Articole The Constant Gardener

Pastrand cea mai semnificativa parte pentru sfarsit si permitandu-i lui Fernando Meirelles oportunitatile vizuale si narative pe care contase, productia s-a mutat in Kenya la inceputul lunii iunie, pentru filmari de aproape doua luni la Nairobi si in alte parti ale tarii. Acestea au fost posibile datorita activitatii diplomatice dusa de Simon Channing Williams pe langa oficiali ai guvernului. Romanul lui le Carré descrisese un guvern profund corupt in Kenya, ceea ce a dus la interzicerea cartii acolo.

Chiar si asa, acest lucru nu i-a impiedicat pe kenyieni sa aduca numeroase exemplare ale romanului din strainatate, care au circulat pe la prieteni si vecini. Nici critica realizata de roman la adresa corpului de diplomati britanici nu l-a impiedicat pe adevaratul Inalt Comisar Edward Clay sa ofere cineastilor sprijinul sau.
“Una din primele noastre vizite am facut-o la Edward si deputatul Ray Kyles,” spune Simon Channing Williams. “Totul, dar mai ales incurajarile si suportul Inaltei Comisii Britanice ne-au permis sa-i convingem pe asiguratorii, sustinatorii si garantii nostri de faptul ca Kenya este un loc potrivit pentru a filma. ”

Meirelles adauga: “Edward ne-a ajutat in multe feluri. Actorii nostri au putut cunoaste oameni din Inalta Comisie si au mers la ei acasa pentru a vedea cum traiesc. Am luat pranzul la Londra cu diplomati care lucrau in Kenya. Sentimentul nostru a fost, discutand cu ei si vizitandu-i la birou, ca in zilele noastre Inalta Comisie este la fel ca orice alta afacere. Arata ca Unilever sau Shell; se leaga de afaceri si crearea de oportunitati pentru afaceri. Desi sunt 42 de ani de cand a luat sfarsit dominatia britanica in Kenya, totusi exista inca o legatura intre cele doua tari – acum mai mult din alte ratiuni. ”

Referindu-se atat la roman, cat si la adaptarea pentru marele ecran, Edward Clay afirma ca: “In primul rand, este o opera de arta. Nu trebuie sa accepti ideea ca diplomatii britanici sunt intr-adevar asa, nu trebuie sa accepti ideea ca anumite companii farmaceutice din Kenya sunt cele pe care le are in minte autorul. Este o superba poveste de dragoste, invaluita intr-o parabola cu adevarat puternica si credibila. Dar problemele pe care le descrie le Carré sunt potentiale, precum este si faptul ca Kenya nu este singura tara unde si-ar fi putut situa el povestea, insa aici era o locatie buna. Ar fi putut fi un alt guvern, ar fi putut fi o alta industrie. Dar este foarte importanta problema riscurilor si tentatiilor exploatarii, care exista intre cei bogati si puternici, pe de o parte si cei saraci si vulnerabili, pe de alta parte. ”

Danny Houston, distribuita in rolul sefului Curtii de Justitie a Inaltei Comisii britanice, Sandy Woodrow, comenteaza: “Diplomatia moderna inseamna afaceri si incurajarea speculatiilor comerciale. Am avut si o intalnire la Londra cu doi domni, care vor ramane anonimi, de vreme ce au lucrat pentru agentiile [Serviciului Secret Britanic] MI5 si MI6. cu cat petreceam mai mult timp cu ei, cu atat simteam ca ei sunt foarte asemanatori cu persoanele portretizate in carte. Ei au un fel extraordinar si uneori spectaculos de a nu raspunde la o intrebare pe care le-o pui.”

Edward Clay si echipa lui au prezentat actorilor si cineastilor un rezumat al contextului politic, economic si social al Kenyeie, asa cum era la vremea cand John le Carré a scris romanul, dar si asa cum este acum, la cativa ani diferenta. El spune: “Africa nu este la fel peste tot. Exista tari care o duc bine, iar unele tari care au fost in spinarea lor o duc foarte bine acum. Kenya s-a descurcat prost in ultimii 20 de ani, in esenta din pricina problemelor de guvernare. Cred ca am vrut sa subliniez faptul ca atunci cand le Carré si-a scris romanul, el se referea la Kenya dintr-o anumita epoca, ce era foarte plauzibila pentru a localiza acolo povestea pe care el vroia sa o spuna. Acum cand s-a facut filmul, suntem intr-o Kenya unde guvernul si societatea au decis si au votat destul de decisiv pentru o schimbare, si anume Kenya nu va mai fi intruchiparea slabei guvernari si coruptiei, asa cum a fost odinioara.”

Channing Williams spune ca “Pentru a putea filma in Kenya ultima veriga a lantului era guvernul si la fiecare intalnire eu si partenerii nostri de productie Blue Sky Films am fost tratati cu multa politete si intelegere. A existat multa bunavointa pentru a ni se permite sa filmam acolo.”
Dat fiind subiectul, guvernul Kenyan a fost extraordinar de grijuliu cu cineastii. Raphael Tuju, ministrul informatiilor si comunicatiilor, spune: Prietenie absoluta este foarte critic la adresa Kenyei si este ceva fara precedent ca ministrul sa-l sprijine si sa-l autorizeze. Dar eu am continuat si m-am asigurat ca toti vor face acest lucru, pentru ca daca nu primeam sprijinul sa filmam aici, tot s-ar fi filmat undeva si tot ar fi fost critic la adresa Kenyei din trecut, cu referire la aspecte precum coruptia.”

Meirelles considera ca perspectiva lui a fost diferita de la inceput. El spune ca: “John le Carré a scris povestea despre o tara in curs de dezvoltare si marile afaceri din punctul de vedere al unei persoane din lumea civilizata. Cand am citit cartea, m-am pus in postura cealalta. M-am vazut in Africa, inconjurat de marile companii care patrundeau pe piata. In unele privinte, scenariul lui Jeffrey Caine spune povestea asa cum este vazuta prin ochii kenyenilor si, ca o persoana din Lumea a treia, m-am identificat mai mult cu kenyenii decat cu britanicii.”
Caine noteaza: “Cred ca peisajul kenyan l-a atras pe Fernando in acest film. Dar ceea ce a obtinut el a fost o poveste vazuta prin ochii britanicilor, invaluita in subcultura britanica post-imperiala, cu care nu era complet familiarizat. Nu e de mirare ca a vrut aceste elemente sa fie mai putin accentuate si, in schimb, elementelor africane sa li se dea mai multa proeminenta, fara sa se strice echilibrul povestii. Cred ca am realizat acest lucru.”

Designerul de productie Mark Tildesley comenteaza: “Cand am citit cartea pentru prima data, m-am gandit ca este ceva care descrie ceea ce va avea ecou la generatia tatalui meu. Dar apoi am fost in cluburile acelea din Nairobi si a fost cu totul altfel, chiar si la Inalta Comisie Britanica. Ei incercau sa para infricosati si ne spuneau ca merg cu bicicleta la slujba, dar apoi sunau clopotelul pentru ca oameni cu manusi albe sa vina sa le serveasca micul dejun...Ceea ce trebuia sa facem cu adevarat era sa le oferim oamenilor o imagine a Africii, sa ajunga sa le pese de Africa pentru a putea intelege povestea. Asa ca nu puteam avea numai cricket si gin tonic.”

Ralph Fiennes isi aminteste: “Fernando era nerabdator sa incorporeze in film imagini africane, culori si chipuri. Cand mi s-a spus ca el va fi regizorul, ceea ce speram eu era ca va face din Africa baza filmului sau si exact asta a si facut.”
“Perspectiva asupra Lumii a treia” a lui Meirelles a adus la filmari, pe langa sute de figuranti, o mare parte din distributie din randul africanilor (in film apar in cateva roluri si kenyeni). In plus, echipei britanice i s-a alaturat o echipa formata din mai mult de 70 de kenyeni angrenati in toate departamentele, pe langa soferi, personal de catering, personalul care inchiria locatiile si lucratori.
Channing Williams spune: “Toti oamenii aceia, de ambele parti ale camerei de filmat, erau acolo pentru ca meritau sa fie, slujbele si rolurile lor trebuia sa fie ale lor si au fost. Exista un potential enorm de talent in Kenya si sper ca, intr-o mica masura prezenta noastra acolo ii va determina sa le spuna si altora ce este o oferta.”

Desi Meirelles priveste Kenya “aproape ca pe al treilea personaj principal in film”, cineastii s-au gandit la inceput sa filmeze cele mai multe scene kenyene in Africa de Sud, unde exista o infloritoare industrie a filmului si o infrastructura mai bine stabilita. Channing Williams arata ca “Ideea era sa venim in Kenya ca sa vedem unde a fost amplasata actiunea cartii, iar apoi sa mergem in Africa de Sud. Insa sunt incantat sa spun ca la 24 de ore dupa sosirea noastra, eu si Fernando am stiut ca nu mai vroiam sa plecam din Kenya. Desigur ca erau probleme serioase in ceea ce priveste asigurarea, perceptia generala fiind ca este o tara primejdioasa, insa noi am descoperit ca ne era deloc asa. Ne-am luptat din greu mult timp. A fost clar de la inceput ca in Kenya trebuia sa fim. ”

Mario Zvan, producator executiv pentru partenerii kenyeni de productie Blue Sky Films arata ca: “Africa de rasarit este foarte diferita de Africa de Sud, iar Fernando si Simon au inteles acest lucru imediat. Oamenii arata diferit, vegetatia este diferita, lumina este diferita, cladirile sunt diferite. Daca am fi filmat aceasta poveste in Africa de Sud, ar fi fost ca si cum am fi filmat in Miami o poveste care are loc in Boston.”

“Eram foarte preocupati sa arate real ”, adauga prietenul si colaboratorul de multi ani al lui Meirelles, directorul de imagine César Charlone. “Noi incercam sa ascundem adevarul, sa fim cat se poate de fideli, folosind locatii reale si lumina naturala. Daca o camera mortuara era luminata cu lumina fluorescenta, la fel iluminam si noi. Era foarte important pentru noi sa nu alegem locatii pentru ca erau mai potrivite pentru ecran sau erau mai frumoase.”

“Apoi, pe masura ce aprofundam proiectul, era ca si cum noi ne ocupam de doua realitati diferite, de doua lumi diferite. Era lumea veche a lui Justin , cea din care venise el, cu Inalta Comisie Britanica. Pe masura ce afla mai multe despre Tessa, ea devine poarta lui catre o noua lume, adevarata Africa, pe care el nu fusese capabil sau dornic sa o vada. Eram hotarati ca lumea lui Justin (Anglia) sa fie in culori reci, in verde, iar lumea Tessei (Africa) sa fie in culori calde, in rosu.”

“Fernando si César erau hotarati sa prezinte o imagine cat mai autentica, sa incerce sa faca ceva remarcabil.”, comenteaza Billy Anighy, care joaca rolul Bernard Pellegrin. “Eu lucrasem in Maroc si nu mai fusesem in Kenya sau in alta tara din Africa. Imaginile, sunetele, mirosurile sunt ca nicaieri in alta parte. Este mai mult decat un fundal, pentru ca filmul Prietenie absoluta este o poveste africana, referindu-se la modul cum Occidentul foloseste continentul ca un laborator.”

“Unul dintre cele mai grozave lucruri a fost ca am filmat in locuri reale din Nairobi,” spune Ralph Fiennes. “Fernando era foarte nerabdator sa foloseasca persoane reale in fundal. Nu exista o infrastructura cinematografica puternica in Kenya, asa ca nu am filmat cu figuranti profesionisti, cu experienta. Atitudinea oamenilor fata de film a fost una foarte pozitiva; s-au lasat angrenati intr-o treaba care se petrecea in vecinatatea lor. Simon si Blue Sky au muncit foarte mult pentru ca ceea ce faceam noi sa fie cat mai discret. De multe ori la filmari oamenii fac zgomot, striga in walkie-talkie, ignorandu-i pe cei care traiesc in apropierea locurilor de filmare. Nu am simtit nici o clipa vreun resentiment sau vreo atitudine negativa. Nu numai ca localnicii nu au fost ignorati, dar au si fost prinsi de camerele de filmat, astfel incat s-au simtit parte a proiectului.”

Emily Mbonga, coordonatorul pentru casting-ul figurantilor kenyeni, face mai multe precizari: “Nu ca nu avem o infrastructura cinematografica in Kenya, ci mai mult a fost uitata.” Mbonga a gasit majoritatea figurantilor albi printr-un anunt facut la un grup de teatru amator din zona. Alti figuranti au fost recrutati din sfera profesiunilor ilustrate in film; spre exemplu, membrii presei, care navalesc la ceremonia funerara a Tessei Quayle, sunt toti jurnalisti si fotografi care lucreaza in Kenya.

“In crearea unui personaj te bazezi cel mai mult pe imaginatie, iar cand esti in locul in care este amplasata actiunea, totul iti este oferit pe tava, ” spune Fiennes. “La un nivel mai subtil, intotdeauna raspunzi fizic si emotional la mediu.”

Rachel Weisz adauga: “Nu am nimic impotriva Africii de Sud, dar peisajul din Kenya are un spirit aparte pe care nu-l poti mima in alta parte. Nu pot desparti Kenya de poveste si nici povestea de Kenya. Important este faptul ca am ajutat infrastructura existenta acolo, asa incat multe filme se vor putea realiza de acum inainte.”

Pete Postlethwaite, care apare in rolul lui Lorbeer, creatorul ascuns al medicamentului Dypraxa, spune: “Iti faci treaba, citesti cartea, iti imaginezi unde este personajul tau. Dar in realitate, Kenya pune totul in evidenta, ca o lupa pe care o poti folosi pentru a-ti arde mana.”