Articole Paris, je t'aime

"Nu am mai avut niciodata șansa să filmăm un scurt–metraj. Suntem bucuroși că am fost rugați să luam parte la acest proiect și să spunem o poveste în totalitate a noastră, urmând clișeul Paris, capitala îndrăgostiților de pretutindeni." (Joel și Ethan Coen)

Tristan Carné
Tristan și-a început cariera ca asistent al unor mari fotografi de modă și apoi al lui Yann Artus Bertrand. Pe urmă a intrat în televiziune și în cinematografie, lucrând mulți ani ca asistent regizor. Din 1995, a regizat multe programe de succes pentru televiziunea franceză. Lui Tristan i-a venit ideea cu "Paris, je t’aime" într-o zi, rătăcind prin oraș.

Emmanuel Benbihy
Emmanuel a studiat relații internaționale în S.U.A. În 2002 a fost pentru prima data producător al unui film artistic de lungmetraj, Abolfazl Jalil's Abjad, ales pentru competiția oficială a Festivalului de Film de la Veneția. În ianuarie 2000 s-a alăturat lui Tristan Camé și fratelui acestuia, Frédéric în dezvoltarea ideii pentru acest concept de film, "Paris, je t'aime".
În ianuarie 2004, Emmanuel Benbihy se întâlnește cu faimosul producător francez Claudie Ossard și decide să lucreze împreună pentru a aduce acest proiect ambițios, neconvențional și riscant pe marile ecrane. Li s-au alăturat Gilles Caussade (partenerul și asociatul său de mai bine de un deceniu) și Chris Bolzli (Ryaba My Chicken de Andreï Konchalovsky, Szamanka de Andrzej Zulawski, Augustin, King of Kung-Fu de Anne Fontaine, și Nicole Garcia's Place Vendôme).

Producător delegat, Claudie Ossard
"Totul a început în ziua în care Emmanuel Benbihy a venit să mă vadă, aducând filmul lui Tom Tykwer cu el, un film cu locația în cariterul al 10-lea, și produs de compania lui Tom, X-Filme. Abordarea lui a fost cât se poate de directă: mi-a explicat că acest proiect era prea dificil de realizat pentru un producător tânăr ca el și că venise să mă vadă ca să mă întrebe dacă aș vrea să îl ajut să producem filmul împreuna. I-am spus lui Emmanuel că cel mai important lucru era ca filmul să reunească regizori din toată lumea. A fost de acord și m-am angajat să continuu proiectul. Eram curios să văd Parisul prin ochii unor regizori străini."
Pelicula lui Tom Tykwer fiind deja filmată (august 2002), proiectul a fost prezentat regizorilor de peste tot. Frații Coen au fost primii care s-au alăturat proiectului. Filmul lor a fost filmat în ianuarie 2005. Împreună, filmul lui Tykwer și cel al Fraților Cohen au servit drept " filme pilot", fiind o mărturie a calității care se voia pentru acest proiect. Henri Jacob, Burkhard Von Schenk și Pirol Film Production și Celsius Entertainment toate au jucat un rol vital în finantarea filmului. Calitatea primelor 2 filme și reputatia regizorilor implicate, a avut în curand un efect de bulgare de zapada. Claudie Ossard și-a dat curând seama că una dintre cele mai mari provocari în crearea acestui film va fi echilibrarea intereselor regizorilor în diferitele districte ale orașului. Mulți regizori s-au îndrăgostit de zonele clasei muncitoare din oraș. O excepție timpurie a fost Walter Salles care a filmat în Belleville, numai că dintr-o dată să îi vină ideea să filmeze în al 16-lea arondisment.
Pe când cei mai mari regizori ai lumii veneau să își filmeze povestile, producătorii au observat cum cineaștii nu numai că se îndrăgostesc de Paris, dar și cum descoperă laturi rareori văzute chiar și de francezi.

Claudie Ossard:
"Noi, parizienii cunoaștem orașul mult prea bine și suntem orbiți de faptul că locuim aici, nemaifiind în stare să vedem multe dintre lucrurile care se petrec în jurul nostru. Eram convis de faptul că un grup de regizori din toate colțurile lumii ne-ar fi făcut să vedem Parisul din nou. Și apoi, punându-mă în locul unui producător, simțeam că mă pot baza pe alura Parisului pentru a atrage regizori internaționali în acest proiect. De fapt, Parisul a fost atuul nostrum când am început proiectul."
În ciuda dorinței de a avea o selecție de cineaști din lumea întreagă implicați în proiect, producătorii nu i-au trecut cu vederea pe compatrioții lor. Bruno Poldalydès, Olivier Assayas și Sylvain Chomet au semnat cu toții cu entuziasm provocarea de a zugravi într-un mod original orașul cu care erau atât de familiarizați. Procesul a avut și surprize pentru francezi, Sylvain Chomet (Belleville Rendez-Vous) lucrând cu actori reali și cu locații pentru prima data în cariera sa.
Pentru regizorii străini, procesul a fost unul de revelări, asistat de echipa de producție.

Am oferit fiecărui regizor foarte multe informații cu privire la zona aleasă, pentru ca ei să știe unde se aflau monumentele – și cele mai bune bistro-uri. Majoritatea a venit să caute locatii, cât timp scria scenariul, sau chiar înainte de filmări. Așa s-a întamplat cu Gus Van Sant, de exemplu. În mai 2005, chiar după ce fusese la Cannes cu Last Days, a venit pentru a rătăci prin Marais, pentru a-și contura povestea pe care o avea în minte."
Toate scenariile au fost scrise de către regizori sau de către aceștia în colaborare cu alți scenografi, exceptând Quartier Latin, filmul de Frédéric Auburtin și Gérard Depardieu, care a fost scris de către Gena Rowlands. Cu regizorii găsiți și cu scenariile complete, a început casting-ul.
Mulți dintre regizori aveau în minte actori cu care voiau să filmeze. Pe lângă aceste cerințe speciale, distribuția era formată din actori francezi. Regizorii au discutat despre ceea ce căutau pentru un rol anume și au vizionat teste video pe DVD-uri. Venind în Paris, au început repetițiile cu actorii aleși. Produsl final reunește o distribuție din toată lumea, incluzând nume cunoscute ca Steve Buscemi, Elijah Wood, Juliette Binoche, Ludivine Sagnier și Fanny Ardant care au fost cu toții de accord să fie plătiți cu un salariu mai mic decât ar cere ei de obicei, doar pentru a vedea acest film realizat.
Am hotărât că vom lucra numai cu europeni, și majoritatea tehnicienilor sunt francezi. Am vrut ca acești regizori de pretutindeni să vadă ce pricepuți sunt tehnicienii noștri, pentru a dori să se întoarca în Europa și să filmeze din nou aici."
Producătorii s-au întâlnit cu potențialii membri ai echipei și au informat pe fiecare regizor despre posibilități. Cu numai câteva excepții (Olivier Assayas, Isabel Coixet și Oliver Schmitz) regizorii au lucrat fără echipa lor normală. Pentru mulți, incluzandu-i și pe frații Coen, acest lucru a creat o nouă așteptare vizavi de proiect.