Articole The Constant Gardener

“Cea mai mare drama a lumii nu se gaseste in Europa, in Orientul Mijlociu sau in America de Nord – cele mai mari provocari si drame se gasesc in Africa.” (conform lui Jan Egeland, coordonator al Natiunilor Unite pentru ajutorare in situatii de urgenta) Warren Hoge, “Directorul Natiunilor Unite pentru ajutorare face un apel la ajutor in situatiile de criza din Africa” (“U.N. Relief Director Appeals for Help in Crises Throughou Africa”), The New York Times, 11 mai 2005

Atunci cand producatorul de film independent Simon Channing Williams, din Marea Britanie, a citit cartea lui John le Carré, Prietenie Absoluta, la sfarsitul anului 2000, i-a scris o scrisoare plina de zel lui Michael Rudell, avocatul autorului. In aceasta scrisoare, producatorul isi exprima speranta de a i se acorda sansa de a realiza un film dupa acest roman. Rudell i-a raspuns si i-a sugerat sa aiba o intrevedere. Channing Williams s-a oferit sa vina cu avionul de la Londra la New York chiar in acea seara. Producatorul explica: “Am vrut sa-i arat cat de serios sunt cu planul meu de a face un film, pentru ca gaseam cartea de-a dreptul extraordinara. Cerceteaza rapacitatea existenta in marile afaceri, abuzurile comise asupra popoarelor Africii, coruptia la nivel guvernamental, iar in fundalul tuturor acestor lucruri se afla o fascinanta poveste de dragoste. Este o carte atat de sincera si plina de amaraciune si, este trist sa o spun, cred ca va ramane o carte de referinta foarte multi ani de acum inainte.”

Pe masura ce filmul capata forma, scenaristul si romancierul Jeffrey Caine a luat adaptarea romanului ca pe o “provocare profesionala”, asa cum o numeste el. Caine comenteaza: “De mult sunt un admirator al operei lui John le Carré si am simtit intotdeauna, la fel ca si multi alti cititori, ca filmele adaptate dupa romanele lui rareori le-au facut dreptate. Prietenie Absoluta m-a izbit ca avand potentialul de a fi un film puternic – o emotionanta poveste de dragoste impletita cu o tema politica de actualitate si o structura plina de suspans. Pentru mine, sufletul intregii povesti a fost intotdeauna povestea lui Justin si a Tessei. Este povestea unui om deloc angajat politic, care descopera adevarata natura a femeii pe care a iubit-o abia dupa moartea ei si de aici inainte se dedica continuarii muncii sale, ceea ce il face sa se simta mai aproape de ea decat a fost cat timp aceasta a trait.”

Caine adauga: “Era important pentru Simon si le Carré ca acesta din urma sa fie de acord cu scenaristul, asa ca pasul final inainte de a fi angajat a fost un pranz la care a trebuit sa-l conving pe le Carré ca a nimerit cum nu se poate mai bine. Se pare ca am reusit.”
“Pe parcursul intregului proces, care a durat mai bine de doi ani, el a trimis cateva serii de note pe diverse planuri si a participat la cateva intalniri pentru scenariu. Din fericire, se pricepe la filme, asa cum se pricepe si la carti si stie ca pentru a face un roman sa mearga pe ecran multe lucruri trebuie sa le faci intr-o maniera diferita. De fapt, adeseori m-a indemnat sa schimb chiar mai mult decat eram eu inclinat sa o fac.”

El a pastrat abordarea non-lineara, observand: “Pentru ca Tessa este ucisa de la prima pagina a trebuit sa folosim flashback-uri. Altfel, n-am fi putut sa-i angrenam emotional pe Tessa si Justin. Ca sa echilibrez lucrurile a trebuit sa fac naratiunea sa curga alert, fara insa sa tradez prea mult din intriga inainte de vreme si nici sa nu sacrific fie procesul cunoasterii pe care il urmeaza Justin, fie continutul tematic.”
Filmul „City of God”/ „Orasul Zeilor”, lansat in 2002 (in unele zone a fost difuzat in 2003), l-a facut pe Channing sa afle de un nou regizor extrem de interesant, Fernando Meirelles, care vizualizase si transpusese pe ecran o poveste incitanta dintr-o zona a lumii pe care cei mai multi oameni nu ajung niciodata sa o vada.