Articole The Constant Gardener

Primele scene au fost filmate in Nairobi, la Restaurantul Lord Errol, folosit ca locatie pentru cocktail-ul dat de Inalta Comisie Britanica. Acolo se cristalizeaza intentia Tessei Quayle si a doctorului Arnold Bluhm de a dezvalui ipocrizia si lacomia celor aflati la putere. Lord Errol este numele unui aristocrat, un afemeiat notoriu, a carui poveste a reprezentat subiectul unui alt film realizat in Kenya, in 1988 – White Mischief.

Urmatoarele secvente au fost filmate la clubul privat Royal Noirobi Club si, la polul opus, la groapa de gunoi, in “zona periculoasa” din Nairobi, aproape de River Road. Groapa de gunoi este casa unei comunitati de oameni decazuti, cei mai multi dintre ei fiind aurolaci. Inhalarea aburilor emanati de lipici reprezinta o mare problema pentru cei fara adapost din Nairobi, fie ei adulti sau copii. Dincolo de faptul ca acesti aburi creeaza dependenta, se spune ca ei elimina senzatia de foame.

Pentru scena spitalizarii Tessei Quayle si scena descoperirii efectelor letale ale medicamentului Dypraxa, echipa de productie a filmat la Punwani, un spital maternitate pentru cei mai saraci locuitori ai orasului Nairobi si subiectul unui scandal la momentul filmarilor. Presa locala abunda in rapoarte complete referitoare la incidente grave cu bebelusi a caror identitate a fost stabilita gresit; alte rapoarte se refereau la o rata a mortalitatii cu mult peste medie in spital, recunoscand ca duceau o lupta care deja era pierduta, directoarea spitalului Pumwani, Bridget Mbatha, care apare in film in rolul administratorei spitalului, a aparat spitalul de acuzatiile aduse. Ea a adus drept argumente faptul ca mamele subnutrite si bolnave si nou-nascutii subponderali aveau sanse mici sa supravietuiasca, in special cand erau dirijati catre un spital cu personal insuficient si cu dotare precara, in situatii de urgenta, dupa ce fusesera asistate la nastere de persoane fara pregatire. Dupa o zi de filmari la Pumwani, Danny Huston a remarcat cu tristete ca este “un loc care cu adevarat iti sfasie inima”.

Alte locatii in Nairobi si in imprejurimile orasului au inclus Morga orasului Nairobi (unde a fost filmata scena identificarii cadavrului Tessei), Cimitirul Langata, registratura Spitalului Kenyatta, hangarul Boskie de la Aeroportul Wilson si terernul de golf de la pistele de curse Karen. Casa lui Sandy Woodrow din film este in realitate casa din suburbiile orasului Nairobi, apartinand comisarului European.

O alta casa privata din suburbiile orasului Nairobi a fost folosita drept casa lui Justin si a Tessei. Apartine mamei garderobierei din echipa filmului Prietenie absoluta, Elizabeth Glaysher, care a crescut si ea acolo. Mama ei, Sonia, lucrase in trecut la un film realizat in Kenya, ca dublura Avei Gardner in filmul Mogambo (1953), al lui John Ford. Celia Hardy, cea care se ocupa de gradinarit in casa Soniei, i-a fost consultant lui Ralph Fiennes. Cu exceptia catorva flori adaugate de echipa de design de productie pentru culoarea lor si pentru textura, restul gradinii lui Justin, care se vede pe ecran, este rezultatul muncii Celiei timp de un an.

Piata de legume din satul Kiambu a fost folosita ca locatie pentru Clinica Mobila Three Bees (Trei Albine), unde Justin il gaseste pe Kioko, fratele lui Wanza Kilulu, o victima a medicamentului Dypraxa. Kioko este interpretat de Donald Opiyo, un elev de 16 ani, care a fost ales de la internat si adus in fiecare zi de filmare. Desi mamele si bebelusii care stau la rand pentru a beneficia de “test gratuit si tratament” la Clinica Three Bees au fost adusi ca figuranti, sutele de vanzatori si cumparatori din aceasta scena sunt oameni reali din Kiambu, care se preocupa de activitatile lor zilnice.

La sfarsitul zilei de filmari in piata Kiambu, Fernando Meirelles a observat ca o gramada de scolari se adunasera in spatele unei baricade care delimita spatiul de filmare. S-a apropiat de ei si a spus: “OK, cine vrea sa apara in film?”

Toate mainile s-au ridicat, dar numai vreo 12 copii au fost alesi ca sa alerge pe strada, in timp ce César Charlone a surprins scena dintr-o remorca. Stiind ca ceilalti copii se simteau dezamagiti, Meirelles s-a intors la gloata de copii si a strigat: “OK, toata lumea!” Baricada s-a ridicat, iar o hoarda de scolari s-a napustit inspre echipa. Praful ridicat a facut imposibil ca acest cadru sa mai apara in film; a fost unul din putinele momente spontane in care nu se putea sta. In plus, oriunde se putea si ori de cate ori era cazul, Charlone ii oferea ocazional lui Ralph Fiennes o camera ca sa filmeze, spre exemplu o planta de la gradinita sau membrii gospodariei lui, care isi exprimau condoleantele dupa uciderea Tessei. Cei care realizau cadrele focus au avut misiunea cea mai grea in film si, incredibil, dar in noua din zece cazuri au reusit perfect.”

“Cu Fernando nimic nu este regizat in mod rigid,” mentioneaza actorul Donald Sumpter, care joaca rolul Tim Donohue. “Este un du-te – vino continuu, cu intrari si iesiri din cadru. Ai cu adevarat senzatia de real, ceea ce este fantastic.”

“Fernando si César au foarte putin de-a face cu birocratia”, adauga Rachel Weisz. “Lucrurile se petrec foarte rapid pe platoul de filmare! César pur si simplu misca camera si agata un bec. Parca eram o mica echipa de filmare pentru un documentar care filma la fata locului, ceea ce a permis ca lucrurile sa fie foarte organice si spontane; parca faceam un reportaj sau un film despre luptele de guerila.”

“A fost o modalitate incantatoare de a lucra,” spune Danny Huston, care vorbeste el insusi din experienta ca regizor de film. Tehnica de filmare este atat de sensibila in zilele noastre incat nu mai trebuie sa folosesti atat de multe lumini si nu mai trebuie sa-ti pui marca la tot pasul. Acesta nu era un film de Hollywood unde trebuia sa folosesti luminile din fundal si stralucirea care sa te asigure ca totul este sclipitor. Povestea pe care o spune filmul nostru are nevoie de realitate.”

Biroul sefului Politiei din Kiambu a fost folosit ca sectia de politie unde este retinut Justin pentru interogatoriu. Detectivul inspector Deasey, care apare in aceasta scena, este interpretat de Ben Parker, ofiter de presa in viata reala, la Natiunile Unite din Nairobi.
Kiambu a gazduit de asemenea scena taxelor improvizate pentru ca Justin sa plateasca cativa copii ai strazii intreprinzatori. Beneficiarii taxelor au fost interpretati de copii ai strazii reformati, care acum locuiesc intr-un centru de reabilitare, situat in afara orasului Nairobi. Discutia dintre copii in pauza de masa se axa pe impartirea echitabila a taxei pe care urmau sa o primeasca de la producatori pentru ziua de filmare. La ultimul raport facut, ei se fixasera pe pantofi si sosete noi pentru toti baietii de la centru, poate si o minge de fotbal si un televizor. Insotitorul baietilor era Jo Cottrell Boyce, fiul adolescent al binecunoscutului scenarist britanic, Frank Cottrell Boyce, care si-a intrerupt studiile pentru un an, astfel incat sa poata face munca voluntara in Kenya.