Bogdan Dumitrache, protagonistul din "Poziţia copilului", în zece răspunsuri

Bogdan Dumitrache, protagonistul din Poziţia copilului, a reuşit performanţa de a aduce un Urs de Aur României de la Berlin, cu cel de-al doilea rol principal al său (după Din dragoste cu cele mai bune intenţii). Stilului său de joc sumar, eficient, lipsit de supralicitări s-a văzut iniţial în rolurile secundare - a apărut în Trafic (2004) şi Moartea domnului Lăzărescu (2006), apoi în Hârtia va fi albastră (2007), Cum mi-am petrecut sfârşitul lumii (2007) şi Portretul luptătorului la tinereţe (2010). Iese în faţă cu personajul Tudor, din serialul HBO În derivă (2010) - unde joacă un bărbat fără prea multe maniere, mărginit şi interiorizat, cu probleme de cuplu, ce se tratează la psihoterapeutul Andrei Poenaru (Marcel Iureş).

Simultan, la festivalul de film Cinemaiubit, l-aţi putut vedea întruchipându-l pe Alex în Captivi de Crăciun (2010), unde se contura ca un amator de concerte al marilor formaţii. Ulterior a jucat poliţistul din Loverboy (2011).

Dumitrache primeşte sarcina de a duce pe umeri un film întreg abia în 2011: este protagonistul comediei amare Din dragoste cu cele mai bune intenţii, unde îl vedem spărgându-şi vechile tipare, pentru a evolua pe ruta frământată a unui tânăr panicat de boala mamei; iar ce vedem este o bogăţie de nuanţe şi detalii interpretative. Actorul a fost premiat la Locarno pentru interpretare în toamna anului 2011.

Următorul său rol principal, cel al unui bărbat în confruntarea cu mama sa autoritară şi posesivă (Luminiţa Gheorghiu), îl face cap de afiş al marelui câştigător de la Berlin 2013, Poziţia copilului, în regia lui Peter Călin Netzer. Întors de doar două zile de la Berlin, Bogdan Dumitrache a răspuns prompt pentru cititorii Cinemagia câtorva întrebări despre personajul său şi despre filmul premiat în weekend cu Ursul de Aur.

1. Pentru cei care nu au văzut încă filmul Poziţia copilului, te rog fă un portret al personajului tău.

Bogdan Dumitrache: Barbu. Personajul meu, Barbu, e greu de apărat şi pe alocuri greu de digerat. În general, îmi place să-mi apăr personajele şi să le justific acţiunile, la Barbu a fost greu. El este victima unei mame protectoare şi insinuante care îl sufocă, dar la rândul lui este laş şi incapabil să se desprindă de beneficiile care vin odată cu tutela acesteia. Barbu este un nefericit, pus într-o situaţie şi mai nefericită.

2. Care a fost cea mai solicitantă secvenţa din film pentru tine?

Bogdan Dumitrache: Ultima secvenţa. Când o să vedeţi filmul veţi înţelege de ce. Este multă încărcătură emoţională acolo şi asta te solicită, te goleşte pe interior.

3. Vom asista la un proces de conştiinţă al personajului tău?

Bogdan Dumitrache: Procesul de conştiinţă cred că e permanent, dar recunoaşterea lui se întâmplă doar la final.

4. S-a dorit ca filmul să aibă o tentă moralizatoare, să educe publicul şi să-l pună pe gânduri asupra unor aspecte etice?

Bogdan Dumitrache: Nu ştiu exact dacă acesta a fost scopul lui Călin, nu ştiu dacă şi-a propus să devină moralizator prin acest film, nu cred. Poziţia copilului te pune însă pe gânduri, îţi ridica întrebări, dar, până la urmă, nu este un film despre victime şi călăi, este povestea unei situaţii de viaţă în care toată lumea devine victimă, o situaţie în care empatizezi cu toţi cei implicaţi, cu unul sau cu niciunul, căci, la fel ca-n viaţă, adevărul este personal.

5. În ce măsură subiectul filmului este problema unei generaţii, în care părinţii au intervenit constant în evoluţia copiilor? Mă refer la statisticile globale care menţionează un număr mare de tineri de cca. 30 de ani care încă locuiesc cu părinţii.

Bogdan Dumitrache: Din câte ştiu statistica se aplică pentru România, căci în ţările nordice lucrurile sunt cu totul diferite. La noi bănuiesc că situaţia arată în felul acesta pentru că suntem o ţară săracă, iar alegerea de a sta cu părinţii este una economică, nu emoţională. Nu cred totuşi că vorbim despre problema unei generaţii, ci mai degrabă de o problemă universală, atemporală în care dragostea poate sufoca, poate distruge. "She won't let you fly, she might let you sing..." (Pink Floyd).

6. Este o scenă în film în care mama îşi masează fiul, folosind o mănuşă de unică folosinţă. Ar putea fi această scenă o metaforă a filmului, sau a relaţiei dintre cele două personaje? Dacă nu, care altă scenă e definitorie pentru raportul de forţe dintre mamă-copilul adult.

Bogdan Dumitrache: Da, este o secvenţa importantă pentru descrierea raportului dintre cele două personaje. E o relaţie aproape incestuoasă şi spun "aproape" căci mănuşa de unică folosinţă vine să pună distanţă protectoare între cei doi. Ea poate fi un fel de prezervativ emoţional, e ceva nenatural acolo.

7. În ce măsură Ursul de Aur este al României şi în ce măsură al echipei? Mă gândesc la prezenţa lui Eugen Şerbănescu în fotografia echipei filmului cu ursul de aur (purtând la gât... un papion), dar şi la sintagme de tipul - "România a câştigat la Berlin", "Palme d'Or pentru România!" etc. - des întâlnite în presă.

Bogdan Dumitrache: Domnul Eugen Şerbănescu reprezintă CNC-ul, instituţia de stat a României care gestionează banii pentru cinema. Din această perspectivă, cred că se poate citi prezenţa lui în fotografia cu ursul de aur alături de noi. Mai departe, cum sunt gestionaţi banii acestei instituţii, este o altă discuţie. Eu sper că autorităţile să dea o mai mare atenţie cinematografiei româneşti şi să găsească resursele necesare finanţării ei.

8. Primul pas în atenţionarea clasei politice a fost discursul Adei Solomon de la gala de decernare a premiilor. Vor mai exista şi alţi paşi, ai echipei, în aceeaşi direcţie?

Bogdan Dumitrache: Dacă vom avea interlocutori probabil vor mai exista şi alte demersuri. Dacă nu, vom continua solilocviile noastre...

9. Complexul oedipian caracterizează relaţia pe care o ai cu personajul Luminiţei Gheorghiu, mama ta în film. Cum s-a metamorfozat complexul lui Oedip, cel din prezent, faţă de cel din tragedia greacă?

Bogdan Dumitrache: Prin lipsa tragediei. Credinţa moralizatoare a tragediei este aceea că niciun om ajuns în culmea gloriei nu trebuie invidiat, deoarece oricând se poate prăbuşi în nenorocire. Acest mesaj lipseşte complet din societatea modernă, căci moralitatea şi etica au devenit chestiuni laxe, iar complexul oedipian justificabil.

10. Un mesaj, te rog, pentru spectatorii din România - dincolo de premiu, de ce e important să nu piardă Poziţia copilului.

Bogdan Dumitrache: Pentru că, aşa cum a spus preşedintele juriului de la Berlin, Wong-Kar Wai, este un film excepţional.

------

Copyright fotografii: Mediafax Foto