Articole The Constant Gardener

Scena de deschidere a filmului a fost filmata in Nairobi, are mahala sub-sahariana africana. Kibera este o localitate intinsa, de colibe, cu o populatie estimata la 800.000 de persoane (unii spun ca ar fi 1.200.000), dintre care cei mai multi locuiesc in colibe facute din resturi de cherestea, pamant si tabla ondulata, fara instalatii sanitare, apa curenta si electricitate. Cuvantul “kibera” inseamna “padure” in limba mercenarilor Nubieni, care la origini s-au instalat aici dupa ce au fost demobilizati din armatele Africii estice britanice. Treptat, tot mai multi muncitori itineranti s-au stabilit la Kibera, multi cu intentia de a economisi destui bani lucrand in capitala, pentru a se putea intoarce in satele lor de bastina.

Astazi, sunt putini copaci in Kibera si fiecare trib kenyan este reprezentat aici. “Strazile” sunt un labirint de carari si mici poteci care serpuiesc printre canale colectoare. Satul este impartit in doua de o cale ferata. Localnicii si-au deschis magazine de-a lungul cararilor, oferind spre vanzare tot ce ar putea avea vreo valoare anume.

Fernando Meirelles spune: “Este greu de crezut, dar cred ca Kibera este in fapt mai rau decat acele favelas de la Rio, unde am filmat City of Gold si serialul pentru televiziune City of Men. Eu si César Chalone am petrecut mult timp in favelas si totusi Kibera a fost un soc pentru noi. Nici nu pot sa-mi imaginez ce or fi gandit cei din echipa britanica. Saracia era …nedenaturata.” S-a dovedit ca multi din echipa kenyana nu mai fusesera niciodata in Kibera, asa ca au fost si ei la fel de uluiti.

Saracia in Kenya afecteaza in medie 56% din populatie, ceea ce inseamna ca 15 milioane de oameni traiesc cu @$.80 pe zi; cei din Kibera traiesc chiar cu mai putin. Sute de oameni merg pe jos la lucru si inapoi spre casa pentru a nu plati @$.30 pe biletele de autobuz.

Asa cum arata si David Mogambi Nyakambi, director de scoala: “Oamenii vor sa locuiasca in Kibera pentru ca este aproape de locul de munca si este relativ sigur; se fura rar aici pentru ca nu prea e nimic de furat.” Mogambi, a carui curte de scoala a servit drept locatia baza pentru filmarile din Kibera si a carui credinta in viitorul copiilor i-a insufletit pe toti cei care l-au intalnit, a murit intr-un accident de masina in 2005.

Desi multi reusesc sa stranga destui bani pentru a se muta inapoi in satele lor natale, mai departe prin tara, multi oameni se nasc si mor in Kibera. Pe langa lipsa celui mai elementar confort, rezidentii de aici sunt afectati de o epidemie SIDA; se estimeaza ca unul din sase kenyeni este seropozitiv, iar procentajul este cu siguranta mai mare in Kibera. Ca in intreaga Africa sub-sahariana, numarul orfanilor din Kibera creste zilnic; serviciile sociale care ar trebui sa aiba grija de ei sunt inexistente.

Jeffrey Caine relateaza: “[Fraza aceasta] este tot ce stiu ei in engleza. Ceea ce m-a impresionat a fost cat de prietenosi si bucurosi sunt copiii. Te insotesc peste tot, fara sa cerseasca cu mana, dar intinzand mana pentru a le fi stransa.”

Orasul-din-oras a gazduit productia mai bine de o saptamana. Confirmand ceea ce ne spusese directorul Nyakambi, nu au existat situatii de ostilitate sau primejdie pentru actorii si echipa de productie a filmului Prietenie absoluta, asa cum sugerau rapoartele ca se va intampla. Ei au avut parte de o experienta de neuitat si, pentru multi, amuzanta.

Baza a fost instalata in curtea scolii de la Centrul Educational Raila Odinga, numit astfel dupa numele unui membru al Parlamentului pentru zona Langata, care include si Kibera. El este de asemenea si Ministrul Drumurilor si Transportului.

Bernard Otieno Oduor, un prezentator radio si cantaret care a fost distribuit in rolul Jomo in Prietenie absoluta, in urma unei auditii, relateaza: “Regimul precedent nu a prea agreat romanul pentru ca implica guvernul intr-un fel sau altul. Filmul spune adevarul despre ceea ce se intampla in tarile in curs de dezvoltare, despre ceea ce nimeni nu vrea sa discute pentru ca e vorba de mari profituri. Este uluitor faptul ca actualul guvern a sustinut filmul; Raila Odinga a fost pe platoul de filmare, a luat pranzul cu producatorii, cu care a stat de vorba, stiind foarte bine despre ce este filmul.”

Cam 2000 de locuitori din Kibera au lucrat ca figuranti, altii ca ghizi sau hamali pentru echipa de filmare, de asemenea ca agenti de paza si interpreti.

Chiar si asa, isi aminteste Fernando Meirelles: “Totul era calm. Intr-o zi, am plecat cu César Charlone, operator asistent, Simon Channing Williams,Rachel Weisz si Hubert Koundé si am filmat-o pe Rachel, interpretand scena in care Tessa vine in contact cu localnicii.”

Cativa membrii ai distributiei care nu apareau pe ecran in respectivele secvente au plecat sa viziteze Kibera pentru a viziona o piesa despre SIDA, interpretata de trupa de teatru SAFE, a lui Nick Reding. Actorul/regizor Reding, care apare in film in rolul Crick, venise in Kenya de la Hollywood pentru a ajuta la construirea unei clinici in Mombassa. In timp ce era acolo, el a descoperit nevoia de a transmite informatii despre HIV/SIDA angajand intreaga comunitate, asa ca i-a venit ideea de a face teatru pe strada ca o modalitate de transmitere a mesajului intr-un mod unic si eficient. Trupa lui,SAFE (Arta Sponsorizata pentru Educatie) a dat spectacole incepand de atunci pe traseele dintre Mombassa si Nairobi.

Meirelles a vizionat un film de scurt metraj realizat de grupul SAFE si l-a rugat pe Reding sa-l transforme intr-o piesa care sa fie inclusa in film. Scenele cu piesa de teatru au fost filmate live in fata a sute de localnici din Kibera, iar Rachel Wisz si Hubert Koundé, erau printre spectatori, ca personajele Tessa Quayle si dr. Arnold Bluhm.

Reding comenteaza: “Multi evita chiar sa rosteasca cuvantul ‘SIDA’. Daca poti sa faci un spectacol grozav si sa-i distrezi, daca poti sa-i faci chiar sa rada, atunci poti sa-i faci sa vorbeasca despre acest lucru. Ori de cate ori incheiam un spectacol, incepea o dezbatere ampla, cu oameni care discutau despre folosirea prezervativelor si asa mai departe. SIDA este in Africa un dezastru la scara inimaginabila; drogurile au devenit mai disponibile acum, iar oamenii trebuie sa inteleaga cum si de ce sa le ia.”

Aceasta abordare a crizei este cruciala. Zvonul circula repede intr-o comunitate inchisa cum este Kibera, iar stigmatul acestei boli ii poate determina pe oameni fie sa nu isi faca tratament, fie sa nu faca nimic pentru a impiedica raspandirea virusului. O organizatie indigena, AMREF (Fundatia Africana pentru Cercetarea medicala), are acum capacitatea sa distribuie gratuit, printr-o clinica de cartier, medicamente anti-retrovirale tuturor locuitorilor din Kibera gasiti seropozitivi. Un purtator de cuvant recunoaste ca cea mai mare provocare este sa-i incurajeze pe oameni sa faca teste pentru SIDA, in primul rand, si, daca se dovedeste ca au virusul, sa semneze ca accepta tratamentul. Ca si personajul Jomo din film, numerosi locuitori din Kibera nu doresc sa faca testul si nu sunt pregatiti sa accepte diagnosticul “seropozitiv”.

Echipa de productie a fost hotarata de la inceput sa dea ceva in schimb localitatii Kibera. Pe langa oferirea de slujbe numerosilor localnici care au avut ceva de facut pe platoul de filmare in fiecare zi, echipa de constructori a creat o zona de joaca si un teren de fotbal, a reparat acoperisul unei biserici si a construit un pod peste un canal colector foarte lat, astfel incat in caz de urgenta vehiculele sa aiba acces la locuitorii din fundul unei rape.

“Am construit podul, iar mai tarziu am pus langa el un rezervor de 10000 de apa potabila, care sa fie disponibila gratis tuturor.” Spune Simon Channing Williams. “Totodata, am construit si o rampa la calea ferata, care sa fie de ajutor in special batranilor si celor handicapati.” Inainte, inclinatia caii ferate era atat de mare incat numai copiii foarte agili puteau sa treaca peste ea usor.

“Am vorbit intai cu liderii comunitatii,” spune managerul locatiilor John Chavanga. “Apoi, ei au discutat cu oamenii si le-au explicat care este motivul pentru care ne aflam acolo si care va fi beneficiul comunitatii. Am angajat cam 2000 de persoane in diverse sfere si am construit niste structuri durabile. A fost o adevarata experienta pentru localnici. Acesta a fost cel mai mare film realizat vreodata in Kibera si cred ca au invatat mult din acest proces. Exista mult talent acolo – Bernard Otieno Odour, care a interpretat rolul Jomo, a fost adus in Kibera. Ei au scoli si trupe de teatru. Cine stie? Poate vreunul dintre copiii de acolo va creste si va deveni un mare actor ca si Ralph Fiennes.”

“Kibera era cu mult mai mare decat imi imaginasem eu, ” spune Rachel Weisz. “Copiii sunt incredibili. Nu se tem de straini, asa cum sunt incurajati sa o faca copiii occidentali. Spiritul locului este cumva cu mult mai puternic decat saracia. Dupa trei zile, am realizat lucrul acesta si m-am destins datorita personajului meu; cred ca aici se simtea Tessa cu adevarat confortabil.”