Articole The Imaginarium of Doctor Parnassus

Vestea unui nou film al lui Terry Gilliam a provocat un amestec de emoție, curiozitate și neliniște. Regizorul are reputația unui creator cu o viziune unică și inovatoare cu toate că transpunerea creațiilor lui pe marele ecran n-a fost întotdeauna ușoară. Dispariția tragică a lui Heath Ledger, în timpul filmărilor la DR. PARNASSUS, a amenințat cu încheierea prematură a producției, dar Gilliam s-a luptat să reconfigureze povestea fără să piardă interpretarea pe care o avea deja de la tânăra vedetă. Regizorul, distribuția și echipa de producție au lucrat fără încetare pentru a putea termina călătoria începută în imaginația febrilă și nestăvilită a lui Gilliam și a co-scenaristului său, Charles McKeown.

Întrucât formatul poveștii le permitea să păstreze tot ce filmase Heath, interpretarea lui putând fi oricând modificată prin intermediul tehnologiei digitale, producătorii filmului au asigurat presa și publicul că "fiecare dintre pasajele interpretate de Johnny Depp, Colin Farrell și Jude Law este reprezentativ pentru multe aspecte ale personajului întruchipat de Heath.

"Le sunt recunoscător lui Johnny, Colin și lui Jude pentru că au venit în echipă și tuturor celor care au făcut posibilă finalizarea acestui film", a adăugat regizorul Terry Gilliam. "Și sunt încântat de faptul că interpretarea genială a lui Heath poate fi împărtășită întregii lumi."

În aventura fantastică din prezent, Dr. Parnassus (Christopher Plummer) are darul extraordinar de a manipula imaginațiile celorlalți. Ajutat de trupa lui de teatru ambulantă, care îi include pe partenerul lui cinic și sarcastic Percy (Verne Troyer) și pe versatilul Anton (Andrew Garfield - de curând laureat al Premiului BAFTA), Parnassus oferă publicului ocazia de a transcede realitatea printr-o oglindă magică, pătrunzând într-un univers fantastic. În tot cazul, magia lui Parnassus are un preț. Cu secole în urmă, a făcut un pariu cu diavolul, Mr. Nick (Tom Waits), al cărui premiu este fiica lui Parnassus, Valentina (Lily Cole), la împlinirea vârstei de 16 ani.

Fără să știe de soarta care o așteaptă, Valentina se îndrăgostește de Tony (Heath Ledger), un străin fermecător. Pentru a-și salva fiica și a se elibera, Parnassus mai face un ultim pariu cu Mr. Nick, prin care-i trimite pe Tony (interpretat pe parcursul multiplelor sale vizite în lumea de dincolo de oglindă de Johnny Depp, Colin Farrell și Jude Law), pe Valentina și întreaga trupă de teatru într-o călătorie plină de pericole în afara Londrei și a peisajului spectaculos al Imaginarium-ului.

Filmările au început în decembrie 2007, în capitala Marii Britanii, unde Gilliam a filmat scenele dramatice cu Parnassus, compania lui și cu teatrul lui tras de cai printr-o serie de locații faimoase din oraș. Căruța, condusă de personajul lui Verne Troyer - Percy, a devenit o imagine familiară și copleșitoare pentru chefliii Londrei, întrucât cutreiera străzile în timpul nopții.

O serie de filmări noaptea i-a surprins pe actorii călători din Imaginarium îmbrăcați și înfofoliți, într-un târg agitat dominat de profilul cunoscutului Tower Bridge; apoi, în mijlocul unui scandal al petrecăreților în umbra impunătoarei Catedrale Southwark. Mai târziu au fost invadați de gloatele rusești la Leadenhall Market. Două dintre personajele principale au fost suspendate în mod periculos de Podul Blackfriars, pe o furtună de gheață și o ploaie torențială artificială, în vreme ce măreția centralei Battersea, cea mai mare construcție de cărămidă din Europa, a găzduit o varietate de scene cu Doctor Parnassus și "familia" lui numeroasă.

Pentru a completa secvențele din prezent, producția s-a mutat la Bridge Studios, lângă Vancouver, pentru șapte săptămâni, pentru filmări pe ecran albastru, creându-se atunci grandoarea Imaginarium-ului. Vancouver-ul a mai oferit și alte locuri excepționale, precum magnificul teatru art deco, The Orpheum, care a găzduit balul de caritate al filmului și conferința de presă.

Actorul laureat al Premiului Oscar, Heath Ledger (The Dark Knight/ Cavalerul Negru, Brokeback Mountain), interpretează rolul străinului misterios Tony, alături de celebrul Christopher Plummer (The Insider/ Informatorul, The Sound of Music/ Sunetul muzicii), de câștigătorul recent al Premiului BAFTA, Andrew Garfield (Boy A, Lions For Lambs/ Leii mor pentru miei) în rolul lui Anton, de Verne Troyer (The Love Guru/ Gurul dragostei, Austin Powers: The Spy Who Shagged Me/ Austin Powers 2: Spionul care mi-a tras-o și Goldmember) în rolul lui Percy, de supermodelul Lily Cole (St Trinian's) în rolul Valentinei și legendarul muzician nominalizat la Oscar Tom Waits (Wristcutters: A Love Story/ Dragoste după moarte, Bram Stoker's Dracula/ Dracula) în rolul diabolicului domn Nick.

Deținator a trei nominalizări la Oscar, Johnny Depp (Sweeney Todd: The Demon Barber of Fleet Street/ Sweeney Todd: Bărbierul diabolic din Fleet Street, Neverland/ În căutarea Tărâmului de Nicăieri, Pirates of the Caribbean/ Pirații din Caraibe), Colin Farrell (Miami Vice, Alexander) și Jude Law (Cold Mountain, The Talented Mr Ripley/ Talentatul domn Ripley) s-au alăturat distribuției la jumătatea producției, pentru a portretiza celelalte fețe ale lui Tony.

În rolurile secundare au jucat actori importanți, precum suedezul Peter Stormare (The Brothers Grimm/ Frații Grimm, Dancer in the Dark/ Dansând cu noaptea) în rolul președintelui Universului, vedeta de teatru și televiziune Maggie Steed în rolul femeii Louis Vuitton, comedienii Mark Benton (Three and Out) în rolul tatălui și Simon Day (Run, Fat Boy, Run/ Fugi, grasule, fugi!) în rolul unchiului Bob, nou-veniții Paloma Faith (St Trinian's) în rolul lui Sally, Richard Riddell (Dogging: A Love Story) în rolul lui Martin și Montserrat Lombard (producțiile de televiziune Love Soup/ Suflete-pereche și Ashes to Ashes) în rolul prietenului lui Sally.

Regia a fost asigurată de Terry Gilliam (Time Bandits, Brazil, Twelve Monkeys/ Armata celor 12 maimuțe), după un scenariu original, pe care l-a scris împreună cu Charles McKeown (Brazil, The Adventures of Baron Munchausen/ Aventurile baronului Munchausen), filmul avându-i ca producători pe William Vince (nominalizat la Oscar pentru Capote), Amy Gilliam (Push/ Războiul minții), pe Samuel Hadida (Solomon Kane, Silent Hill) și Terry Gilliam.

Talentele din spatele camerei îi includ pe colaboratorii apropiați ai lui Gilliam: operatorul cinematografic Nicola Pecorini (Tideland/ Țara minunilor, Fear and Loathing in Las Vegas/ Aventuri în Las Vegas) și editorul premiat la BAFTA, Mick Audsley (The Grifters/ Escrocii, Twelve Monkeys/ Armata celor 12 maimuțe, Harry Potter and the Goblet of Fire/ Harry Potter și Pocalul de Foc), cu o grafică originală asigurată de Terry Gilliam și Dave Warren (Sweeney Todd: The Demon Barber of Fleet Street/ Sweeney Todd: Bărbierul diabolic din Fleet Street, 10,000 BC/ 10 000 î.Chr.). Anastasia Masaro (Tideland/ Țara minunilor, Show Me) este scenografă, iar partenera ei, Monique Prudhomme (Juno, Best in Show/ Campionii) este designer de costume. Laureată a Premiului Oscarului, Sarah Monzani (Valkyrie/ Operațiunea Valkyrie, Quest For Fire) a asigurat coafurile și machiajul, iar sunetul a fost mixat de Tim Fraser (Vera Drake) și de Eric Batut (Fantastic Four/ Cei patru fantastici), iar Irene Lamb (The Brothers Grimm/ Frații Grimm, The Adventures of Baron Munchausen/ Aventurile baronului Munchausen) a fost director de casting. Muzica a fost compusă de frații canadieni laureați ai premiilor Mychael Danna (Little Miss Sunshine/ Fiecare se crede normal, The Sweet Hereafter) și Jeff Danna (Tideland/ Țara minunilor, Silent Hill) iar producătorul din Marea Britanie a fost Rob How (24 Hour Party People, 28 Days Later/ După 28 de zile).

Efectele vizuale elaborate, izvorâte din imaginația lui Gilliam, au fost aduse la viață de compania Peerless Camera, din Londra, care a lucrat cu regizorul la toate filmele sale și care a realizat efecte vizuale geniale la filme de succes recente, precum United 93/ Zborul United 93 și Casino Royale.

Samuel Hadida prezintă o producție a companiilor Infinity Features Entertainment, Poo Poo Pictures în asociație cu Davis Films, DR PARNASSUS, avându-i în distribuție pe Heath Ledger, Christopher Plummer, Verne Troyer, Andrew Garfield, Lily Cole și Tom Waits, cu colaborarea lui Johnny Depp, Colin Farrell și a lui Jude Law. În regia lui Terry Gilliam, filmul este scris chiar de acesta împreună cu Charles McKeown și produs de William Vince, Amy Gilliam, Samuel Hadida și, desigur, Terry Gilliam; producători executivi sunt Victor Hadida și pe Dave Valleau. Samuel Hadida are drepturile de distribuție pentru Canada și Marea Britanie, cu participarea Telefilm Canada, în timp ce de vânzările internaționale se ocupă Mandate International.

Cioplind la bucata de marmură:

În noiembrie 2006, Terry Gilliam și Charles McKeown au început să lucreze la scenariu, a treia colaborare a lor, după Brazil și The Adventures of Baron Munchausen/ Aventurile baronului Munchausen.

Gilliam a decis să scrie iarăși ceva original, după numeroase proiecte care aveau la bază scenarii sau adaptări ale romanelor. "A fost frumos să constat că putem să-l facem noi de la zero", explică el. A început să-și exploreze depozitul de materiale nefolosite - diverse idei, unele de la filme nerealizate, care zăceau într-un dulap - și a început să le treacă pe toate în revistă pentru a stabili ce putea fi folosit.

A vrut să redea ideea unei trupe de teatru care colindă în Londra zilelor noastre, care pătrunde într-o varietate de lumi exotice și fantastice. Gilliam a creat și un personaj central care este atemporal și vizibil deranjat de publicul care nu mai vrea să asculte poveștile pe care le spune el, în timp ce McKeown a venit cu numele Parnassus. "Este aventura lui, bănuiesc. N-a fost ceva bătut în cuie, dar totul a fost cât se poate de clar în mintea lui Terry. Cred că ideea Doctorului Parnassus ca fiind un doctor cu puteri oculte a evoluat pur și simplu. Nu cred că a fost de la început așa."

Următoarea etapă i-a văzut stând și emițând tot felul de idei, deși, așa cum recunoaște și Gilliam, nu exista niciun plan stabilit. McKeown a simțit că acea șansă era foarte importantă în filmul lor - să intre în aceste lumi extraordinare implică o serie de alegeri care guvernează viața personajelor. Cei doi scriitori s-au sfătuit în permanență prin e-mailuri. "Apoi iarăși stăteam", povestește Gilliam. "Revedeam totul și, încet-încet, a ieșit ceva. Nu aveam un tipar, ci stăteam pur și simplu și ciopleam la bucata de marmură până rezulta ceva frumos din ea."

"Am vorbit vreo două săptămâni pe marginea subiectului, în linii mari", spune McKeown. "Am petrecut o zi vorbind despre ideile principale, apoi, în sfârșit, am început să vorbim despre poveste în sine, cum se leagă de evenimentele curente. A fost un amestec de idei pentru vreo două săptămâni și apoi am început să scriem prima schiță.

"De fapt, am insistat ca Terry să scrie, pentru că avea o idee mai bună despre ce se vroia în acel moment. Deși era amuzant și întrezăream povestea, mi s-a părut că Terry are o perspectivă mai clară asupra lucrurilor. Apoi am început să scriu scene și dialoguri cu personaje și locuri, clarificând totul puțin. Îi trimiteam prin e-mail șase-șapte pagini, iar el lucra pe ele. Le schimba, le înfrumuseța, lua ce voia din ele și adăuga ce voia. Între timp, îi trimiteam alt set, iar el îmi trimitea înapoi și-mi arăta ce făcuse."

"A fost un proces cursiv, ducându-ne înainte și înapoi și, la un moment dat, ne-am oprit la finalul scenariului și am discutat încotro ne îndreptam și ce realizasem până atunci."

Potrivit lui Gilliam, "a fost ca un meci de tenis, aruncând lucrurile înainte și înapoi, iar povestea a continuat să prindă contur. Ai idei, începi să le legi și iese o poveste. A fost plăcut să lucrez din nou cu Charles, pentru că a trecut mult de la Munchausen."

"Nu cred că am terminat cu aceleași idei cu care am început”, recunoaște McKeown. "Poate că Doctorul Parnassus este aproape de ideea inițială, dar celelalte personaje s-au schimbat pe parcurs. Valentina, de exemplu, fiica lui Parnassus, s-a schimbat mult, iar celelalte personaje, la fel și ceilalti în funcție de noile cerințe.

"Am încălcat regulile. Trebuie să te concentrezi asupra personajului principal. Aceasta este una dintre rețetele succesului: să ai un personaj principal, cu care să se identifice publicul. Dar aici avem un grup și, deși se numește DR. PARNASSUS, și el este personajul principal, totul învârtindu-se în jurul lui, ești prins și în povestea celorlalte personaje.

,,Tema imaginației neîngradite este ideea centrală - importanța imaginației asupra felului în care trăiești și în care gândești, și așa mai departe - iar asta este în mare parte ideea lui Terry. Eu cred că acesta depășește proiectele lui recente. S-a implicat mai mult, este mai aproape de el. Este un film mai aproape de Terry Gilliam decât au fost ultimele lui filme. Terry se adâncește întotdeauna în ceea ce face, cu o energie și o vigoare extraordinare, iar proiectul trebuie să-i justifice efortul. Cred că Brazil a fost așa și, într-o oarecare măsură, Munchausen. Are această calitate viscerală, iar Terry se implică cu totul. La acest proiect s-a dedicat 120% și are toate șansele să sugereze mai mult din personalitatea sa decât toate filmele pe care le-a făcut până acum."

,,Nu sunt sigur a cui autobiografie este", mărturisește Gilliam. ,,Mi s-a părut că se raportează vag la mine, dar nu mai sunt așa de sigur. Este vorba de frământările oamenilor de creație, ale artiștilor. Ei încearcă să ne inspire pe toți, ne încurajează să deschidem ochii, să apreciem adevărul, dar cei mai mulți nu au sorți de izbândă - aceasta este realitatea."

,,Este o idee tragică/magică - un grup de oameni extraordinari fac parte dintr-un teatru ambulant, care colindă prin Londra, dar nimeni nu le dă nicio atenție. Sunt convins că în lumea modernă, oamenii nu mai văd ce este important. Toată lumea este captivată de IPoduri, de jocuri video și de Bursă - toate interesante și care-ți ocupă timpul - dar există lucruri cu adevărat extraordinare și importante care se petrec și cărora nimeni nu le acordă atenție."

Transformarea poveștii în film:

,,Am făcut schițe pentru prima dată după o lungă perioadă pentru acest proiect", își amintește Terry Gilliam, cu plăcere. ,,Din acest motiv mi-a plăcut să lucrez la el. Era ca și cum m-aș fi întors la primele mele filme, la care schițam eu totul. Este o parte foarte interesantă a procesului de scriere a unui scenariu - să stai și să începi să faci desene. Se transformă. Devine cu totul altceva. Nu mai citim scenariul o dată, ci îl rescriem bazându-ne pe ce am schițat, iar asta este foarte drăguț. Construim modele, folosim grafică și amestecăm totul și încercăm să derutăm pe toată lumea, așa că nu-ți prea dai seama cum creăm lumea noastră. E un fel de truc magic.”

Amy Gilliam făcuse primii pași în meseria de producător, lucrând la Vancouver alături de laureatul Premiului Oscar William Vince, când a auzit că tatăl ei scria un nou scenariu. ,,Lucrând în industria cinematografică de 12 ani și croindu-mi drum spre vârf, una dintre cele mai mari dorințe ale mele era ca, într-o zi, să fiu producătoarea unui film de-al tatălui meu", își amintește ea. ,,Când am citit scenariul, și am găsit acolo toate lucrurile cu care am crescut - imaginație și aventură - totul era pur și simplu magic. Nu este o anumită poveste pe care s-o știu din copilărie, dar cred că multe elemente sunt foarte aproape de sufletul și de experiențele mele. Terry umbla încoace și încolo încercând să strângă bani, iar eu m-am gândit că vreau să fac asta. Mi s-a părut un lucru minunat. Bill Vince a văzut emoția, energia și pasiunea care mă legau de acest proiect, iar el este genul de om care, dacă crede în ceva sau în cineva, face totul ca lucrul acela să se îndeplinească."

Samuel Hadida s-a alăturat lui Bill și lui Amy ca producător, după ce distribuise în Franța filmul lui Gilliam, The Brothers Grimm/ Frații Grimm. Era deja impresionat de scenariu, dar a fost încântat de cartea pe care o realizase Terry pentru a-și ilustra viziunea: ,,Ne-a ajutat să vizualizăm și să înțelegem ce vrea să obțină. Este un film care se bazează pe vizual, cu foarte multe efecte speciale, și a fost nemaipomenit ca toată lumea să fie pe aceeași lungime de undă. Lumea asta a fost creată în schițe și așa am văzut cum trebuia să arate animația și ce aspect avea filmul - a fost o mare provocare."

,,Crearea Imaginarium-ului a început, probabil, odată cu teatrele de păpuși ale lui Pollock din Londra", își amintește Gilliam. ,,Când am ajuns prima oară aici era un magazin care există și azi. Fac aceste teatre de păpuși victoriene, care sunt decoruri tăiate și m-au interesat dintotdeauna. M-am dus la Muzeul Copilăriei, pentru că știam că au mai multe dintre decorurile originale, am fotografiat multe dintre ele și le-am prelucrat în Photoshop."

,,Pentru decorurile din afara Imaginarium-ului, am avut cărți despre simbolurile ezoterice, Robert Fludd... Mi-au plăcut întotdeauna lucrurile astea. Nu știu ce înseamnă jumătate dintre ele, dar aduc idei, așa că am început să le strângem și să le aplicăm la teatru. Sunt șerpi, diavoli, ochi malefici, pentagrame... Tot felul de imagini oculte - probabil un amestec de simboluri din toate câte s-au inventat. Iconografia și imagistica medievală sunt foarte bune și foarte sănătoase pentru imaginație. Alchimiștii au încercat să descrie lumea, au încercat să descrie cosmosul vizual și filosofic. Spre deosebire de realitatea modernă, pare mereu să-mi rămână mai mult în memorie decât curentele din prezent."

,,Acum, că am terminat de filmat, știu despre ce este filmul mai bine decât atunci când îl scriam împreună cu Charles. Simt adesea că fac un film pentru a afla ce fac de fapt. Știam că avem două tabere - Cel care poate fi diavolul și cel care poate fi Dumnezeu, dar nici unul, nici altul nu sunt mai mult decât niște demiurgi. Și am împărțit ce oferă fiecare dintre ei lumii. DR. PARNASSUS îți oferă șansa de a-ți extinde imaginația, dar nu spune că va fi o călătorie ușoară sau plăcută. Și am făcut întotdeauna alegerile pe care le oferă Parnassus - dacă faci alegerea corectă - poți ajunge la o formă de lumină, dar este o cale foarte grea de fiecare dată. Calea mai ușoară este întotdeauna cu domnul Nick. În timp ce scriam scenariul, schimbam tot timpul lucrurile pe care le vindea dl Nick. În versiunea finală, vinde ideea de teamă și de nesiguranță, se joacă cu slăbiciunea, în vreme ce Parnassus mizează pe faptul că anumiți oameni sunt puternici și gata să-și asume riscuri.

,,Tony se întreabă despre Parnassus că dacă el are puterea de a controla mințile oamenilor, de ce nu conduce lumea. Anton răspunde cu o replică ce mi-a plăcut mereu: Nu vrea să conducă lumea- vrea ca lumea să se conducă singură. Să-și asume responsabilitatea. E important să sădești asemenea idei."

Selecționarea actorilor:

,,Cred că primul actor distribuit a fost Christopher Plummer", explică Gilliam. ,,Este un actor nemaipomenit. Este teatral, are o prezență rafinată și este un actor extrem de popular. Fiica lui, Amanda Plummer, a lucrat în The Fisher King/ Regele pescar cu mine și am o relație foarte bună cu amândoi. Ce este fantastic la Christopher e că simțul lui teatral s-a dovedit perfect pentru personaj - precum și faptul că a vrut să găsească în permanență umorul personajului."

,,Se pare că mă joc cu personajul principal în film", se amuză Plummer. ,,Nu cu Imaginarium-ul însuși, ci cu DR. PARNASSUS. Terry Gilliam m-a sunat din senin și a spus că ar vrea să joc rolul principal - un bătrân extraordinar. M-am gândit că, probabil, a sunat pentru că sunt puțini actori în vârstă care mai pot vorbi, iar eu sunt unul dintre ei. Eu sunt norocos, pentru că ei chiar sunt din ce în ce mai puțini, în vreme ce eu sunt încă în putere și pot veni la raport. Așa că am spus da."

,,Nu știu ce am făcut cu Parnassus. A fost scris pe alocuri melodramatic. Platourile erau colorate și aglomerate, celelalte personaje din film plimbându-se mult, pentru că lui Terry îi place mișcarea. Am hotărât atunci să încerc să-l interpretez pe Parnassus mai degrabă introspectiv decât melodramatic.Așa mi se pare că funcționează, pentru că el are o tristețe lăuntrică - faptul că și-a trădat fiica cu diavolul.Cred că asta îl echilibrează - nu este doar o fantezie. Trebuie să existe o latură întunecată și tragică a acestui film care să fie rezolvată într-un mod luminos, dar oricum, ea este acolo."

Gilliam continuă: ,,Un animator olandez a încercat să ia legătura cu Tom Waits (pe care eu îl consider cel mai mare poet muzical al Americii) și m-a rugat să-i trimit lui Tom un scenariu al lui, ceea ce am și făcut. A fost prima dată când am luat legătura cu Tom după mulți ani. L-a refuzat pe prietenul meu, dar m-a întrebat dacă eu am ceva pentru el. Și i-am zis că am un rol interesant în noul meu film, și asta a fost. I-am spus doar că am un rol, iar el a acceptat. Chiar înainte să citească scenariul."

,,Joc rolul diavolului", explică Waits. ,,Nu joc rolul unui diavol sau al unui om diabolic. Interpretez rolul Diavolului însuși. Este o enigmă - cum să interpretez diavolul? Cum interpretezi un arhetip atât de grandios, de profund în istorie? Am sfârșit prin a-mi da seama că va trebui să-l interpretez cum vreau eu - este diavolul meu. Sper că am făcut ce aștepta Terry. Sper că i-am depășit așteptările. Nu sunt sigur că am făcut-o, dar așa sper."

,,Pe când o căutam pe Valentina noastră, Irene Lamb, cea care se ocupa de casting, a spus: Trebuie s-o vedeți pe Lily Cole", își amintește Gilliam. ,,Așa că am făcut un mic test de screening și, bingo, asta era! Voiam pe cineva care să arate extraordinar de bine, dar care să și pară de 16 ani. Adevărul este că în momentul în care am început să filmăm cu ea am crezut că am făcut o greșeală, pentru că era atât de lipsită de experiență și înconjurată de atât de mulți actori consacrați. Dar s-a ridicat la nivelul așteptărilor, jucând din ce în ce mai bine. Rezultatul final a fost o interpretare cu adevărat nemaipomenită."

,,Este o treabă foarte grea", recunoaște Cole pe platoul de filmare. ,,Dar merită efortul, iar Terry are o inimă foarte mare. Toți oamenii implicați în acest proiect sunt foarte generoși, așa că a fost tot timpul o atmosferă pozitivă și o colaborare foarte bună. Nu există o ierarhie, așa cum glumea Terry - deși există. Este o atitudine care încurajează pe toată lumea să participe cu ceva, ceea ce este un lucru extraordinar. Este foarte diferit de modelling, dar m-am așteptat să fie altfel. În mințile oamenilor sunt sigură că par la fel, dar, puse una lângă alta, sunt o mulțime de diferențe. Simt mult mai multă presiune și mă implic mai mult, ceea ce pentru mine este foarte plăcut. Tocmai de asta mi se pare că răsplata e mai mare - mereu simt că stau pe loc când fac doar modelling. Dai foarte puțin din tine, pe câtă vreme când joci, contează doar parțial aspectul și sunt milioane de locuri în care poți ajunge din acel punct.”

,,Verne Troyer a fost primit rolul foarte devreme", spune Gilliam. ,,A avut o apariție scurtă în Fear and Loathing - două secunde. M-am gândit că dacă urmează să avem o trupă de oameni extraordinari, un tip mic, obișnuit nu este de ajuns - va trebui să-l avem pe cel mai mic. Dar nu este vorba doar de mărime... Îi știu atitudinea lui Verne și e perfect pentru rolul lui Percy, pentru că Percy e cinic, ticălos, nu acceptă orice de la oricine, iar Verne este exact așa."

Troyer aprobă: ,,Rolul ma reprezintă. Este un ticălos sarcastic, cinic, nu dă doi bani pe nimic. Îmi place rolul ăsta. Dacă aș putea să-l mai interpretez o dată, aș face-o. Nu mi se pare că Terry cere prea mult, pentru că, atunci când faci o scenă și vrei să obții întregul efect, nu vrei doar să arunci o glumă. Așa că-mi place cum regizează el. Știe ce vrea, are o mulțime de idei grozave și face totul distractiv."

Potrivit lui Gilliam: ,,Heath Ledger era aici, în Anglia, filma la The Dark Knight - Cavalerul Negru și a adus un prieten comun, care făcuse schițele pentru Brothers Grimm/ Frații Grimm. Făceau un clip muzical animat și aveau nevoie de un loc în care să lucreze. Le-am oferit spațiu la Peerless (compania noastră VFX) în camera de proiecție. Într-o zi, eram acolo să le arăt schițele oamenilor care se ocupau de previzualizare, iar Heath și Daniele stăteau acolo. Am început expunerea și explicațiile și, în timpul acesta, Heath mi-a strecurat un bilețel în care mă întreba dacă poate să-l interpreteze pe Tony. Văzuse scenariul, dar nu l-am întrebat niciodată dacă vrea să lucreze la acest proiect. L-am întrebat dacă vorbește serios. A spus că da, pentru că voia să vadă filmul. A fost cât se poate de simplu. Odată adus Heath la bord, m-am gândit că va fi simplu, că banii vor curge gârlă!"

,,În sfârșit, lumea îmi vorbea despre Andrew Garfield. Nu-l văzusem niciodată, dar a trimis o înregistrare cu o audiție pe care o făcuse împreună cu prietena lui în Los Angeles. A jucat fiecare scenă în trei feluri și mi s-a părut absolut genial. După o săptămână, am primit un telefon de la Heath, care mă întreba dacă am în distribuție un tip pe nume Andrew. I-am spus că da, iar el mi-a spus: N-o să-ți vină să crezi, mă îndrept spre petrecerea de ziua lui. Deja lucrau forțe ciudate."

Garfield a fost încântat să fie distribuit în acest film. ,,Anton este foarte jovial, foarte deschis, blând și copilăros, dar simt că are mai multă înțelepciune decât majoritatea oamenilor care au de două ori vârsta lui. Are o viziune foarte bună asupra lume, foarte pură, foarte inocentă. Cred că Terry vede lucrurile în alb și negru în general. Îi place să catalogheze lucrurile ca fiind bune sau rele, atât în filme, cât și în viață sau în lume. Eu cred că mă încadrez în categoria celor bune, deși dau semne că mă cucerește întunericul. Dar cred că sunt Terry când era copil, când era tânăr, încercând să-și dea seama care e locul lui și încercând cu disperare să fie bun, să ajute în orice fel."

,,Terry este foarte, foarte onest. Nu te face să crezi că știe el mai bine decât tine, te tratează ca pe un egal și așteaptă să te ridici la înălțimea așteptărilor lui, ca să nu pice totul în seama lui și a echipei lui. Este o adevărată presiune în fiecare zi să vii la serviciu, să fii pe fază, să fii inventiv, să fii curajos. De fapt, el încurajează depășirea limitei pe care în mod normal n-ai depăși-o. Îți dai seama când este fericit și când nu e chiar așa de fericit. Dar nu e niciodată dictator, ci încurajator întotdeauna."

Începuse următoarea etapă a călătoriei lui Gilliam. Repetițiile erau interesante, pentru că actorii începeau să-și descopere personajele. Dar cel mai clar era întotdeauna Christopher. ,,Începeam o scenă așa cum era în scenariu, așa cum o scriseserăm noi, iar apoi spuneam: Parnassus coboară scările acum., iar Christopher spunea: Nu prea cred. Nu cred că Parnassus ar trebui să intre în momentul ăsta. Eu întrebam de ce, iar Chris răspundea: Ar însemna să stea și să nu facă nimic. Un mare actor de teatru știe întotdeauna când să nu intre în scenă."

,,Am permis mai multe improvizații la filmul acesta decât la orice film am mai făcut vreodată și totul a început pentru că Heath avea atât de multe idei și dialoguri revigorante și pentru că a fost incredibil de rapid și inventiv. Într-un fel, se cunoștea că-l interpretase pe Joker, ceea ce-l eliberase într-un mod pe care nu-l mai experimentase până atunci. Îmi spunea întotdeauna: Fac lucrurile astea în timpul scenelor și habar n-aveam că pot. Nu-mi vine să cred! În timpul primelor două săptămâni de repetiții, Andrew, care, înainte de asta, nu mai improvizase niciodată, a încercat să-i țină piept, dar Heath, interpretându-l pe Tony, era prea rapid, prea concentrat și prea intimidant. N-a mers. În cele din urmă, Andrew a descoperit că poate concura la un alt nivel și putea să apere vulnerabilitatea personajului său în același timp, fiind jucăuș și amuzant. Asta i-a conferit lui Anton un soi de putere pe care Tony nu o avea.

,,Mă implicam mai mult în film decât o fac în mod normal. O mare parte a acestui lucru s-a datorat entuziasmului și energiei lui Heath, precum și ideilor noi cu care venea. Mereu spun că eu nu sunt regizor, ci doar un filtru. Nu-mi pasă a cui a fost ideea câtă vreme este cea mai bună. Din fericire, eu sunt tipul care alege care idee e cea mai bună”.

,,Interesant, când a murit Heath, Andrew a reușit să umple o parte din golul lăsat de el - improvizațiile lui deveniseră geniale și foarte nostime. Nu și-a dat seama că poate face comedie, jucând personaje foarte profunde, foarte serioase. A fost uimitor să vezi lucrurile schimbându-se și evoluând, ca și cum filmul s-ar fi făcut singur."

Producătorii sunt încântați de distribuție. ,,Cel mai important lucru este atunci când un actor interpretează un rol și-i dă viață", spune Samuel Hadida. ,,E nemaipomenit să ai efecte, imagini, decoruri, dar emoția este dată numai de interpretare. Și aici are nevoie regizorul de un talent special: să găsească cei mai buni actori pentru lumea pe care a creat-o. Terry vede strălucirea din ochii lor, felul în care se mișcă, felul în care își spun replicile. Cred că are un talent incredibil. Nu doar că are o lume a lui, dar știe și cum poate trăi această lume la maximum.

,,În calitate de producător, trebuia să-i aduc toate uneltele și toată libertatea lui Terry Gilliam, pentru a se putea exprima - ca viziunea lui să poată evolua de pe hârtie, pe ecran. Scopul nostru este să-l ajutăm, să-i dăm tot ce-i trebuie pentru a face cel mai bun film posibil."

Lumile lui DR. PARNASSUS

Redarea viziunii fantastice a lui Gilliam pe ecran a devenit o muncă făcută cu dragoste de către echipa de producție talentată.

Cel mai apropiat colaborator al lui Gilliam, directorul de imagine Nicola Pecorini, s-a implicat în proiect de la început. ,,Poezia din scenariu m-a atras cel mai mult. Împărtășind cu Terry ultimii zece ani de pasiuni și de frustrări, înțeleg perfect de unde vine DR.PARNASSUS. Un om obosit, care a încercat să lumineze oamenii, să-i învețe să-și lase imaginația să zboare și să înmugurească, să considere puterea visului o bogăție, nu o povară. Parnassus este Terry. Scenariul este copilul norocos după ani de luptă împotriva sistemului, de frustrări acumulate, de încercări de a da formă unor idei sublime.

,,Citesc povestea ca pe o sumă fantastică de realizări din cariera lui Terry: le găsești în toate elementele de acolo, într-un fel sau altul, într-o formă voalată sau izbitoare, în toate operele lui dinainte. Cu siguranță e un scenariu foarte matur și cred cu convingere că toți aceia (și, din fericire, sunt mulți) care iubesc și apreciază proiectele anterioare ale lui Terry vor descoperi că DR PARNASSUS este apogeul artei lui Gilliam."

,,Am încercat să planificăm fiecare detaliu dinainte. Scenele cu Imaginarium-ul, mai ales, sunt descompuse cadru cu cadru. Dar nici cea mai atentă planificare nu poate evita neprevăzutul, nici eșecurile oamenilor pentru aducerea a ce este nevoie într-un timp și un mod precise. Eu și Terry împărtășim o viziune comună a ,,scenei cinematografice", adică a unei abordări la 360 de grade a unei secvențe. Am ajuns la o simbioză totală. Fără să vorbim, ajungem întotdeauna la aceleași concluzii și adoptăm aceleași soluții. Mi se pare foarte ușor să lucrez cu Terry, chiar dacă, din punct de vedere tehnic, este uneori dificil. Cea mai mare dificultate e să faci alți oameni să-ți înțeleagă abordarea."

,,Este adevărat că folosește lentile cu unghi de cuprindere larg, dar adevărul e că lumea e făcută din unghiuri mari. Vederea umană are unghi larg, așa că vrei să oferi spectatorului posibilitatea de a alege și asta este abordarea lui Terry. Folosind unghiuri mari, ai posibilitatea să te uiți, dar îți folosești mintea ca să vezi ce te interesează. Când începi să îngustezi și să nu ai profunzime, decizi tu la ce să se uite publicul. Terry nu folosește abordarea asta, iar eu sunt perfect de acord cu el."

,,În fiecare zi înveți ceva nou. În momentul în care nu voi mai avea ce să învăț, îmi schimb meseria. Sper ca momentul ăsta să nu vină niciodată.”

Mick Audsley, cel care a editat Twelve Monkeys/ Armata celor 12 maimuțe un deceniu mai devreme, a așteptat ocazia de a lucra din nou cu Terry. Împreună cu Nicola, el se implică dintr-o etapă foarte timpurie. ,,Mai întâi de toate, încep prin a studia scenariul. Lucrez destul de mult la început, pentru că există posibilitatea să văd anumite probleme asupra cărora mă concentrez, înainte de a începe filmările. Împreună cu regizorul, am un cuvânt important de spus, dar nu am ultimul cuvânt în ce privește ceea ce apare pe ecran. Scopul meu este să pun cap la cap ce văd și să orchestrez povestea aceea pentru public - cam ca un dirijor de orchestră. În asamblarea filmului și în impunerea ritmului, este crucial ca oamenii să pornească și ei în călătorie din scaunele lor. Noțiunile de viteză și de înțelegere, de performanță și de selecție sunt toate înlănțuite."

,,Cred că provocările speciale din acest film sunt în lumea ecranului albastru, sau lumea artificială pe care o creăm în spatele oglinzii. Materialul, în momentul în care îl primesc eu, este doar parțial realizat. De fapt este doar un fragment din informația cerută. Așa că trebuie să începem procesul și să luăm decizii de montaj în legătură cu bucățile care vin, chiar dacă foarte multe piese ale puzzle-ului nu sunt acolo. De asta este o provocare destul de mare."

Monique Prudhomme, designerul de costume, este și ea foarte încântată de colaborarea strânsă pe care o are cu regizorul. ,,Terry este deschis la orice e interesant, orice-i captează atenția, și este foarte generos în abordare. Dacă ai o idee, te va asculta. Este foarte interesat de proces - nu are nimic prestabilit. Dacă intri într-un ritm productiv și rămâi așa e o aventură."

,,Începi cu ceea ce numesc eu vânătoare și cules. Ai idei despre ce ar fi bine. Începi cu tot felul de cărți și te uiți la imagini. Terry are și el imaginile lui preferate pe care vrea să le introducă, iar de acolo, vânătoarea și culesul. Aduni haine, obiecte - pălării, haine, eșarfe - și, dintr-odată, când intră actorul, creezi personajul modelându-l, ca pe o sculptură."

,,Îmi văd întotdeauna slujba ca pe un factor prin care actorii își cunosc mai ușor personajele. Eu creez un personaj cu statură, cu trup și cu expresii. Apoi le modelezi și inventezi alte lucruri. DR. PARNASSUS a intensificat acest proces”.

,,Costumele sprijină personajul sau creează imaginea pentru care personajul va rămâne în memoria oamenilor. Așa că actorul trebuie să se simtă în largul lui cu imaginea respectivă. Pentru Doctorul Parnassus, de exemplu, care este nemuritor, m-am gândit că ar trăi mereu în Londra cea rece și ploioasă. Așa că i-am dat mai multe rânduri de haine: haine de corp, cămăși și pulovere, apoi haină și fular. Dar aspectul acela stratificat putea fi folosit pentru gesturi: să-și dea jos lucruri, să-și pună lucruri - dar și pentru crearea acestui personaj morocănos, care vrea să-și trăiască viața altfel decât restul lumii."

,,Este un privilegiu și o onoare să lucrezi cu Terry. Are atât de multe idei! Lumea lui e atât de eclectică, iar sensibilitatea mea răspunde la ea. Dacă am două idei, el are 20. Să lucrezi cu el înseamnă să schimbi idei și puncte de interes. Cât timp reușesc să-l mențin interesat și continuăm acest schimb, fluiditatea asta înseamnă că dacă într-o zi avem o idee, iar a doua zi una mai bună, o alegem întotdeauna pe cea mai bună. Este un flux continuu, ce devine un mod de lucru nemaipomenit."

Coafurile și machiajul au fost asigurate de Sarah Monzani, care a descoperit două lumi în care se plasează filmul. A fost o provocare interesantă pentru ea și echipa ei. ,,Îl cunosc de mult pe Terry. Știu foarte bine stilul în care lucrează. Este foarte implicat și orice scrie îi rămâne bine întipărit și în cap. Cea mai importantă sarcină este să scoți ideile de acolo. Este foarte generos, pentru că îți permite să intri și să scoți puțin câte puțin, pentru că e imposibil să ieși cu totul odată când lucrezi cu așa ceva. Citești scenariul și îl vezi într-un fel ... îl citești încă o dată și mai apare ceva, și tot așa."

,,Avem două povești principale aici. Una este a oamenilor implicați în film, a jucătorilor, dacă vrei, sau a oamenilor din viața Doctorului Parnassus. Sunt oameni normali, dar totuși ciudați care trăiesc într-o lume murdară. Apoi intri în lumea magică a interpretărilor de pe scenă, iar fiecare spectacol are un aspect diferit, dominat, în principal, de Valentina. Pentru că Doctorul Parnassus a trăit mii de ani, poate aduce la fiecare spectacol ceva învățat în anii precedenți, adică orice din vremurile medievale, în vremurile noastre."

,,Toate înfățișările pe care le-am creat pentru Valentina au la bază următorul lucru: fie lucruri de copilă pe care sigur ar vrea să le poarte, fie lucruri pe care le-a găsit în lada cu haine pe care o are Doctorul Parnassus de ani întregi. Mi-am imaginat toate costumele ca ieșite dintr-o ladă veche, pe care mi-a creat-o Monique Prudhomme. Am dezvoltat înfățișarea personajelor din ce mi-a dat ea. Este o nebunie. O nebunie curată!"

,,Nebunia” este ținută sub control de fiica lui Terry, producătoarea Amy Gilliam. ,,Simt că sunt responsabilă pentru tot, sunt maniacă, foarte protectoare cu proiectul și, mai ales, cu regizorul, pentru că e tata. Este al doilea film la care lucrez ca producătoare, dar primul în care sunt profund implicată. Este o coproducție Marea Britanie-Canada și este foarte greu pentru mine, dar în același timp am multe de învățat.”

,,Este incredibil cum s-a îmbinat totul așa de repede! S-a întâmplat ceva foarte special când am citit scenariul. Paralela dintre Doctorul Parnassus și tatăl meu, așa cum au sugerat și o serie de oameni, este foarte reală pentru mine, eu fiind fata lui. Asta mi s-a părut foarte interesant - că era începutul unui angajament uneori dureros pentru mine.

,,Faptul că am avut posibilitatea să lucrez la DR. PARNASSUS împreună cu tata - nu că ar fi existat ceva mai bun - a fost o experiență nemaipomenită. Toată lumea îmi spune că a fost probabil unul dintre cele mai grele filme pe care le-aș fi putut face, cu toate suișurile și coborâșurile, cu coșmarurile și dramele prin care am trecut, dacă am reușit să terminăm ceva atât de magic și de spectaculos, de care suntem mândri cu toții - indiferent de durerile de cap, de sânge, sudoare sau lacrimi. A fost o experiență extraordinară și plăcută."

,,Îmi place să lucrez cu tata. Altfel, n-aș fi făcut-o. Poate că cel mai rău lucru e să fac diferența și să trag linie între viața de familie și carieră. Au fost situații în care a trebuit să spun nu când încerca să vorbească despre problemele de la serviciu la o masă în familie. Îi spuneam: Asta e mâine. Trimite-mi un e-mail. Iar el fugea direct în biroul lui să-mi trimită e-mailul."

Îi este recunoscătoare producătorului canadian nominalizat la Oscar William Vince, care a pierdut bătălia cu cancerul la puțin timp după terminarea filmului în Vancouver. ,,A fost nemaipomenit să fiu coproducătoare alături de Bill și să găsesc pe cineva care să vrea să transforme acest vis în realitate: să am pe cineva care să mă sprijine și care să creadă în mine, cineva cu care să lucrez și de la care să învăț. A fost o experiență nemaipomenită. Îmi lipsește foarte mult."

Mergând mai departe...

Pe 22 ianuarie 2008, în timpul unei opriri la New York, în timp ce producția se muta de la Londra la Vancouver, Heath Ledger a murit în urma unei supradoze accidentale cu medicamente.

Devastat de eveniment, decizia imediată a lui Terry Gilliam a fost să oprească totul. ,,Am spus că nu știu cum pot să mai finalizez DR. PARNASSUS. Eram prea bulversat ca să mă mai pot gândi ce era de făcut. Dar toată lumea din jurul meu spunea că trebuie să merg mai departe, trebuie să-l fac. Toată lumea venea cu idei și cu încurajări. Soluția cu oglinda magică era evidentă, întrucât realizasem majoritatea scenelor cu Heath care se întâmplau de partea aceasta a oglinzii, dar marea întrebare era următoarea: Să aducem pe cineva care să preia rolul sau nu? Simțisem deja că nu putea fi o singură persoană, pentru că greutatea ar fi fost prea mare, așa că trebuia să aducem mai mulți actori care să facă asta. Am rescris scenariul destul de repede. Mai erau doar câteva zile pentru a veni cu o soluție convingătoare și, din fericire, nu eram în pană de idei."

,,N-a fost nevoie să rescriem prea mult. A fost mai mult sau mai puțin o chestiune de jonglare și de încercare de a rearanja scenele în care planificaserăm să apară Heath, să vedem dacă le putem face cu o dublură sau dacă puteam apela la vreun truc cinematografic. Pierderea lui Heath a dus la apariția unei situații care cerea soluții inteligente, ceea ce m-a împins să fac tot felul de lucruri pe care nu le plănuisem la început. De exemplu, am schimbat rolul lui Martin bețivul, de la începutul filmului, ca să poată fi jucat de două persoane. Asta stabilea principiul că oamenii puteau să se schimbe trecând de partea cealaltă a oglinzii. Apoi am început să sun prietenii și mulți alți oameni care erau apropiați de Heath."

"Așa au venit cei trei eroi, Johnny Depp, Colin Farrell și Jude Law, la Vancouver să interpreteze diferite aspecte ale lui Tony, personajul pe care îl începuse Heath Ledger. Dorința lor de a salva filmul și ultima interpretare a lui Heath a fost un act incredibil de generozitate și devotament. Un moment rar și frumos din industria noastră și, ca rezultat al implicării lor, filmul este mai special, mai surprinzător și mai nostim. Până la urmă, este puțin mai magic."

,,Ne-am confruntat cu o dificultate majoră în rezolvarea problemelor create de moartea timpurie a lui Heath, dar, datorită lui Parnassus și Imaginarium-ului, avem o oglindă magică în care, atunci când intri, lucrurile se măresc, se schimbă, devin mai grandioase. Așa am trecut acest hop. De fiecare dată când Tony, personajul lui Heath trece prin oglindă, devine o latură diferită a lui, interpretată de un actor diferit. A fost o adevărată plăcere să văd ce au adus Colin, Johnny și Jude acestui rol. Tony este un personaj și mai complex și cred că publicul va avea parte de o călătorie cu rollercoasterul.

,,A trebuit să abandonăm programul. Filmarea a devenit un act de jonglerie, cu schimbări rapide. A fost o realizare ad-hoc, reorganizând programul în timp ce filmam, încercând să introducem în tablou pe toată lumea. Ca să fie totul și mai stresant, Bill Vince era grav bolnav de cancer. Dar, cumva, a funcționat. Toată lumea a fost incredibil de curajoasă și de pozitivă, reușind să depășească o situație disperată. Și apoi, dintr-odată, am terminat filmările. Nu știu cum, dar am reușit. Este un alt film decât cel pe care l-am început. Este ciudat, dar soluțiile forțate ne-au făcut să ne concentrăm pentru a crea un film mai bun. Presiunea constantă s-a finalizat cu un film care e demn de ultima interpretare a lui Heath."

Pentru Amy Gilliam, odată ce au decis să termine filmul, a fost o luptă înfiorătoare să mențină ritmul. ,,În vreme ce Terry era la Londra, încercând să rezolve modificările din scenariu, eu am petrecut trei săptămâni alergând prin Los Angeles. Toată lumea voia să vadă proiectul finalizat din mai multe motive - pentru Heath, pentru Terry, pentru toți care participaseră la el. Echipa de producție nu voia să plece. Nu voiau să renunțe, pentru că se îndrăgostiseră de ce făceau și erau mândri de proiectul la care participau. Iar eu sunt foarte, foarte mândră de film și de toată lumea care a participat la el, pentru că, fără entuziasmul și motivația oamenilor, nu s-ar fi putut face deloc."

Producătorul Samuel Hadida îi împărtășește mândria. ,,Știau că filmul era important pentru toată lumea. De la binecuvântarea actorilor care ni s-au alăturat, la angajamentul echipei de producție - pentru că toți cei care au lucrat la acest proiect, si-au dorit cu tot dinadinsul să-l termine. Am luat decizia corectă de a continua, pentru că Terry a creat ceva unic. Cred că va fi o binecuvântare pentru toți oamenii care au lucrat la el."

,,Heath parea să fie în continuare cu noi", spune Gilliam. ,,Energia lui, strălucirea, ideile, tragedia morții lui și deciziile creative pe care ne-a forțat să le luăm sunt motivele pentru care DR. PARNASSUS este un film ... din partea lui Heath Ledger și a prietenilor săi."