezinta batalia de pe Iwo Jima prin ochii unuia din "Cei care inalta steagul" si spune de asemenea povestea calatoriei unui fiu pentru a descoperi rolul jucat de tatal sau in faimoasa fotografie AP - si, prin intermediul acelei fotografii, prezinta nu numai cum a fost acela ca om, dar si pe cei cu care a luptat, pe cei pe care i-a plans, la saizeci de ani dupa ce a fost realizata. "Nu am avut niciodata intentia sa scriu o carte", remarca James Bradley, a carui carte a fost publicata in 2000 de Bantam si care a ramas 46 de saptamani pe lista cu cele mai bine vandute carti din New York Times, dintre care sase saptamani pe locul 1. "Am incercat sa aflu de ce tatal meu nu a vorbit. M-am decis sa scriu cartea atunci cand mi-am dat seama ca toata lumea stie fotografia, dar nimeni nu stie povestea."Eastwood a aflat in curand ca Steven Spielberg a obtinut drepturile asupra cartii lui Bradley. "Se pare ca DreamWorks cumparase drepturile de autor", isi aminteste Eastwood. "I-am mentionat lui Steven Spielberg ca mi-ar placea sa le am si nu m-am mai gandit la asta. Apoi, acum doi ani, m-am intalnit cu Steven la o receptie si mi-a spus ‚De ce nu vii la mine sa realizezi proiectul? Tu il regizezi, iar eu il produc impreuna cu tine'. Asa ca am spus‚ OK, o s-o fac."

Steven Spielberg, care a facut un fim memorabil despre cel de-al doilea razboi mondial, "Saving Private Ryan", pentru care a castigat Oscarul pentru cel mai bun regizor, spune ca remarcabila cariera si principiile dupa care Easwood realizeaza filme nu i-au lasat nici o indoiala ca filmul incapuse pe maini bune. "In decursul celor peste trei decenii de cand il stiu pe Clint, a fost ceva minunat sa vad amploarea, increderea si maiestria creatiilor sale continuand sa creasca", spune Spielberg. "Creatiile sale - prin simpla diversitate a temelor si starilor prezentate - nu pot fi comparate cu nimic din lumea cinematografica moderna. A fost la fel de minunat sa vad cum lumea si-a aratat aprecierea si afectiunea pentru munca sa, recunoscand la el o virtuozitate cu care el nu s-a laudat vreodata. Poate acesta este cel mai surprinzator lucru in toata aceasta poveste: sa-l vezi pe Clint cum ramane persoana dintotdeauna; adica complet lipsit de aere. Mai putin este cel mai bun lucru' ii place sa spuna - si asta se aplica in special la propriu-i orgoliu si la dependenta lui de incredere. increderea - in distributia sa, in echipa - reflecta increderea lui Clint in sine insusi, in propriile instincte, atat atunci cand face distributia cat si atunci cand alege materialul sau filmeaza."